2,704 matches
-
în mod sigur ea nu face nazuri când vine vorba de sex, dar și pentru că pot pune în aplicare împreună cu ea o conspirație împotriva bărbatului ei. Să fii mai performant din punct de vedere sexual decât partenerul legitim - iată o fantasmă veche pe care mai toți bărbații o poartă în sine încă din copilărie, cel puțin așa spun psihanaliștii. Și iarăși se ivește întrebarea: merită să umbli cu o femeie căsătorită? Răspunsul este din nou „Nu“. Ba chiar acest răspuns ar
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
întreagă lume de coșmar: Bătălie la poartă, soro: pistoale, puști, tunuri, Leonido, țipete, chiote, lucru mare, de am sărit din somn! Iată că rolurile se schimbă, printr-o răsturnare dramatică de mare maestru, căci Leonida cel atât de amator de fantasme pare convertit la realism: Mițule, nu-i nimica; știi cum ești dumneata nevricoasă, unde am vorbit toată seara de politică, te-i fi culcat și cu fața-n sus și ai visat cine știe ce. (Actul I, Scena III) Importantă și decivisă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
nu este doar un dublu incarnat al omului din vis, ci și o copie fidelă, premonitorie, a propriului viitor, o incarnare perfectă a inerentei sale prăbușiri. Simte doar o pornire de neoprit de a-l învinge, pentru a alunga toate fantasmele trecutului, într-o singură, încrâncenata partida de cărți cu celălalt, în același spațiu de joc al sufletelor, clubul în care se materializează malefica viața nocturnă: "Între mine și Iorgu Ordeanu s-ar fi părut că e o luptă fără iertare
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
încă o dată caracterul dual al autorului; cele două laturi ale personalității sale sunt exprimate în fiecare din cele două categorii literare abordate: teoriile din eseuri sunt opera omului de știință, în timp ce ficțiunile sunt scrise de o ființă neliniștita, obsedată de fantasme care emană din regiunile cele mai profunde ale inconștientului uman. Unul din motivele ce se repetă în gândirea lui Sábato este conceptul de criză; viața lui Sábato înseamnă un șir de crize personale, care l-au conștientizat asupra crizei generale
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de îndată ce știm, nu ne mai convine nimic, atâta vreme cât suntem ignoranți, aparențele prosperă și își păstrează "o urmă de inviolabilitate" ce ne îngăduie să le iubim sau să le uram, să ne înfruntăm lor. Cum să ne măsurăm puterile cu niste fantasme, se întreabă Cioran? Pentru că în asta se transformă când, pierzându-și iluziile, nu le mai putem înaltă la rangul de esențe. "Cunoașterea, trezia mai curând, suscita între ele și noi un hiatus care, din nefericire, nu este conflict; dacă ar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
când mi se părea că de mine se apropie cineva cu o lanternă, un bătrân, pe care îmi era imposibil să îl evit, în ciuda faptului că mă ascundeam tremurând sub pătură"39. Un alt coșmar ce revenea cu obstinație în fantasmele copilului Ernesto era că se făcea că, fiind singur sub o cupola cosmică, dârdâia de frica în fața cuiva sau a ceva nedeslușit, ceva ce aducea vag cu tatăl său, pe care scriitorul de mai tarziu îl evocă obsesiv, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ca să inaugureze nefericirea metafizica: sete absurdă de veșnicie a unui corp mizerabil destinat pieirii"9. Ibsen spune că toate personajele i-au ieșit din suflet, Flaubert spune că Doamna Bovary este el însuși, la Sábato, personajele sale sunt fațete ale fantasmelor care se găsesc în interiorul lui, ale ființei umane, în general. Sábato este Alejandra, cumul dintre realitate și fantezie, cum mărturisește scriitorul: "pe Alejandra nu am copiat-o din nici o femeie în special și din toate în general"10, dar Sábato
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
existenței", crede Sábato, pentru că "personajele se ivesc în inima creatorului", ecou al contradicțiilor sale, "ipostaze care îl reprezintă și totodată îl trădează, depășindu-l în bunătate sau fărădelege, în generozitate sau avariție", îngrozindu-l, adesea, pe însuși creatorul lor, "asemeni fantasmelor care ne apar brusc în vise, la baza fiind mecanisme psihice asemănătoare"40. Scriitorul observa perplex cum apar "fără voie" vicii și pasiuni contrare celor pe care autorul le manifestă în viață normală, pentru ca, uimit el însuși de aceste izbucniri
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
din imaginația celui care-l visează și, cu toate astea, personajele viselor noastre ne sunt atat de străine și ne îngrozesc atât de tare, că ne trezim într-un țipat. Acestea sunt personajele principale, care izvorăsc din inimă creatorului, din fantasmele sale, îndreptate înspre cunoașterea în profunzime a omului, pentru ca, spune Sábato: "omul nu este un lucru, nici un animal, iar problemele unui om singuratic nu sunt ale unei pietre sau ale unei păsări (foame, adăpost, hrana); problemele și frământările lui se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
poezia, a iubit la suprarealiști dezordinea, constiinta unui univers "dincolo de real", mărturisind mai târziu că, deși îi plăcea că această mișcare "agită spiritele", când a ajuns el la mișcare, "singurul suprarealism etern era cel rău", așa cum scrie în Scriitorul și fantasmele lui: În 1938, când am locuit cu ei, deja se trăia din amintiri, iar impulsului anarhist din vremurile eroice îi luase locul o ortodoxie școlară"; mai tarziu îi recunoaște prelungirea în existențialism. Sábato spune despre mișcarea suprarealista că Biblia să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Paris, publică în 1945 Uno y el Universo, care presupune cristalizarea unei crize intelectuale care îl situează într-o ruptură deschisă cu credințele sale științifice, "în căutarea unui continent plin de pericole, unde domină intuiția". Așa cum spune în Scriitorul și fantasmele lui, Sábato a suferit de două ori destinul neliniștit al artistului sau al scriitorului care este, în același timp, latino-american, fiindcă, așa cum se spune când i se decernează Premiul Menéndez Pelayo, a trăit pe pielea lui cu atâta înverșunare un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
aibă legătură într-un fel cu viața tumultuoasa a lui Fernando; spiritul sau continuă să-l domine pe al meu, chiar și după moartea lui"95, Fernando este, ca și creatorul sau, o ființă tulbure, sfâșiata, care poartă în interiorul sau fantasme care nu-l lasă liniștit și îl împiedică să vadă realitatea. Fernando își construiește în minte un întreg sistem de forțe malefice, capabile să distrugă lumea, forțe de existență cărora nimeni nu-și da seama. Își propune atunci să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
patrie, la care se întoarce după căutările sale ideatice, este regiunea sufletului, regiune în care iubește și suferă, fiindcă sufletul este prizonier al trupului, iar trupul este ceea ce ne face ființe ce se îndreaptă spre moarte. Aici, în suflet, apar fantasmele visului și ale ficțiunii. Oamenii construiesc din suferință inexplicabilele lor fantezii, fiindcă sunt alcătuiți din trup, fiindcă aspiră la veșnicie și trebuie să moară, fiindcă tânjesc după perfecțiune și sunt imperfecți, fiindcă năzuiesc spre puritate și sunt coruptibili. "De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ombilical, care îl leagă pe nou-născut de mama, din nou referințe la cele două simboluri care revin obsesiv la Sábato: orbirea ochiul că organ al văzului, al lucidității, și mama ombilicul. Obsesiv, pentru ca, așa cum spune însuși autorul în Scriitorul și fantasmele lui: "Orbirea este metaforă umbrelor, a întunericului, coborârea în infern sau în întunecoasa lume a inconștientului, este întoarcerea la mama sau la uter, este noaptea". Simbolul focului care apare în halucinațiile lui Fernando Vidal (ochiul gigant al statuii, a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
autor, p. 43. 5 Ibid., p. 20. 6 Lo mejor de Ernesto Sábato, Selección, prólogo y comentarios del autor, Ed. Seix Barral, Barcelona, 1989, p. 126. 7 Idem. 8 Ibid., p. 119. 9 Ernesto Sábato, Abaddón, Exterminatorul (capitolul Scriitorul și fantasmele lui), p. 25. 10 Personaje din românele lui Sábato. 11 Ernesto Sábato, Abaddon, Exterminatorul, p. 25. 12 Ibid., p. 15. 13 Sábato y el fruto de la soledad, editorialul numărului, în revistă "La Hora", Santiago de Chile, 16 august 2002. 14
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la decernarea Premiului Cervantes, 1984, p. 73. 47 Discurs Laudatio, p. 29. 48 Páginas de Ernesto Sábato seleccionadas por el autor, estudio preliminar de Carlos Cătănia, p. 189. 49 Personaje din românele lui Sábato: Tunelul, Abaddón, Exterminatorul și Scriitorul și fantasmele lui. 50 Discurs, p. 46. 51 Emil Cioran, Adiós a la filosofía y otros textos, Prólogo y selección de Fernando Savater, El Libro de bolsillo, Alianza Editorial, Madrid, 2001, p. 8. 52 Idem. 53 Emil Cioran, Adiós a la filosofía
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
rechinii, oferim teren propice altor animale, precum caracatițele sau meduzele. Ele vor ocupa nișa ecologică astfel creată, lucru care va avea consecințe asupra întregului sistem ecologic al mărilor. Și când te gândești că toate acestea se întâmplă pentru că propriile noastre fantasme de prădători ai naturii s-au fixat asupra unei imagini: dantura rechinului... ". Lumea pinguinului "Conform descoperirilor din lingvistica structurală, cuvântul nu semnifică în sine. El are sens doar în virtutea faptului că este distinct de un alt cuvânt. Negativitatea este o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
propriu-zise, FTP în Franța, Partizanii armați în Belgia, Mil în Olanda, Brigăzile Garibaldi, ulterior, în Italia. Aceste grupări ocupă un loc central în gestul eroic al războiului, așa cum îl va prezenta tradiția comunistă, dar ele polarizează, de asemenea, frisoanele și fantasmele adversarilor lor. O altă manifestare a prezenței comuniste, dintre cele mai importante, o reprezintă înființarea celulelor de întreprindere, fie că ele desfășoară sau nu o formă de luptă sindicală. În cea mai frumoasă tradiție a anilor treizeci, în jurul acestor patru
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
profunzimilor extra-conștiente, nu recunoaște funcția specifică a instanței supraconștiente. Ea se vede obligată să explice simbolul lui "Dumnezeu" cu ajutorul simbolisticii sub-conștiente. Termenul de "subconștient" nu este însă decît un mijloc de localizare a intențiilor motivante, în măsura în care acestea evită controlul conștient: fantasmele rătăcirii, iluziile pseudo-consolatoare, care, refulate datorită faptului că sînt supraîncărcate cu culpabilitate, reclamă obsesiv satisfacerea lor ireală, căutată în jocurile vane ale imaginației exaltate patologic. Este oare simbolul lui "Dumnezeu", așa cum pretinde Freud, un produs al refulării, al unei imaginații
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de domeniul în care a devenit acesta celebru (religie, arte, politică etc). Nimic nu este mai util chiar mai important în acest context decît înțelegerea procesului de agravare a motivațiilor vanitoase susceptibile să facă din orice personaj-călăuză o imagine, o fantasmă exaltată și exaltantă, putînd în ultimă instanță duce la identificarea delirantă, care are în nebunia mistică sensul identificării cu Iisus. Este suficient ca respectivul credincios să înceapă să VREA să-l imite pentru ca acesta să-și traseze sarcina exaltată, motiv
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolul ce personifică "Divinitatea" și, prin imaginea transcendentă a "Divinității-Judecător", originea valorilor într-adevăr imanente din punct de vedere biogenetic. Idealul se impune de la sine vieții, căci este unica posibilitate a manifestării unei morale naturale: dragostea de eul esențial în locul fantasmei vanitoase. Dragostea autentică de sine este acceptarea necesității de a lupta introspectiv împotriva autosupravalorificării vanitoase legate de devalorizarea excesivă a celorlalți. Acceptarea aceasta este contrariul indignării, ale cărei meditații agravează permanent resentimentele, trăsătură caracteristică a introspecției morbide. În lupta eului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe cel de lîngă tine" este identică cu formula înscrisă pe frontonul templului lui Apollo: "Cunoaște-te pe tine însuți". Pentru a ajunge să ne cunoaștem autentic, trebuie să întrevedem și în final să cunoaștem diferența dintre eul esențial și fantasma vanitoasă. Această cunoaștere nu este dobîndită imediat. Trebuie să educăm pas cu pas privirea introspectivă. Ne introspectăm involuntar și incontrolabil pe tot parcursul zilei. Cum să nu cazi în capcana meditațiilor spectaculoase și îngăduitoare față de sine, hrana preferată a acestora
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
prin multiplicarea ideilor clare și distincte, cu garanția divină a realității intuițiilor perceptive și a adevărurilor lumii, deoarece rațiunea umană este reflexul rațiunii divine". Cultura noastră, în acord cu cea tradițională, trebuie centrată astfel pe repere axiologice ferme, străine de fantasmele banului și ale divertismentului exclusiv. Tiberiu Brăilean nu exaltă gratuit o retorică a complementarității; el reclamă, dimpotrivă, returul la acea simplitate originară, integratoare, a marilor narațiuni care legitimau altădată ordinea priorităților, gustul, puterea și moravurile. Politica, etica și economia, de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nu știm cât la sută revine fiecărei părți implicate. Ne vom interesa doar de acele secvențe din care putem reconstrui o parte a imaginii viitorului Magistru în orizontul de adâncime 17 al epocii sale, încercând să propunem o defragmentare a fantasmelor. Vom remarca, de la bun început, că Objektiw Objektiwowitsch, nu apreciază nici intențiile și nici valențele academice sau stilistice ale unor genitoare de text. Și totuși... "Asistentul PIȚU LUCA are uneori, în discuții, replici pe care le vrea spirituale, dar care
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
frecvente merită a fi desprinse întrucât ele intră în jocul complex al reprezentărilor de gen și în imaginea de sine a femeilor (inclusiv a "avizoarelor"). Ele intră în formarea unui gen de bandă a lui Möbius50 compusă din Imaginație și Fantasmă 51, unde dreapta devine stânga, fața verso-ul devine recto, ceea ce pare a fi înlăuntru se află în afară etc.52 Cu toate acestea, diferența a fost făcută de Winnicott (pentru uzul teoricienilor) pe mai multe paliere, dar interesul este
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]