1,925 matches
-
vârtos spațiul nostru spiritual, felurit colorat, împestrițat cu flori de câmp, cu flori domnești, unele mărunte ca cimbrișorul, altele mijlocii sau mai înălțate, frumos sau urât mirositoare, după cum le-a întrupat Creatorul pe pământ; fiecare își avea motivația nașterii și ființării sale. Și toate la un loc alcătuiau o priveliște firească, echilibrată, nici olimpian-străluciloare, nici răzlețite oaze în pustiu. Și toate la un loc, hrănindu-se mai bine sau mai rău din același pământ, încălzite mai mult sau mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
reperelor interdependente care au stat la baza societății medievale, sub impactul schimbărilor economice, al descoperirilor (sociale și stiințifice), precum și dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare, au săpat o prăpastie adâncă între cosmologie și istorie, surpând fundamentele care stăteau la baza ființării Bisericii în forma sa medievală 2. Centralizarea, amploarea și universalitatea Bisericii catolice au avut la bază două elemente de maximă importanță: existența unei limbi "oficiale", unice: latina (care a asigurat unitatea întregii Biserici Catolice, indiferent de întinderea zonei geografice), precum și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
limită a corpurilor în general, limita este un concept de identitate și nu e de mirare că, în analiza pe care o face lui peras, Heidegger arată cum abia prin prezența limitei se poate face pasul decisiv de la neființă la ființare. Un lucru începe să fie, „intră în prezență“, din clipa în care se împlinește înăuntrul propriilor sale limite. Atingerea limitei proprii este mișcarea suverană pe terenul finitului, este dobândirea acelui statut ontologic în virtutea căruia lucrurile sunt identice cu sine și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
deschide către regula identității, limita devine suprema formă a împlinirii, peras devine telos. Peras-limită, telos-capătul ca împlinire și morphe-forma sunt pentru Heidegger cele trei cuvinte care, în gândirea elină, con lucrează la determinarea oricărui Sein des Seienden, a „ființei oricărei ființări“.<ref id=”2”>Heidegger, op. cit., p. 46.</ref> Însă peras gândit într-un context atât de abstract - ca limită a corpurilor în general - apare în gândirea greacă doar târziu, la câte un sofist ca Prodicos, la Platon sau la Aristotel
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ajunge în felul acesta la situare-fermă și devine ferm-și-constant (ständig) în sine însuși se eliberează în chip violent, pornind de la sine, pentru a ajunge în necesitatea propriei sale limite, peras. Aceasta nu e defel ceva care vine să se adauge ființării din exterior. Încă în și mai mică măsură ea reprezintă o lipsă, în sensul unei mărginiri dăunătoare. Menținerea care se obține pe sine pornind de la limită, faptul de-ase-avea-pe-sine în care se menține situarea-fermăși-constantă (das Ständige) este ființa ființării și abia
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se adauge ființării din exterior. Încă în și mai mică măsură ea reprezintă o lipsă, în sensul unei mărginiri dăunătoare. Menținerea care se obține pe sine pornind de la limită, faptul de-ase-avea-pe-sine în care se menține situarea-fermăși-constantă (das Ständige) este ființa ființării și abia ea face ca ființarea să fie ființare, deosebind-o de neființare. A ajunge la o situare-fermă înseamnă, așadar: a dobândi pentru sine o limită, a-și obține o limită (er-grenzen). De aceea, to telos reprezintă o trăsătură fundamentală
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în și mai mică măsură ea reprezintă o lipsă, în sensul unei mărginiri dăunătoare. Menținerea care se obține pe sine pornind de la limită, faptul de-ase-avea-pe-sine în care se menține situarea-fermăși-constantă (das Ständige) este ființa ființării și abia ea face ca ființarea să fie ființare, deosebind-o de neființare. A ajunge la o situare-fermă înseamnă, așadar: a dobândi pentru sine o limită, a-și obține o limită (er-grenzen). De aceea, to telos reprezintă o trăsătură fundamentală a ființării, el neînsemnând nici «țintă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mică măsură ea reprezintă o lipsă, în sensul unei mărginiri dăunătoare. Menținerea care se obține pe sine pornind de la limită, faptul de-ase-avea-pe-sine în care se menține situarea-fermăși-constantă (das Ständige) este ființa ființării și abia ea face ca ființarea să fie ființare, deosebind-o de neființare. A ajunge la o situare-fermă înseamnă, așadar: a dobândi pentru sine o limită, a-și obține o limită (er-grenzen). De aceea, to telos reprezintă o trăsătură fundamentală a ființării, el neînsemnând nici «țintă de atins», nici
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
abia ea face ca ființarea să fie ființare, deosebind-o de neființare. A ajunge la o situare-fermă înseamnă, așadar: a dobândi pentru sine o limită, a-și obține o limită (er-grenzen). De aceea, to telos reprezintă o trăsătură fundamentală a ființării, el neînsemnând nici «țintă de atins», nici «scop», ci «capăt», «sfârșit». «Sfârșit» nu este aici defel înțeles într-un sens negativ, ca și cum odată cu el ceva nu poate merge mai departe, nu mai funcționează și încetează. Sfârșitul (Ende) este o sfârșire
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
înțeles într-un sens negativ, ca și cum odată cu el ceva nu poate merge mai departe, nu mai funcționează și încetează. Sfârșitul (Ende) este o sfârșire (Endung) în sensul de «sfârșire plină», desăvârșire (Vollendung). Limita și sfârșitul reprezintă acel ceva prin care ființarea începe să fie.“<ref id=”1”>Einführung in die Metaphysik, Martin Heidegger, în Gesamtausgabe, vol. 10, Frankfurt am Main, Klostermann, pp. 64-65. </ref> Patru ani mai târziu, în studiul scris în 1939, Vom Wesen und Begriff der Physis (Despre esența
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lor de a formula probleme, de a găsi soluții în contexte diferite, de a ști să evalueze experiențele existente. Capitolul 3 Analiza postului și reconstrucția structurii ocupaționale 3.1. Proiectarea postului În orice instituție, resursele umane reprezintă factorul principal al ființării sale și, prin aceasta, pun în evidență rolul major al proiectării, realizării și reconstrucției structurilor ocupaționale (profesionale). „Locul de muncă” nu este un simplu spațiu în care un om își desfășoară activitatea, ci este expresia unui „spațiu social al muncii
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
astfel, acestea să nu își mai justifice existența în organigrama firmei. În alte cazuri, este posibil ca unele posturi să fie doar parțial ocupate, după cum în alte situații să fie necesară crearea unor posturi suplimentare. Buna cunoaștere a modului de ființare a structurii locurilor de muncă devine o premisă necesară în procesul de îmbunătățire a acesteia, iar o asemenea bună cunoaștere presupune o evaluare realistă, din perspectiva schimbării, a gradului de adecvare cu modelul elaborat și însușit drept „model” (obiectiv-țintă) de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
potrivit, scriitorul face un permenent apel la diferite mijloace de caracterizare, ca să ne folosim de o pârghie didactică, pentru a ajunge la Întregirea făpturii În cauză. În toate situațiile se constată o măiestrie excepțională a naratorului, de a alterna perspectivele ființării personajului. Prezența fiecăruia dintre actanți este naturală, organică, absolut necesară la momentul respectiv. Scenele au recuzita lor, iar indicațiile „scenice” se subînțeleg. G. Călinescu era nu numai un pasionat de teatru, ci și un creator și un regizor pe măsură
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pe termen scurt). Asemenea obiective și principii, ferm respectate de la origini și până în prezent, pot fi regăsite în recenta „Declarație a Clubului de la Roma”, adoptată la Bruxelles în aprilie 1996. Am putea spune că Clubul de la Roma constituie, în însăși ființarea sa, o reacție vie la tendința generală dominantă de a neglija existența intereselor comune efective (ce nu ar trebui deloc trecute cu vederea) ale societăților umane, interese ce pot fi sintetizate în preocuparea de a face ca lumea în care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cultura română prin lucrările lui Nicolae Densusianu. Primul pas în această direcție a fost făcut chiar în interiorul paradigmei latiniste, prin valorizarea bravurii militare a dacilor, și în special prin admirarea spiritului de neatârnare manifestat de către aceștia pe întreaga durată a ființării lor istorice. Odată cu mutarea accentului de pe principiul descendenței romane pe autohtonismul teritorial (i.e., pământul dacic), caracteristicile vechilor locuitori devin din ce în ce mai importante, ele fiind luate ca trădând un spirit al locului. Militarismul, spiritul sacrificial și mai ales lupta pentru neatârnare, manifestate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și la Bărnuțiu și Melidon. Această pedagogie sacrificială secretă cu forță un naționalism thanatic, un patriotism funebru. Eros și Thanatos se întâlnesc pentru a da naștere unui naționalism pătimaș, a cărui expresie sublimă este tocmai jerfirea propriei existențe individuale întru ființarea națiunii. Țăranii români, naționalizați ideologic și înregimentați militar în Marele Război, aveau să întărească cu propriile oase pământul strămoșesc. Tranșeele în care s-a purtat Primul Război Mondial, marea inovație în materie de tehnică militară, le-au servit ca tombe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
celor ce nu sunt coapte pentru viață socială", este în fapt echivalentă cu umanizarea organismului biologic prin socializare morală (pp. 39, 41). Doar prin plămădirea acestei ființe sociale, prin care educația creează o nouă dimensiune existențială de ordin socio-moral în ființarea antropologică, omul poate fi modelat "să se supună unei autorități politice, să respecte o disciplină morală, să se devoteze și să se sacrifice" (p. 39). Avem deja, la Durkheim, germenii încolțiți ai scopului de antropomorfoză politică atribuit educației, acela de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
durata întregului secol scurs de la evenimentele pașoptiste, este substituită cu tema "independenței economice" față de imperialismul occidental. În al doilea rând, când se discută totuși despre independența politică națională a românilor, aceasta este total corelată "ajutorului rusesc" căruia românii îi datorează ființarea lor politică autonomă. Unitatea. Cadrul naționalist în interiorul căruia s-a articulat memoria românească s-a răsfrânt cel mai pregnant asupra ideii de unitate spirituală și politică a neamului românesc. Reorientarea antinaționalistă antrenată de comunismul incipient a lovit serios în ideea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
et al., 1999, p. 30), este postulată identitatea dintre românism și creștinism: "a spune român înseamnă a spune creștin" (Ochescu și Oane, 1998, p. 17). Sunt reperabile reflexii ale doctrinei interbelice a identității ontologice dintre românism și ortodoxism, potrivit căreia ființarea românească nu poate avea loc decât ca ființare ortodoxă, iar a fi român însemna a fi ortodox. Biserica Ortodoxă Română este reinvestită, după mai bine de cincizeci de ani, cu rolul de depozitară a tradiției și spiritualității românești: "Înrădăcinată în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dintre românism și creștinism: "a spune român înseamnă a spune creștin" (Ochescu și Oane, 1998, p. 17). Sunt reperabile reflexii ale doctrinei interbelice a identității ontologice dintre românism și ortodoxism, potrivit căreia ființarea românească nu poate avea loc decât ca ființare ortodoxă, iar a fi român însemna a fi ortodox. Biserica Ortodoxă Română este reinvestită, după mai bine de cincizeci de ani, cu rolul de depozitară a tradiției și spiritualității românești: "Înrădăcinată în ființa poporului pe care l-a slujit, Biserica
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
poate extinde solidaritatea socială (R. Emerson citat de Geertz, 1994, p. 29). Către sfârșitul secolului al XIX-lea, într-un context marcat de o acerbă competiție interstatală, pedagogii națiunii au denunțat în termeni apodictici ethosul umanitarianist ca un atentat la adresa ființării statului- națiune românesc. Chiar și pedagogia comunistă, în pofida retoricii "internaționalismului proletar" și a solidarității transnaționale a oamenilor muncii, dădea glas unui limbaj dublu orwellian, întrucât a continuat să mențină și chiar să întărească granițele naționale. Doar odată cu intrarea în noul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Tămășenii acmu”. Prin urmare și Tămășenii se vede a fi fost o desprindere ulterioară din mai vechii Boziești, mai precis partea sa dinspre nord. Înseamnă că Umbrăreștii, la fel ca și celelalte sate din jur, a făcut parte la începuturile ființării sale ca obște comunitară din formațiunea prestatală de la sud de Tecuci, alături de Bucești, Liești, Șerbănești și altele, Umbrăreștii fiind una din obștile sătești cu hotare foarte largi, ce își extindea limitele teritoriale spre est până în valea Herătăului, iar în vest
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu documente numeroase au o vechime mai mare și au jucat un rol mai important în istorie ? Noi credem că nu. Comparația dintre ele nu ne arată decât că vechile comunități devălmașe, prin însăși natura lor de întemeiere și de ființare ancestrală, n-au avut nevoie de acte scrise, deoarece acest lucru nu intrase încă în practica vremii respective și că satele cu documentație mai bogată atestă realități târzii, întemeierea lor pe locuri domnești, printre hotare vechi, implicând și impunând elaborarea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la capitolul „documente privitoare la moșiia Torceștii”, în care se menționează „Hrisovul lui Petru voevod din 7094 (1596) slavonu relativ la moșiia Torceștii”. Vechimea mai mare a satului este sugerată și de terminația numelui, sufixul la plural -ești fiind dovadă a ființării în acest loc, la un moment dat, a unei comunități familiale puternice, a unui neam cu apelativul Torca sau Torcea, de la care, apoi, își va trage numele satul întreg. De asemenea, forma hotarelor moșiei, implicit a satului în întregimea sa
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de o bogată floră ca bază meliferă, respectiv pădurice, pomăt, apă. Denotă aceasta o veche și străveche îndeletnicire a localnicilor în domeniul stupăritului, meserie improprie nomadismului. Dar ceea ce frapează în contextul dat rezidă din noțiunile folosite pentru măsurarea locului destinat ființării prisăcii: „locul iaste în laturi câtu arunci cu răsteul în toate părțile” sau „până unde a da omul cu praștia cu piatră” (evident că e vorba de o rază de cuprindere în formă de cerc a locului. Expresia a da
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]