2,281 matches
-
vizionar al lui Hawhtorne este și cea din care se desprinde această poveste a lui Pratt. În această tentativă de a reexamina, postmodern, patrimoniul de imagini care îl obsedează pe autorul Casei cu șapte frontoane, Vara indiană mizează pe combinația ficțională și grafică de sexualitate, energie demonică, păcat și promisiune a mântuirii. Cele trei comunități care trăiesc în acest colț de eden promis pelerinilor (triburile indiene, drept-credincioșii ipocriți din New Canaan și familia tulbure și pătimașă a femeii însemnate cu fierul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din principatul german Mecklenburg, spital în care lucrează reputatul profesor Pammer. Ținutul care o va primi pe Molly Manderling (ființă în care se unesc atributele îndărătniciei detectiviste cu asumarea ibseniană a propriului drum, departe de tutela masculină) este o ipostază ficțională prin care banda grafică omagiază, postmodern, un obiect esențial din imaginarul occidental, acea Ruritanie mitică și dominată de primejdii din care se naște teribilul Rupert von Hentzau. Ecranizată în mai multe rânduri, cartea lui Anthony Hope pune în circulație efigia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este asemănarea fizică, ci disponibilitatea de a te aventura în labirintul ce ascunde secrete și comori. Odată cu inelul pe care îl primește de la un muribund, Molly Manderling este absor bită în arcanele unei narațiuni ce combină decorurile retro cu abilitatea ficțională a unui thriller. Dincolo de suprafața de turtă dulce și de respectabilitate a principatului german, Molly descoperă realitatea unei lumi stratificate, crude și misterioase. În jurul ei se adună firele unei conspirații ce vizează asasinarea bunului suveran Gustav și înlocuirea sa cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fiind, la rândul ei, sub vraja acestui personaj paradoxal și cuceritor. Într-un registru mai robust-american, The A team este colecția de personaje providențiale spre care se îndreaptă speranțele celor în dificultate. Fuziunea dintre eroism, decupajul cultural cool și convenția ficțională a suspansului este rețeta în jurul căreia se constituie o mitologie contemporană ce migrează și către banda desenată. Secrete & spioni Prin Bob Morane, banda desenată francofonă oferă pro pria sa alternativă la mirajul anglo-saxon. De esența aces tei strategii este împrumutul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
evocând genealogia rafinată a peliculelor hollywoodiene din anii ’30. Alteritatea este, simultan, un compus sexual și ideologic corupător. Ylang Ylang este acea Dalilă ce aspiră să răpească lumii libere pe cel mai incoruptibil dintre paladinii săi. Domnul Ming este ipostaza ficțională ce face trecerea către domeniul neverosimilului cinematografic. Emisar al aceleiași umanități nedomesticite ce visează la cucerirea lumii, Ming este expresia saltului antropologic ce anunță venirea supraomului virtualmente invulnerabil. Înconjurat de mașinăriile sale feroce, „Umbra galbenă” sfidează gramatica omenescului, reconstituindu-se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Bob Morane este cel care întrevede, ca printr-o viziune modelată de textul lui Conan Doyle, maiestatea terifiantă a unei lumi pierdute și regăsite, trezite la viață în plin secol XX de jocul unei substanțe extraterestre. Intertextualitatea ține de pactul ficțional pe care proza grafică îl încheie cu fidelii ei. În cele din urmă, culoarea nostalgică a textelor lui Bob Morane este și o invitație la acea visare împletită cu mirajul suspansului. În jungla preistorică, în trecutul medieval sau în Londra
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
1921, pe când Ceață în 1914, o primă variantă a manuscrisului, cvasi definitivă, datând din 1907. Fie și așa, nu cred însă, o spun încă o dată, că cel mai important titlu de glorie al „rimanului“ Ceață ar fi inovația narativă și ficțională sincronă cu avangardismele europene (față de care Unamuno era cel puțin reticent) sau cu dezvoltarea noilor perspective psihologice asupra omului, ci impresionantă mi se pare reușita unei narații psihomahice cu conotații mistice a drumului urmat în lume de omul simplu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
riman“, „există dialog. Important e ca personajele să vorbească, să vorbească mult, chiar dacă nu spun nimic.“ Ele se desfășoară, toate, în ceața (niebla) simbolică ce dă numele romanului și care s-ar putea traduce prin estomparea contururilor fizice ale spațiului ficțional (un oraș nelocalizat), prin personaje fără relief portretistic, cum se obișnuia în romanul realist, și de multe ori lipsite și de consistență, dar ceața traduce mai ales imprecizia statutului ontologic, prin pendularea între real și vis, între hazard și destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a tipului isteț din România), o voce distant ironică și adeseori o voce puternică, stranie, obsesiv poetică, voce care e a autorului însuși. Romanul lui Manea, probabil cea mai strălucită realizare literară a sa de până acum, construiește o lume ficțională care este în chip enigmatic suficientă sieși și, în același timp, neașteptat de revelatorie pentru ceea ce unul dintre personaje numește „psihologia recluziunii“, a singurătății și a exilului. Plicul negru este în ultima analiză o meditație asupra inescapabilității exilului, a alienării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
et ses versions en français: figures de style et traduction Dumitru LAVRIC De la ultimul fanariot la ultimul Caragiale Maria OCTAVIAN PAVNOTESCU O viziune a poeziei Alina-Iuliana POPESCU O poetică a deconstrucției. Neomodernismul: Ana Blandiana Adrian-Dinu RACHIERU Romanul politic și pactul ficțional Theodor Codreanu în imaginarul criticii Ediție îngrijită de Lina Codreanu In honorem Elvira Sorohan Coordonatori: Bogdan Crețu, Lăcrămioara Petrescu * Teotihuacan (vechi oraș aztec): "Locul (templul) unde omul devine Zeu." ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
celebră, doamna mea!!!, cum o îmbracă lumina nopții în roșu!!! (2005-2007) CUPRINS Într-o zi de octombrie O actriță celebră Ghiuleaua de foc Neveste Chiloții de sub pernă Povestea Tinei Paharul cu apă * Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie” e o instituție ficțională, o întâlnim doar în acest roman. Sau, cel puțin, până am publicat cartea, acest campus cultural nu exista în realitate. * Aluzie la moartea lui Charlie Parker. * Shakespeare, W., Teatru, vol. I, Editura Albatros, 1971, Hamlet, în românește de Leon Levițchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
T" a exce lențelor noastre în proza de azi. Romanul Hotarul zeilor adoptă același "mixaj" istorie, ezoterism, știință, legendă, basm, mitologie -, într-o formulă epică în care prozatorul trebuie să rezolve câteva raporturi tensionale între real și fantastic, verosimil și ficțional, logica acestei lumi și realitatea lumii de dincolo; între personaje ale lumii de aici minerii disponibilizați din Baia de Sus, inspectorul de poliție Cristian Toma din Iași și familia sa, Simion Pop, șeful secției de poliție din orășelul din Munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
feminină pentru a judeca comunismul. Pentru mine, eram toți, bărbați și femei, la fel de amărâți. Toți „tovarăși“, egali în mizerie. Pentru turma de neinițiați, egalitatea exista aievea. A Brave New World de epsiloni, dar reală, aplicată pe oameni, nu pe personaje ficționale. Fericirea programată a personajelor lui Huxley se pierduse însă undeva între conceperea ei pe hârtie și „implementare“. Ne rămânea egalitatea aia strâmbă. Pentru toată lumea era la fel de sordid. Trist, îmbâcsit, stupid, gri. Egalitatea asta noi am fi zis că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
a fost în bună măsură în spațiul românesc, cum se știe, pentru început trăită și apoi mărturisită, sub forma memorialisticii cu reale valențe cathartice de spovedanie necesară. Paginile care ne sunt acum cu generozitate oferite se înscriu printre fericitele completări ficționale care au apărut, într-un număr demn de a fi luat în seamă, în istoria recentă a literaturii noastre după anii nouăzeci. Poate și pentru că atunci sentimentul de libertate și posibilitatea de a gestiona limbajul și formele epicului fără frica
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
comerțul în masă, publicitatea, politica pusă în practică precum o ramură a publicității, golirea de sens a oricărei reacții originale în fața experienței de către ecranul televizorului. Trăim într-un enorm roman. Îi este acum din ce în ce mai puțin necesar romancierului să inventeze conținutul ficțional al prozei sale. Ficțiunea e deja prezentă. Sarcina scriitorului este să inventeze realitatea. În trecut am crezut întotdeauna că lumea exterioară nouă a reprezentat realitatea, oricât ar fi ea de confuză și de nesigură, și că lumea lăuntrică a minților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
urmuzian nu e a fi nici roman, nici schiță, nici nuvelă, nici poem, nici basm, chiar dacă poate simula aceste formule. E Text. În schimb, N. Manolescu subsumează textualizarea categoriei tipologice a romanului „corintic”, propulsîndu-l pe Urmuz în avangarda acestei tipologii ficționale. La data amintitei polemici, conceptul de „postmodernism” nu fusese încă aclimatizat la noi... Odată aclimatizat însă (după 1985), cei mai mulți „optzeciști” ajung să respingă textualismul (fără a se autointitula, obligatoriu, postmoderni!), sesizînd caracterul său marginal, excentric, excesiv-tehnicist și steril, bref — contraproductiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lumi posibile Tot aici te poți imagina pe o platformă de filmare înconjurată de actori amatori ce implementează o civilizație îmbrăcată în uniforme albe, unde trebuie să-ți intri încet în rol și tu, să participi la construcția acestei lumi ficționale. Să crezi că în acest mod poți contribui la întemeierea unui moment estetic veritabil. Nimic din ce se întâmplă aici nu-ți pare verosimil, nu pare să aibă o justificare logică, spiritele sunt de mucava, bolnavii sunt închipuiți, vindecările miraculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o enciclopedie zăpăcitoare, alcătuită - poate - pentru a exorciza senzual (?) Răul. Este, oare, Ho diábolos masochist? Ce-l mâna pre el în luptă, dacă - așa cum mi se pare mie - cu cât se ia tot mai în serios ca producător de convenție ficțională, cu atât își subminează mai abitir menirea sa de corupător? De fapt, Diavolul nu prea mai are ce să corupă în această lume ticăloșită și de gena balcanică moștenită (și extraordinar redată plastic în carte), și de totalitarismul slav căpătat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fost mai greu, pentru că primele pagini mai păstrau câte ceva din metehnele mai vechi, dar se cunoștea o exigență și o rezervă mai mare în fața cuvântului și a construcției narative. Aceeași Karina, victimă iremediabilă a himerei sale erotice, amestecând realul și ficționalul (mai ales pe finalul cărții), introspectivă până la limita suportabilului. De această dată cu un reazem necesar în Ana, prietena sa, personaj creat mai mult din nevoia de a așeza un punct de echilibru, un reper la care să se întoarcă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care Creatorul le-a conceput într-o clipă de genială inspirație. Mesajul cărții trebuie căutat dincolo de evenimente tragice, comice sau grotești, dincolo de personaje normale sau sucite, și, până la urmă, dincolo de cuvinte. Lumea lui Slavic este o lume concomitent reală și ficțională, dură și suavă, clocotitoare și senină, logică și absurdă, sacră și profană, buimacă și armonioasă, tristă și emoționantă. Detectăm aici aceeași frenetică trăire a oamenilor simpli, care, fără să-și pună abisale întrebări ontologice, vibrează plauzibil, palpită în acord cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o parte, vocația autorului de observator lucid al vieții românești, pe de alta, capacitatea de a construi personaje plauzibile, verosimile și autentice în hotarele înguste ale povestirilor sale. Imaginea de ansamblu se cristalizează prin însumare și devine convingătoare ca spațiu ficțional. 8 martie 2012 Teodor Pracsiu Nesăbuință Femeia din parc stă, tristă, pe banca din metal, și se gândește, cufundată în adânca tristețe, la ale ei, neluând în seamă nimic din marele vacarm al vieții, dimprejur. Aceeași bancă, dacă ar avea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
zgomotos și indiferent al capitalei”. Ea se substituie planului real evadând în planul imaginarului spre a se lăsa purtată de fabulos. Trăirea în lumea ideilor Ăintenția exagerată și puternic subliniată de autoare în lucrările cu caracter confesiv) deschide planul narativ ficțional. Eroina devine naratoarea omniscientă și omniprezentă a personajelor identificate aleatoriu pe stradă băiatul, posesorul/posesoarea unui revolver, mâna crescândă a acestuia, femeile din automobile, bătrânul cu ochelari, chiar ea). Oamenii străzii devin protagoniștii unor evenimente care sunt regizate de Manuela
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
emblematic diversele dimensiuni ale universului domestic, ale acelui spațiu pe care și-l creează ea însăși privilegiat, înconjurându-se cu minuțiozitate de lucruri care să-i stimuleze privirea și să-i confere confortul spiritual pentru a-și putea zămisli lumile ficționale multiple, mici alcătuiri monadice în care viața pare să-și reveleze o anumită calitate. Cu precizia unui chirurg dotat cu sensibilitate și acuitate a simțurilor, prozatoarea pare să evidențieze cu mare pricepere exact acele elemente declanșatoare de evenimente majore, catastrofice
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
laudă dedicate principilor, de aceea își propune să facă o carte în care "să scrie lucruri folositoare pentru cei care le înțeleg". Sintagmele prin care Aristotel definea reflectarea în literatură sînt folosite pentru a se declara tocmai despărțirea de regimul ficțional al literaturii, dată fiind ținta practică urmărită: "... acela care lasă deoparte ceea ce este pentru ceea ce ar trebui să fie, mai curînd află cum ajung oamenii la pieire decît cum pot să izbutească". Finalul capitolului XV e un îndemn la practicism
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lui, ci se contituie pe parcursul întregului discurs narativ și nu poate fi etichetat ca cititor. Vincent Jouve consideră că "efectul-personaj" este "o realitate estetică fondată pe actul recuperator și modelator al receptării" și că Ca și opera literară, cu lumea ficțională și personajul presupune existența unui cititor care să și-l imagineze și să-l analizeze după propria lui structură. Lăcrămioara Petrescu nota: , sau: <ref id="35">35 Idem, p . 125. </ref> Trăsăturile pot fi percepute de cititor cu ușurință, deoarece
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]