5,597 matches
-
ficțiunea se întrepătrund. Amélie locuia la numărul 56 al străzii Trois-Frères și își făcea cumpărăturile la băcănia Collignon. De atunci, o vitrină a acestei "Piețe a Colinei" este dedicată tăieturilor din ziare despre film, actorii săi și locurile sale de filmare. Intrarea în Bateau-Lavoir, unde au trăit Picasso și mulți alți artiști trecuți în posteritate, se găsea în piața Émile-Goudeau. Destinul fabulos al Améliei Poulain se înscrie pe deplin într-un cartier fabulos. Fără îndoială, nu totul este aici poetic și
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
De-acum trebuia să îngheț în fiecare noapte. Din fericire, mi-am adus aminte de doi tuaregi pe care-i văzusem în marginea unei localități unde se turna un film. Erau îmbrăcați în tunici albastre și priveau agitația echipei de filmare zâmbind. Când s-au lămurit că nu merita să-și piardă timpul, s-au îndepărtat. Și au surâs continuu până nu s-au mai zărit. Zâmbește ca ei, mi-am zis. Și am continuat să merg, atent mereu la apa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
suspectezi? Uri își luă ochii de la șosea și se uită la Maggie ca și cum nu ar fi crezut-o. — Știi, nu sunt obișnuit să lucrez așa. —Așa cum? Împreună cu o altă persoană. Când fac un film, mă ocup singur de toate. Interviuri, filmări, montaj. Nu sunt obișnuit să am lângă mine o tipă din Irlanda care își bagă coada. Nu sunt „o tipă din Irlanda“, mulțumesc foarte mult. Genul ăsta de tâmpenii misogine s-ar putea să meargă în Israel, dar nu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se plimbă și caută, scara la care era construit acesta deveni deodată evidentă; cea mai mare parte a orașului abia îi ajungea la genunchi. —OK, Maggie, strigă el cu o voce schimbată. Cred că avem nevoie de tine aici. Pentru filmare. Musta... Mark, dacă poți veni aici jos, cred că putem să ne descurcăm cu unghiul. O șină mică, joasă înconjura modelul, nimic mai mult. Poate doar dacă puneai la socoteală cercul de stânci ascuțite ce formau un fel de șanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
box al creierului meu. Nu pot să aștept rezultatul disputei lor înverșunate: sunt prea obsedat de Pace. (Dacă vreun eventual producător este interesat să cumpere drepturile de a face un film din acest Jurnal, aș putea adăuga câteva sugestii în legătură cu filmarea acestei dispute. Un ferăstrău muzical ar crea un fond muzical excelent, iar globul ocular al eroului ar putea fi suprapus pe scena disputei într-un fel foarte simbolic. Sunt sigur că în vreun magazin sau hotel sau alt loc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
16 Jungla era total tăcută. Nu se auzea nici un greier, nici un țipăt de pasăre-rinocer, nici pălăvrăgeala îndepărtată a maimuțelor. O tăcere desăvârșită... ceea ce nu era de mirare, își spuse Hagar. Clătină din cap, uitându-se la cele zece echipe de filmare din întreaga lume, care se adunaseră acum în grupuri mici, pe solul junglei, protejându-și lentilele de umezeala care picura de sus, în timp ce se uitau prin camere spre copacii de deasupra. Le spusese să păstreze liniștea și, într-adevăr, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Dumnezeule, își spuse Hagar. Se întoarse să vadă ce filmau. Văzu ceva blană maronie și un cap negru. Animalul avea maxim șaizeci de centimetri și scoase aproape imediat strigătul jos și tânguitor al macacului cu coadă de porc. Echipele de filmare erau electrizate. Microfoanele erau îndreptate ca niște țevi de pușcă spre animalul care se deplasa rapid. Auziră alte tânguieli din frunzișul îndepărtat. Era evident că acolo era un grup măricel. Germanii îl recunoscură primii. — Nein, nein, nein! Cameramanul se îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Bellarmino părăsi audierea și se îndreptă spre Aeroportul Reagan, de unde avea să zboare înapoi în Ohio, pentru a-și reîncepe cercetarea asupra „genei noutății“, cercetare ce se desfășura într-un parc de distracții de acolo. Bellarmino avea o echipă de filmare de la 60 Minutes, care-l urma pas cu pas, realizând un reportaj care să pună în lumină cât de variată și importantă era cercetarea sa genetică, dar care să spună și povestea lui personală. Timpul petrecut în Ohio reprezenta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
el puștilor. Erau în biblioteca școlară a Liceului George Washington, în Silver Spring, Maryland. Trei semicercuri de scaune, în jurul unui scaun central, pe care stătea dr. Bellarmino, în timp ce vorbea elevilor despre aspectele etice ale geneticii. Televiziunea avea trei camere de filmare, una în partea din spate a sălii, una pe lateral, aproape de Bellarmino, și una cu fața spre copii, pentru a le înregistra fețele fascinate de ceea ce auzeau despre viața unui genetician care lucra la INS. După spusele producătorului spectacolului, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aceasta este o arie de cercetare extrem de interesantă, dar încă nu știm suficiente ca să putem da un răspuns. Următoarea întrebare? Capitolul 51 În sudul Sumatrei plouase toată ziua. Solul junglei era umed. Frunzele erau umede. Totul era umed. Echipele de filmare din întreaga lume plecaseră de mult într-o altă misiune. Acum, Hagar se întorsese cu un singur client. Un bărbat pe nume Gorevici. Un faimos fotograf al faunei, care venise cu avionul, din Tanzania. Gorevici se instală sub un ficus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lui Dreyer. Pentru a impulsiona dezbaterea, tata a Început să explice că filmul fusese turnat În ordine cronologică și că, În momentul În care trebuise să i se taie părul actriței, părul ei adevărat, nu o perucă, toată echipa de filmare izbucnise În plîns. Unii organizatori de cine-cluburi veneau să-l ia pe tata cu mașina de acasă. Remarcam repede aerul lor contrariat cînd Înțelegeau că nu ieșisem pe stradă doar ca să-i spun tatei un ultim bună seara, ci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
apoi să fac un panoramic pînă la coapsele ei, inspirîndu-mă din fotografiile lui Bill Brandt. După un moment, Îmi zice: „Nu-ți place șortul meu? Nu mi-ai spus nimic“. Îl cumpărase gîndindu-se că va fi ceva mai practic la filmare. Seara, amintindu-mi de picioarele ei goale, am făcut o rugăciune: „Doamne, renunț la păcat, fac sacrificiul ăsta, Îmi ofer puritatea pentru ca tu să o ocrotești pe Maryse și să mă luminezi cum să mă port cu ea“. O să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
scrie fraza aceea. „Teama de moartea tatălui e un simptom“, mi-a răspuns el. A refuzat să vorbească mai mult de acest lucru: „Încearcă să nu te mai gîndești la asta“. Întors la hotel, unde locuiam Împreună cu toată echipa de filmare, am scos copia manuscrisului dintr-o valiză și, În loc să mă gîndesc la turnarea de a doua zi, am citit cîteva pagini Încercînd să mă pun În locul tatei. Se va lăsa oare păcălit de facilitate, de lene: va confunda el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
următoare mă aflam la Santa Cruz de Tenerife. Se filma pe peliculă color de 16 mm. Ca să mă poată suna la telefon seara, Delphine era nevoită să meargă la poșta centrală de pe strada Luvrului. La rîndul meu, Îi trimiteam telegrame. Filmarea asta picase la țanc. Făcusem rost de bani și nu mai trebuia să mă gîndesc la tata, nici să-mi pierd vremea la Gallimard, unde echipa se ocupa deja de o sumedenie de alte romane apărute după al meu. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
eu mă gîndeam la el? Cum era vremea În Provența? Poate se dusese spre nord, la Bruxelles? Ar fi oare mulțumit să afle că mă găseam În Canare? I-aș vorbi despre lumina Atlanticului. I-aș spune că prima mea filmare În insulele Canare Îmi amintea de aceea a micului documentar despre Provența pe care-l făcusem cu ajutorul lui. Își mai aducea aminte de ziua În care ne duseserăm să alegem Împreună aparatul de filmat? În magazin, el fusese cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
despre filme, dar care, desigur, visa să producă și să regizeze un film. Planul ei era să facă un film precum Când Harry a Întâlnit-o pe Sally, dar cu câini. Angajase un tip din branșă să se ocupe de filmări și se alesese cu o sută cincizeci de casete prost filmate, care aveau nevoie de editare. Voise să termine filmul În două luni și să câștige un Oscar din prima, avea discursul pregătit. Desert Rose Îl privi pe detectivul Fitzgerald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
De-acum trebuia să îngheț în fiecare noapte. Din fericire, mi-am adus aminte de doi tuaregi pe care-i văzusem în marginea unei localități unde se turna un film. Erau îmbrăcați în tunici albastre și priveau agitația echipei de filmare zâmbind. Când s-au lămurit că nu merita să-și piardă timpul, s-au îndepărtat. Și au surâs continuu până nu s-au mai zărit. Zâmbește ca ei, mi-am zis. Și am continuat să merg, atent mereu la apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spre un altar improvizat pe fundalul marșului nupțial, purtând fiecare o etichetă cu prețul pe rochie, spre a promova lansarea ziarului. Fuseseră anunțați reprezentanții presei locale și naționale și postul de televiziune Eastwards promisese că o să trimită o echipă de filmare. Dar mai întâi trebuia să îi facă o vizită rapidă tatălui ei ca să-i spună că, imediat după lansarea Fair Exchange, avea să-l scoată din locul acela sinistru. Va trebui pur și simplu să-l ia la ea deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dintr-o ședință ca să ne invite la cină? Ăsta e motivul arzător pentru care era nevoie să-mi vorbească neîntîrziat, neputînd lăsa un simplu mesaj? Îmi pare rău, Linda, mă prefac eu a-mi cere scuze, dar Dan a avut filmări În nord și e foarte obosit. Și eu am avut o săptămînă cu adevărat dificilă. Cred că o să mergem la culcare devreme... Dar Îți mulțumesc pentru invitație, adaug eu repede, ca un gînd ce abia Îmi venise, știind cînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în cele din urmă și hotărâse pentru început să-l cunoască mai bine. A intrat din nou în sângele lui într-o dimineață, imediat după ce Giulia îl trezise din somn cu un telefon: voia să știe când poate să refacă filmarea, nu-i plăceau cadrele pe care le trăsese, știi, pentru filmul pe care vreau să-l fac despre tine. Nu erau încă în relații apropiate, dar deja se sunau și în ultima săptămână se întâlniseră în fiecare zi. Înăuntrul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Giulia, dintr-o atitudine gravă și cam pretențioasă. Bun. Am stabilit că există diferențe nete între filmul de artă și filmul pentru toți. E clar că Dogville nu se încadrează în a doua categorie. - Totuși, Giulia, economia evidentă a filmului, filmările frontale, decorul convențional sunt stresante și antiartistice. Nu spun că subiectul nu este veridic, sunt convins că astfel funcționează ipocrizia comunităților mai mici ori mai mari, dar eu mă opun acestei invazii a teatrului în spațiul cinematografic. - Este discutabil, dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care nu vor fi făcute niciodată. În realitate, Giulia își găsise deja un job în PRO TV. Din toamnă începeau lucrul la un serial spumos, unde urma să filmeze. Mai lucrase periodic, ca aproape toți colegii ei, în special când începeau filmările în Buftea la câte un film străin și când salariile erau mai mari. Un asistent de platou primea 500 de euro pe lună. Dar era și muncă non-stop. Însă Andrei o privea pe Giulia cu experiența lui de călător prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un băiat cu care să te măriți, nu să-ți petreci tinerețea. Asta nu însemna să rupă legăturile cu el. Giulia era o ființă fără nehotărâri. Știa că va face film toată viața, nu se îndoia că cele mai multe vor fi filmări banale; bucuria de a aduna imagini și de a le pune în ordinea pe care o crede ea interesantă i se părea suprema biruință asupra vieții. Îi disprețuia din fundul sufletului pe artiștii măcinați de dileme și care respingeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Își dădu seama de asemănare. Cu ocazia unei cine la Bénazéraf, Julie Îl cunoscuse pe Deleuze, iar de atunci se lansa tot timpul În justificări intelectuale ale pornografiei, ceea ce devenise insuportabil. În plus, Îl costa scump, ea se obișnuise de la filmări cu Rolls-urile Închiriate, cu mantourile de blană și cu toate acele tinichele erotice de prost-gust pe care el, Îmbătrânind, le suporta din ce În ce mai greu. La sfârșitul lui ’74, fu nevoit să vândă vila din Sainte-Maxime. Câteva luni mai târziu, Îi cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
simplul refuz de-a se opri sau de a-și modifica În vreun fel mersul pentru a le da ocazia să-și facă fotografii. Din cauza asta, era convins că trupul, spatele, fața, cotul său apăreau În sute de fotografii și filmări; Îi examina uneori pe germanii dezamăgiți, uitându-se, În timpul ravagiilor unei furtuni venite de pe Marea Nordului, la filmările din timpul verii, În care urmăreau un italian plin de determinare, Într-un costum negru pășea În fața lui Tante Gerda sau Onkel Fritz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]