4,972 matches
-
sensibilă. Îi era foarte foame. Peste râu, deasupra mlaștinii, aproape În Întuneric, văzu cum se lasă o ceață ușoară. Mai privi cortul o dată. Gata. Luă o lingură plină din farfurie: — Doamne, spuse Nick. Doamne, Dumnezeule! spuse bucuros. Golise deja toată farfuria până să-și aducă aminte de pâine. A doua porție o mâncă cu pâine și apoi șterse farfuria până străluci. Ultima oară când mâncase fusese În restaurantul gării St. Ignace, de unde Își luase un sandviș cu șuncă și o cană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ușoară. Mai privi cortul o dată. Gata. Luă o lingură plină din farfurie: — Doamne, spuse Nick. Doamne, Dumnezeule! spuse bucuros. Golise deja toată farfuria până să-și aducă aminte de pâine. A doua porție o mâncă cu pâine și apoi șterse farfuria până străluci. Ultima oară când mâncase fusese În restaurantul gării St. Ignace, de unde Își luase un sandviș cu șuncă și o cană de cafea. Fusese o experiență plăcută. Mai fusese și altădată Înfometat, dar niciodată nu reușise să se sature
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
băgă celălalt. E isteț băiatu’ ăsta, Al? — E un prostănac, spuse Al. Se-ntoarse către Nick: — Pe tine cum te cheamă? — Adams. — Alt șmecher și ăsta. Nu că e, Max? — E plin de șmecheri În orașu’ ăsta. George puse două farfurii pe tejghea, una cu șuncă și ouă și alta cu costiță și ouă. Așeză alături două farfurioare cu cartofi prăjiți și Închise ghișeul dinspre bucătărie. — Care-i a ta? Îl Întrebă pe Al. — Ai și uitat? — Șuncă și ouă. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ajungi În oraș? — Înainte de prânz. Plec cu trenu’ de 11. — Stai jos, Jerry, spuse Jack. Hogan ieși. Mă așezai la masă. Jack mânca un grepfrut. Când găsea câte-un sâmbure, Îl scuipa-n lingură și pe urmă-l arunca-n farfurie. — Cre’ că o luasem pe cărări azi-noapte. — Da, ai băut ceva. — Mi se pare c-am zis o grămadă de prostii. Nu, n-ai exagerat. — Unde-i Hogan? Întrebă. Terminase grepfrutul. — E la el În birou. — Auzi, ce ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am lăsat În căruța lui Garner. Hai la bucătărie. Tatăl lui Nick o luă Înainte, ținând lampa-n mână. Se opri și deschise cutia frigorifică. Nick se duse-n bucătărie. Taică-su aduse o bucată de pui rece pe o farfurie și un urcior cu lapte și i le puse-n față, pe masă. Așeză și lampa. — Mai e și niște plăcintă. Ți-ajunge? — E nemaipomenit. Taică-su se așeză pe un scaun lângă masa acoperită cu mușama. Umbra i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
da, i-am văzut. — Și cine era cu ea? — Frank Washburn. — Da’ erau...erau... — Cum să fie? — Veseli? Cred că da. Tatăl se ridică de la masă și ieși din bucătărie. Când se-ntoarse, Îl văzu pe Nick uitându-se-n farfurie. Plânsese. — Mai vrei? Întrebă taică-su, luând cuțitul ca să-i mai taie o felie. Nu. — Hai, mai ia o bucată. — Nu, nu mai vreau. Taică-su strânse masa. — Și unde erau, În pădure? — Pe dealurile din spatele satului. Nick se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mai vrei? Întrebă taică-su, luând cuțitul ca să-i mai taie o felie. Nu. — Hai, mai ia o bucată. — Nu, nu mai vreau. Taică-su strânse masa. — Și unde erau, În pădure? — Pe dealurile din spatele satului. Nick se uita-n farfurie. Ar fi cazul să te duci la culcare, Nick, Îi spuse taică-su. — Bine. Nick se duse-n camera lui, se dezbrăcă și se băgă-n pat. Îl auzi pe taică-su umblând prin sufragerie. Stătea Întins În pat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la aceeași elipsă la care apelează și proștii când vorbesc cu bețivii sau cu străinii. Nu mai, În seara asta. Acum Închis. — Altu’, spuse bătrânul. — Nu. Nu mai. Chelnerul șterse marginea mesei, clătinând din cap. Bătrânul se ridică, numără Încet farfuriile, scoase un portofel de piele și plăti, lăsând bacșiș o jumătate de peseta. Chelnerul Îl privi În timp ce se Îndepărta pe stradă, un bărbat foarte bătrân care se cam clătina, dar cu demnitate. De ce nu l-ai mai lăsat să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ei avea tendința să elimine surplusul de deșeuri prin sistemul respirator, prin bronșită. Tratând cu medicamente bronșita, se împiedica evacuarea surplusului de deșeuri prin flegmă. Acestea se acumulează în corp și produc alte boli. Ordinul dat copiilor: „mănâncă tot din farfurie”, echivalează cu un viol, comis asupra copilului. Îl obligi pe copil să ingere o cantitate de alimente mai mare decât necesarul lui. Copiii simt instinctiv cât trebuie să mănânce. Cei din anturajul lor , le denaturează acest simț. Doctorul Henry G.
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
este vorba. Ei! de-ale lor, probabil, de ale celor mari. Și, totuși, până-n dormitor, ajunge, din când în când cuvântul „educatoarea”. „Nu cumva?...” încolțește un gând în capul lui Sorin. Mai știi? Dar poate nu... Mama a intrat cu farfuria de supă. Poftim! spune ea. Parcă e puțin supărată. Sau i se pare lui? Nu pot s-o mănânc. Trebuie, o să-ți facă bine. Dacă nu pot, nu pot! zice Sorin. Văzând, însă că mama știe una și bună, băiatul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
privești... Nu-i vorbă că și tăticii au atâtea de făcut. Dar cine-a mai văzut fetiță care să se joace de-a tăticul?! Sau băiat care să fie... mămică?! Ce frumos e când Sorina se simte stăpână peste crăticioare, farfurii, străchini, cuțite, linguri!... Ca fiecare gospodină adevărată - chiar dacă are numai câțiva anișori - Sorina are toată trusa de bucătărie, începând să spunem, cu furculițele și sfârșind cu aragazul. Iar când, ceva anume, se mai strică, ori se pierde, înlocuiește totul, cumpărând
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bucătărie, începând să spunem, cu furculițele și sfârșind cu aragazul. Iar când, ceva anume, se mai strică, ori se pierde, înlocuiește totul, cumpărând ceea ce este necesar de la magazinul de jucării aflat la parterul blocului ei. Și mai frumos e atunci când farfuriile, și furculițele, și platourile și ceștile sunt adevărate, nu mici-mititele și făcute din material plastic! Căci, de la un timp încoace, mama îi dă voie să stea mai mult pe la bucătăria cea mare și - după puteri - s-o ajute. Câte lucruri
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
s-o ajute. Câte lucruri folositoare a putut învăța Sorina! Cum se face o omletă sau cum se pun la fiert niște ouă, cum se taie pâinea și cum se unge cu gem, magiun sau miere, cum se spală o farfurie, fără să te temi că ai s-o spargi. Iar când treaba în bucătărie e mai grea, iar Sorina nu are cum s-o ajute pe mama, fetița se duce până la Alimentara din colț și cumpără te-miri-ce sau merge la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
creadă explicațiile lui Lulu. —Păstăi de mazăre care se mănâncă Întregi, ciuperci, niște carne, a, vită, cred... Iar asta, asta e orez În frunze de bananier... La Început mai timizi, se serviră apoi din belșug, mutând mâncarea de pe platouri În farfurii. Heidi Încă mai auzea porcul guițând Înainte de a fi tăiat. În acel moment, se hotărâse să nu mai mănânce nici un fel de carne. Acum Începea să-și pună Întrebări În legătură cu legumele. De unde proveneau? De pe câmpul de mai Încolo? Oare sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În Birmania. De dragul vremurilor trecute, Își făcuse o grămadă de griji pentru el. Sherleen era și mama fiului lui de unsprezece ani. Și-a dat seama de asta de cum l-a văzut pe băiat apropiindu-se de ei cu o farfurie umplută cu vârf cu piure și friptură de curcan. Era ca și cum s-ar fi văzut pe el la vârsta aceea, de la expresia feței până la mersul săltăreț. Deci și lucrurile astea se moștenesc, s-a gândit el. Și, așa cum se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la locul lui: decorațiile și căsuța din turtă dulce și jeleu. Luminițele pe marginea ferestrelor și lumânările electrice pe pervazuri. Fața de masă brodată din anii ’50 se afla pe marginea șemineului, ciorapii atârnau cu numele lor cusute pe ei. Farfuriile Franklin Mint care ilustrau cele douăsprezece zile ale Crăciunului decorau masa din camera de zi, iar În mijloc se aflau rodii și mandarine Într-un bol; a fost nevoie de provizii proaspete când au Început să mucegăiască. Bine că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aceeași vârstă, deci am dat împreună examenul de intrare în Barou și am suferit aproape la fel de mult (râde). Așa că timp de un an și șase luni, cât au durat cursurile, am devenit atât de apropiați, încât mâncam împreună din aceeași farfurie. Chiar și după ce am devenit avocați, am făcut împreună un cerc al avocaților. Eram cam zece persoane, fiecare prezenta cazul la care lucra sau cercetarea pe care o făcea. Sakamoto era destul de ocupat și nu prea venea. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ziare. Mă uitam o secundă și aveam o senzație ciudată în cap. Mă dureau ochii. Trebuia să-i odihnesc. În a treia zi după atac mi-a scos perfuzia și am putut mânca. Normal că atunci când mănânci, te uiți în farfurie. Și la mâncare, dacă mă uitam, mă dureau ochii. Mâncam și mă uitam în altă parte. După o săptămână m-am externat și m-am dus la muncă. Dar nu puteam să citesc mai mult de zece secunde. Timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
auzim de bine! Și o luarăm din loc, prefăcându-ne că privim cerul și discutând despre vreme, pe când trăgeam discret cu ochiul, ciulind urechile la ce se întâmpla în urma noastră. Cei doi continuau să se uite după noi ca după farfurii zburătoare, cu fețele încremenite, fără a scoate o vorbă. George se opri deodată brusc în mijlocul liniei și bătându-se cu palma peste frunte, aproape că strigă: - Băăă, voi știți ce-am uitat? - Ce, bă? - îl întreb fără să-mi treacă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
În același timp parcă preocupat de chestiuni importante, în afara micilor nevoi zilnice. Precizia cu care mânca, singur, îți putea arăta că nu era așa de distrat cum lăsa să pară. Ca și cum ar fi fost o întîmplare, mâinile lui tremurau pe farfurie, pe pâine, pe furculiță, făceau cu repeziciune înconjurul mâncării din față. l-am invidiat această precizie, eu, care văd, care pot așa de ușor uza de toate mijloacele de investigație, și care nu știu nimic! Astăzi am făcut noi descoperiri
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
plutonier, și când l-a întrebat ce căuta, a mărturisit șoptind: "Venisem la domnișoara Ilea-na.". Dar nici acum nu s-a cumințit de tot și întîrzie deseori prin magazii la vorbă cu vreun turc. Turcul oferă guvizi, iar Helene furnizează farfurii de ale noastre, și masa se alcătuiește elegant. Astfel, Helene a fost servitoarea cea mai cuviincioasă, uitând cu lunile ce are de primit, căci e fără pretenții, muncind de dimineață până seara ca un animal și luând parte la toate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îl îmbiam inutil, se apropia cu ezitări de lapte și se retrăgea cu frică. A trebuit să-l împingem de câteva ori cu capul, să se murdărească tot, și, pornind să se curețe cu vitejie, a descoperit că laptele din farfurie e bun. Tot timpul se linge, cred că a făcut meseria asta din prima zi când s-a născut, cu pricepere, și acum, dacă vrem să-i dăm o ocupație, îl stropim cu un pic de dulceață. Pentru mult timp
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o prefață de G. Sion și o scrisoare de la V. Alecsandri. Adela se așeză pe scaun și începu să răsfoiască: - Ascultă, mămucă: Dă-mi pace, La Coralia mea, De ce m-ai deșteptat? - cântecele colonelului coanei Anicăi... El spune "desceptat", din farfurie, cum ar zice coana Anica. - Cum "din farfurie"? - Așa zice ea când vrea să spuie că ceva e distins. N-ai auzitvorba asta? Se vede că vătafii s-au speriat tare când au schimbat strachina cu farfuria. - Ce gură rea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de la V. Alecsandri. Adela se așeză pe scaun și începu să răsfoiască: - Ascultă, mămucă: Dă-mi pace, La Coralia mea, De ce m-ai deșteptat? - cântecele colonelului coanei Anicăi... El spune "desceptat", din farfurie, cum ar zice coana Anica. - Cum "din farfurie"? - Așa zice ea când vrea să spuie că ceva e distins. N-ai auzitvorba asta? Se vede că vătafii s-au speriat tare când au schimbat strachina cu farfuria. - Ce gură rea ai tu, Adelă! - Ce să fac, mămucă... În
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spune "desceptat", din farfurie, cum ar zice coana Anica. - Cum "din farfurie"? - Așa zice ea când vrea să spuie că ceva e distins. N-ai auzitvorba asta? Se vede că vătafii s-au speriat tare când au schimbat strachina cu farfuria. - Ce gură rea ai tu, Adelă! - Ce să fac, mămucă... În acest moment, ceasornicul meu de masă începu să carilloneze 1 La Paimpolaise. Erau ceasurile patru. Copilul din Adela a fost atât de fericit, încît am pus minutarul, pe rând
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]