3,791 matches
-
cumva să vorbească săptămânal și chiar să fie afectuoși când se vedeau, deși amândoi adorau să facă un mișto răutăcios unul de altul În fața mea. Sammy vorbi răspicat. — Nu era ceva legat de slujba lui Simon? mă Întrebă pe mine. Filarmonica l-a sunat pe Simon În ultima clipă, ca să Înlocuiască un instrumentist bolnav. Nu i-au dat de ales, pe bune. Pur și simplu n-a putut să refuze, turui el Înainte ca eu să i-o pot reteza. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nimic niciodată. Mi se părea atunci, ca până de foarte curând, că Ioana aparținea unui tărâm inaccesibil, la care doar puteam visa din când în când. 7 ODISEEA PRIMEI ÎNTÂLNIRI În anii ’70, când Sergiu Celibidache a venit să dirijeze Filarmonica din București, am mers la câteva concerte de neuitat. Mi-au rămas în suflet două piese, Rapsodia I de Enescu și Moartea Isoldei a lui Wagner, care puneau în alternanță umorul, verva și pofta de dans ale dirijorului cu înclinația
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
hoteluri. Când închi deam ochii, la culcare, nu mai știam în ce țară poposisem. — Repetițiile lui erau covârșitoare, mi-am adus aminte cu un fior. Am asistat și eu la una, când Maestrul pregătea o simfonie de Brahms cu orchestra Filarmonicii, la Ateneu. Avea o putere care-i vrăjea deopotrivă pe instru mentiști și spectatori. — Atunci poți să-ți faci o idee despre fervoarea și emo ția cu care mă duceam eu la repetițiile lui cu soliști de elită, cu orchestre
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
n-am întrebat-o nimic niciodată. Mi se părea atunci, ca până de foarte curând, că Ioana aparținea unui tărâm inaccesibil, la care doar puteam visa din când în când. În anii ’70, când Sergiu Celibidache a venit să dirijeze Filarmonica din București, am mers la câteva concerte de neuitat. Mi-au rămas în suflet două piese, Rapsodia I de Enescu și Moartea Isoldei a lui Wagner, care puneau în alternanță umorul, verva și pofta de dans ale dirijorului cu înclinația
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
hoteluri. Când închi deam ochii, la culcare, nu mai știam în ce țară poposisem. — Repetițiile lui erau covârșitoare, mi-am adus aminte cu un fior. Am asistat și eu la una, când Maestrul pregătea o simfonie de Brahms cu orchestra Filarmonicii, la Ateneu. Avea o putere care-i vrăjea deopotrivă pe instru mentiști și spectatori. — Atunci poți să-ți faci o idee despre fervoarea și emo ția cu care mă duceam eu la repetițiile lui cu soliști de elită, cu orchestre
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Montpellier, vorbiserăm să ne Întâlnim la Paris, unde vroia să studieze, nu știu de ce a amânat, Parisul a fost ocupat, era peste tot război, s-a circulat tot mai greu, a urmat ocupația rusească, ea a fost dată afară de la Filarmonică și s-a devotat familiei. Dar, așa cum s-au petrecut lucrurile, decenii Întregi nu am mai știut nimic despre ea și despre nici unul dintre cei dragi de-acolo. În această călătorie am aflat că murise, nu cu mult Înainte de venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fără să fugiți, dar repejor! Ca la maraton! continua să le comande Fratele, dirijându-le cu schepsis procesiunea, prin spatele cârciumii lui nea Petrică și al Cinematografului "Patria", pe niște alei secundare, apoi pe niște străduțe lăturalnice, cotind spre vechea Filarmonică, pentru a nu ieși cumva, prostește, în întâmpinarea poterei. Acum, reluă el, mergem spre strada Rudului, la prima stație de autobuz și luăm traseul 7, către "Pomul Verde", ca să ocolim buricul Centrului. De aici, per pedes apostolorum, prin Piața Anton
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o ne-nțelegere, se pare, la mijloc. Era tot vară, cald, Silică intrase în sevraj și umbla cu-o cipilică roz și cu niște pantaloni spielhosen, sparți în cur, pentru ventilație. Șșșt...! Taci! Tăceți! Amândoi! Cine-i acolo, la colțul Filarmonicii? La intrarea artiștilor? se alarmează Dan. E... Manu Mircea. Indianu'! Curistu'! Nosferatu'! Caută clienți! îi răspunde Fratele. Cel pomenit de Avocat, zis și Napoleon Bucevski, Spărgătorul de Buci, alias Elton John, reîntruparea lui Bucifal, poponarul oficial al elitelor intelectuale orășenești
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
iubit și care, îți repet, erau toate străine. Pe de altă parte, povestirea aceea m-a smuls dintre fluturii mei și m-a făcut, în cele din urmă, violoncelist; întîi într-un cuartet din Viena și apoi aici, în orchestra Filarmonicii. Dar de ce numai atît? De ce n-am ajuns ce mi se prezicea în tinerețe, ce mi-a prezis chiar Casals, prin 1926? Unul din cei mari, din primii doi, trei celiști ai lumii? - Ba da, Maestre, îl întrerupse Maria, ați
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Era omul pe care Îl căutai cînd aveai nevoie de orice fel de produs pe care comerțul nu ți-l oferea, sau de orice fel de servicii și de relații, dar și omul care primea cu plăcere o invitație la filarmonică sau la teatru, Își cumpăra cărți pe care le și citea, știa o mulțime de lucruri, lăsînd cu gura căscată oameni educați. Bamba era plin de respect pentru artă și pentru cei care o produc, așa că-și făcea veacul prin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Tânărul se numea Vasile Cănănău și mai departe nu știu întâmplările vieții lui dar, după ce l-am reîntâlnit la Câșlița, în haine militare, am fost convinsă că va reuși. Și m-am bucurat, mai târziu, ascultându-l ca solist al Filarmonicii George Enescu din Iași. Merita. Aici mă opresc și ui tându-mă în oglinda timpului, revin la Ismail. Alexandru Marian. Un nume care ar merita mai multă recunoștință și recunoaștere culturală. Poate că, după gălățeanul Ivanovici, creatorul nemuritorului vals Valurile Dunării
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
întregește. Jupiter nu mai este acum doar răceală de nepătruns, doar forță oarbă. Inima lui se aude bătând; în corzile viorilor în tânguirea alămurilor, în zbuciumul percuției sau în tonul confensiv al pianului. De fapt, în întreaga execuție a orchestrei Filarmonicii. Nu sunt prea dese concertele de acest gen aici, în N. S-ar spune că ele nu sunt aproape deloc. Dar, iată, stăzi minunea s-a întâmplat. Ceea ce, pentru locuitorii unui oraș mare înseamnă un fapt obișnuit, pentru cei șaptezeci
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
universitar G.P., în vârstă de aproape optzeci de ani. Atunci nu pleacă nimeni, pentru că profesorul aduce cu el înregistrări video ori numai fono, dar și partituri, și, alături de ele, cadre didactice de la conservator, interpreți de operă, operetă, o parte din filarmonică, toți, probabil, foști studenți care, oricât ar vrea, oricât n-ar vrea, n-au cum să-l refuze. Vrăjitorul octogenar descifrează, pentru cei doritori să-l asculte, tainele acestei muzici, aparent foarte grea, de neînțeles. Atunci, vin să-l urmărească
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de muzică, ci și de istorie, literartură, filosofie, câteodată, chiar, de matematică, fizică ori chimie, căci, realmente, acest bătrânel plin de viață și nerv, pare a fi o bibliotecă bipedă, o enciclopedie. Ce bine era dacă și azi, la concertul Filarmonicii, organizatorii l-ar fi invitat pe el să prezinte programul. Lipsa lor de orientare o să-i coste. Păcat! Beethoven... Tristețea, îngândurarea, optimismul, triumful vieții, bucuria, marea bucurie generată de credința neclintită în Om. Ce fericită completare a muzicii lui Musorgski
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să admitem că aș veni acolo unde zici... Z: Ar fi splendid! S-ar găsi ceva de făcut și pentru doamna, am găsi noi. Iar pentru ăștia micii, ar fi un real câștig: școli foarte bune, centru universitar, teatru, operă, filarmonică... iar tu vei deveni un mare poet, un nume de referință. E colosala ta șansă. P: Nu vreau să părăsesc orașul acesta. De ce-aș face-o? În ziua de azi, ori pleci pe o funcție foarte mare și faci
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sau instituții, ordonate, clasificate, pentru a fi păstrate pentru generațiile viitoare. Armstrong Neil (1930-) - astronaut american, primul om care a călcat pe Lună (a aselenizat), în cadrul misiunii Apollo 11, în 1969. Ateneul Român - clădire istorică din București unde este sediul Filarmonicii „George Enescu” și o sală de concerte celebră. A fost construită în 1886. Austria/Imperiul Habsburgic - Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, stat din centrul Europei, constituit în Evul Mediu ca mare putere prin nume-roase anexiuni teritoriale cu numele de
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Maestrul violonist se înclină respectuos, bătând ușor cu arcușul pe cutia viorii. Reveni spre femeie. O strâse de umăr. - Ce să fie... Unul care se ține după mine de când m-am întors. Seamănă cu Polileu, un fel de maestru la Filarmonica din Sudica. Nu-l lua în seamă. Nu face nici un rău. Privi și ea iarăși în spate. Acel Polileu îi zâmbi larg, cu gura larg desfăcută. Dinții deși, puzderie, cărbuni încinși, sclipeau jucăuș în înserare. Întoarse speriată capul. - Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de ea după mulți ani. S-a măritat, la bătrânețe, cu unu Păsculescu. Făcuse și ăla pușcărie. La Canal, la tăiat stuf în Deltă, nu mai știu. Tot pușcărie politică. Cel puțin așa zic toți acuma că au făcut...De unde Filarmonică?! - Poate-o fi fugit și Limonadă al tău atunci. A fugit și-a ajuns până la urmă și la Filarmonica din Sudica. Eu cum am nimerit acolo? Și p’ormă - ridică el din umeri -, la câte s-au întâmplat și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la tăiat stuf în Deltă, nu mai știu. Tot pușcărie politică. Cel puțin așa zic toți acuma că au făcut...De unde Filarmonică?! - Poate-o fi fugit și Limonadă al tău atunci. A fugit și-a ajuns până la urmă și la Filarmonica din Sudica. Eu cum am nimerit acolo? Și p’ormă - ridică el din umeri -, la câte s-au întâmplat și se-ntâmplă la voi... La noi, în România... Cel puțin, săptămânile și lunile astea de când am revenit, parcă nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
frunzele care foșnesc, păsările care se cheamă unele pe altele, lătratul îndepărtat al unui câine... E ca o orchestră. Și există ceva magic în starea bună care ne invadează. Selva mea, asta este, dar nu o orchestră, ci o întreagă Filarmonică din Londra... Și scena se compune din milioane de copaci, de flori, de insecte, de păsări. Pot asculta și privi toată viața și să descopăr în fiecare zi lucruri noi. Să mă minunez la fiecare pas, să mă simt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
își spună consternat cred că voi înțelege ce simte o pernuță de ace și apăsă butonul veiozei. Partea a doua Trezirea la realitate 1 Se trezi brusc, scuturat de un frison. Cearceafuri jilave, o (altă) durere de cap îngrozitoare - Orchestra Filarmonică din Creier își acordează instrumentele, sunt lovite alămuri, tobele duduie fericite -, camera cufundată în penumbră, geamuri mari pe care se preling neobosite picăturile unei ploi interminabile. Lacrimi pe obraji de sticlă, își spuse, începând să se dezmeticească, partea cea mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu o gândise. Dăduse buzna fără să bată la ușă, fără să sune la sonerie așa cum făcuse individul acela cu geamantanul (e mort, acum, banii sunt la tine - vocea se infiltră din nou), intrase în capul său torturat de Orchestra Filarmonică din Creier și începuse să întrețină un monolog nedorit. Trânti o mână în apă, iar stropii săriră în toate direcțiile. - Nu-mi plac nici musafirii nepoftiți, nu-mi plac nici vocile nepoftite care îmi invadează creierul, la primele ore ale
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
culturale și științifice; • alte dotări/echipamente: − educație, cercetare științifică: universități, institute de învățământ superior diversificate, institute naționale de cercetare sau filiale ale acestora; − sănătate: clinici universitare și spitale; − cultură: muzee, teatre dramatice, de comedie, de revistă, de păpuși, operă, operetă, filarmonică, săli de concerte, săli polivalente, mari biblioteci, edituri, tipografii; − comerț, servicii comerciale prestate populației și agenților economici: centre de comerț și de afaceri, burse de valori și de mărfuri, servicii comerciale diversificate și de înaltă calitate; − mass media: sistem cu
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
cei care vând muzică pe un trotuar parizian îmbrăcați ca în sala de concert? Mă apropii să-i văd mai bine. Pe o plăcuță fixată de bara orizontală a grilajului care desparte trotuarul de fluxul necontenit al mașinilor stă scris: Filarmonica din Novosibirsk. Siberia. Plec visător. Rușii își câștigă viața la Paris îmbrăcați în frac și cântând la trompetă Aida. Câteva sute de metri mai departe, postate în fața unui Monoprix, două maramureșence cu priviri umile te scutesc să împingi singur ușa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
OTETELIȘANU Otetelișenii sunt cunoscuți ca patrioți ai Țărei Românești și de-aceea nu ne prinde mirarea de-a vedea la ce frumoase scopuri au destinat acest boier bătrân averea sa. Încă pe la anul 1830 vedem figurând un Otetelișanu în Societatea filarmonică, vedem cum începătorul teatru românesc tipărește repertoriul său, nepretențios și cu toate acestea ales, dintr-un fond al căminarului Otetelișanu. Uzufructul averei răposatului Ioan Otetelișanu, reprezentând o rentă de 150 până la 200 de mii de lei noi, rămâne după testament
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]