12,882 matches
-
a stimula imaginația unui om ca lectura făcută în ceasurile de singurătate. Ei îi datorăm universul nostru interior, cum tot ei îi punem în seamă reveriile și idealurile. Și astfel, disciplina căreia îi imputasem mai înainte excesul superstițios al cuvîntului - filozofia - își dovedește rostul salutar: ca disciplinare a imaginației prin rigoarea adusă de distincțiile conceptuale, filozofia rămîne un mijloc de instrucție căruia nu i s-a găsit încă un înlocuitor.
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
universul nostru interior, cum tot ei îi punem în seamă reveriile și idealurile. Și astfel, disciplina căreia îi imputasem mai înainte excesul superstițios al cuvîntului - filozofia - își dovedește rostul salutar: ca disciplinare a imaginației prin rigoarea adusă de distincțiile conceptuale, filozofia rămîne un mijloc de instrucție căruia nu i s-a găsit încă un înlocuitor.
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
precum Creangă în alt timp, a descoperit miezul plin de savoare al vocabulelor interzise. , Ia gramofonul, pîlnia-i înclin-o/ Spre viața dusă-n pizda mă-sii, Pino!!!", scrie Emil Brumaru și în aceste două versuri condensează un întreg tom de filozofie existențială. Este inutil de argumentat valențele poetice ale expresiei aparent triviale ,dusă-n pizda mă-sii", în versurile citate. În pofida sonorității șocante, nimic nu este trivial, totul este încărcat de tensiuni existențiale. Cum ar suna aceste versuri, dacă în locul expresiei
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
dacă-și dădeau binețe, pe drum, undeva, le Facteur Cheval și ticălosul lui Balzac, nutrind față de semeni gînduri de geambaș - ,les harceler comme des chevaux de poste, et puis les laisser crever au millieu du chemin..."? Ne-alegeam, pesemne, cu filozofia practică a unei utopii. Aruncă-i pe oameni, adică viața, dar amintirile lor pune-le bine. Nu s-au întîlnit, firește, niciodată, dar imposibila lor însoțire e jucată, să zic așa, de două personaje, Comisionarul și Arhivarul, din reeditarea recentă
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
e ca un cancer subtil de care nu-ți dai seama pînă nu apuci să-i vezi, întruchipată în pielea altora, simptomatologia devastatoare. Cu singura deosebire că muribundul nu e de găsit în sala spitalelor, ci în aula facultăților de filozofie, iar moartea de care va muri nu va fi una somatică, ci una psihică. Este vorba de decesul gîndirii prin atrofie sufletească. Ca morb căpătat în urma unei patogenii discrete, sindromul gîndirii abstracte are un tablou clinic alcătuit din următoarele simptome
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
neclintit în adevărul proferat de ele; 4. orgoliul netulburat al celui care le folosește; și 5. uscăciunea sufletească ascunsă în spatele acestui orgoliu. Să le luăm pe rînd. Cel dintîi simptom este jargonul non-intuitiv: e o constatare de bun-simț ca limbajul filozofiei este ticsit de concepte cărora le lipsește orice trimitere la realitate. Pur și simplu folosești cuvinte abstracte, golite de orice semnificație sensibilă, așadar termeni cărora, lipsindu-le vreun conținut intuitiv, ești silit să le dai tu unul din propria ta
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
Autorul caută, pentru asemenea meteci de regulă violenți, agresivi, imprevizibili, contrapunctul tipologic al unor personaje ,stabile", gazde, așa zicând, de modă veche. Burghezi cumsecade precum Jean-Jacques, mic proprietar de bistrou parizian, ori Johannes și Dieter, cei doi ,nemțălăi" profesori de filozofie, nu foarte buni la pat, dar cu o argumentație intelectuală superioară. Ei sunt exponenți ai societății tradiționale și, într-un anumit sens, piloni ai ei; în timp ce străinii care se tot vântură prin cadru ar fi noii barbari, cu istorii, obiceiuri
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
în 1987 a permis o cunoaștere mai clară a scrierilor sale atât de variate, în special proza jurnalistică și eseistică, la fel de imaginativă, creatoare și poetică pe cât s-au dovedit volumele lui de versuri, marcată de sclipiri verbale și de o filozofie profundă. Unul dintre aceste texte, considerate clasice în tradiția spaniolă, este celebrul El hombre en función del paisaje / Omul în funcție de peisaj, operă de tinerețe, 1930, care le reamintește imediat cititorilor români de Spațiul mioritic al lui Lucian Blaga. García Cabrera
Centenar Pedro García Cabrera by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11171_a_12496]
-
irespirabil al inițiaților, ni se refuză înțelegerii. Probabil că despre nici o altă ramură a fizicii nu s-a vorbit mai mult dinlăuntrul unei înțelegeri mai mici. De aici și cantitățile uriașe de maculatură pe care gînditorii, adăpostiți sub titulatura de filozofia științei, au simțit nevoia să o scrie pe marginea ei. Nu știu ce altă disciplină este astăzi mai nimerită să ilustreze diletantismul filozofilor în materie de știință ca această ,filozofie a științei". Ea e locul unde se pot rosti cu seninătate și
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
și cantitățile uriașe de maculatură pe care gînditorii, adăpostiți sub titulatura de filozofia științei, au simțit nevoia să o scrie pe marginea ei. Nu știu ce altă disciplină este astăzi mai nimerită să ilustreze diletantismul filozofilor în materie de știință ca această ,filozofie a științei". Ea e locul unde se pot rosti cu seninătate și cu morgă hieratică cele mai sfruntate elucubrații filozofice. De la aberațiile lui Hegel din Filozofia naturii și pînă la sofismele prin care sovieticii căutau să explice natura duală a
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
este astăzi mai nimerită să ilustreze diletantismul filozofilor în materie de știință ca această ,filozofie a științei". Ea e locul unde se pot rosti cu seninătate și cu morgă hieratică cele mai sfruntate elucubrații filozofice. De la aberațiile lui Hegel din Filozofia naturii și pînă la sofismele prin care sovieticii căutau să explice natura duală a luminii prin prisma materialismului dialectic și istoric, probele incriminatoare menite a pleda pentru ignoranța științifică a filozofilor s-au strîns mereu. Cine are astăzi un dram
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
o formă cît mai ininteligibilă. Dacă dăm deoparte nuanța malițioasă și fatal suficientă a cuvintelor americanului, o nuanță ce condamnă pripit întregul rost al gîndirii speculative, atunci nu poți să nu recunoști că Oppenheimer surprinde unul din punctele vulnerabile ale filozofiei: superstiția jargonului. În nici o altă disciplină fascinația exercitată de limbaj nu a făcut ravagii mai mari ca în filozofie. Iar dacă fizica nu a cunoscut declinul de prestigiu de care a avut parte filozofia este pentru că fizicienii, imuni la vraja
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
condamnă pripit întregul rost al gîndirii speculative, atunci nu poți să nu recunoști că Oppenheimer surprinde unul din punctele vulnerabile ale filozofiei: superstiția jargonului. În nici o altă disciplină fascinația exercitată de limbaj nu a făcut ravagii mai mari ca în filozofie. Iar dacă fizica nu a cunoscut declinul de prestigiu de care a avut parte filozofia este pentru că fizicienii, imuni la vraja exercitată de cuvintele noastre omenești, s-au lepădat de concepte și silogisme și s-au mutat în tărîmul matematicii
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
surprinde unul din punctele vulnerabile ale filozofiei: superstiția jargonului. În nici o altă disciplină fascinația exercitată de limbaj nu a făcut ravagii mai mari ca în filozofie. Iar dacă fizica nu a cunoscut declinul de prestigiu de care a avut parte filozofia este pentru că fizicienii, imuni la vraja exercitată de cuvintele noastre omenești, s-au lepădat de concepte și silogisme și s-au mutat în tărîmul matematicii. Silogismul s-a înclinat în fața ecuației, iar această reverență a însemnat nașterea unui tip de
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
folosești concepte obscure și prețioase, ba, mai mult, că poți să împărtășești oamenilor, făcînd uz de cele mai obișnuite cuvinte, un lucru pe care nimeni nu-l intuise pînă la tine. Pe scurt, o cărticică la a cărei lectură adepții filozofiei simt un gust de umilință și smerenie. În fond, dincolo de lecția de simplitate și logică a cărții - al cărei titlu este Teoria relativității pe înțelesul tuturor -, Einstein arăta la acea vreme că, dacă ai înțeles cu adevărat un lucru, nu
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
tip de necesitate: dreptul modern, a cărui încununare și în același timp forță motrice este dată de către stat. Kant: libertate morală și necesitate fenomenala Kant a preluat ideea rațiunii și a statului ca având origini divine 5 dar, în economia filozofiei sale, a pus un accent mai mare decât Spinoza asupra subiectului cunoscător, înzestrat cu discernământ. Totodată, Kant s-a pronunțat împotriva exaltării religioase și morale: că ființă socială, omul tinde spre virtute, nu spre sfințenie 6. Pe cale de consecință, autoritatea
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
că ființă socială, omul tinde spre virtute, nu spre sfințenie 6. Pe cale de consecință, autoritatea religioasă trebuie să se supună autorității civile, pentru a nu își discrimina cetățenii aparținând unor religii sau confesiuni diferite 7. Relației libertate-necesitate, schițata doar în filozofia spinozistă, Kant îi oferă deci noi dimensiuni. Libertatea divină nu este mai importantă decât cea umană, imperfecta, așa cum argumenta Spinoza, ci devine un exemplu pentru cea dintâi. Nu îl putem cunoaște pe Dumnezeu decât prin prisma moralității, a rațiunii practice
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
prin faptul că autoritatea statului laic este, pentru Kant, superioară autorității religioase, lumea prezenta capătă corelativ o importanță mai mare decât lumea de apoi. Pentru a înțelege mai bine accepțiunea kantiana a binomului libertate-necesitate, se impun anumite precizări terminologice relativ la filozofia kantiana în general. Autorul Criticii rațiunii pure consideră cunoașterea umană că depinzând de experiență, dar experiență la rândul ei devine posibilă prin intermediul unor "intuiții pure" (spațiu și timp) total diferite de ea. Spațiul, bazat pe simultaneități, și timpul, bazat pe
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
necesitatea că libertate Kant a înțeles foarte bine că "fiecare gânditor își clădește propria să opera (...) pe ruinele operei altui gânditor"13. Din acest punct de vedere, putem spune chiar că l-a anticipat pe Hegel, cel care va continua filozofia kantiana într-o direcție mult mai angajată, în sensul de civică și, evident, politica. Hegel începe prin a reconfigură rațiunea kantiana, care "are tendința de a cunoaște infinitul" dar "nu este în stare să facă acest lucru"14. O împiedică
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
sub forma spiritului, a împăcării umanității cu propriile idei, prin abolirea distincției dintre subiect și obiect, care devin astfel momente contradictorii, dar nu independente, ale devenirii. Din acest punct de vedere, rațiunea că libertate nu mai este limitată, ca în filozofia kantiana, la individul autonom, aflat în conflict cu o lume nedreaptă și haotică. Rațiunea și realitatea se suprapun, chiar dacă la modul prospectiv: liberi nu putem fi decât împreună, pentru că libertatea fiecăruia dintre noi este condiționată de recunoașterea celorlalți. Rațiunea că
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
cu adevarat internă, căci aceasta este libertatea"21. Libertatea și necesitatea nu trebuie înțelese că momente statice, fixate odată pentru totdeauna, ci au sens numai că proces, ca dinamică permanentă care elimină distincția interior-exterior sau subiectiv-obiectiv, așa cum apare această în filozofia kantiana și nu numai. Pentru că omenirea, ca spirit în devenire, nu se poate împăca niciodată cu propriile sale condiții existențiale în plan politic, unde doar se înțelege pe șine, abstract, ca dezvoltare, ci numai, ca spirit absolut, în filozofie, religie
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
în filozofia kantiana și nu numai. Pentru că omenirea, ca spirit în devenire, nu se poate împăca niciodată cu propriile sale condiții existențiale în plan politic, unde doar se înțelege pe șine, abstract, ca dezvoltare, ci numai, ca spirit absolut, în filozofie, religie și artă22 - libertatea nu va putea exista niciodată în absența unui orizont de necesitate. Faptul că omenirea nu își va găsi niciodată pacea absolută în politica înseamnă că nevoia de reprezentare instituțională nu va dispărea niciodată deoarece, așa cum a
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
de admirație (...)"34. Observăm că, deși îi recunoaște meritele în ceea ce privește descoperirea unei înlănțuiri cauzale a istoriei și dezvoltării umane în general, Marx îi reproșează lui Hegel idealismul, faptul ca metodă să dialectica cuprinde doar contradicțiile existente la nivelul gândirii, al filozofiei, nu și cele aflate în procesele de productie reale, răsturnate la diferite intervale prin revoluții și transformate astfel în noi moduri de producție. "Metodă mea dialectica nu numai că este - în ceea ce privește baza ei - deosebită de cea a lui Hegel, dar
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Marx l-a interpretat eronat pe Hegel. I-a făcut chiar o mare nedreptate, pentru că Hegel este citit astăzi îndeosebi că un preambul al marxismului, așa că felul în care Marx l-a interpretat s-a impus, din păcate, în domeniul filozofiei politice și a științelor sociale în general. În termenii discuției noastre, Marx îi reproșează lui Hegel incapacitatea de a ieși de pe tărâmul necesității: numai gândirea, chiar și sub formă rațiunii, nu poate face nimic atunci cand practică economică a cărei reflecție
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
46-47; Kant, Critică rațiunii practice, p. 176. 12 Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, pp. 11-12. 13 Immanuel Kant, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1985, p. 78. 14 G. W. F. Hegel, Prelegeri de istorie a filozofiei, vol. ÎI, traducere de D. D. Roșca, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1964, p. 603. 15 G. W. F. Hegel, Știința Logicii, traducere de D. D. Roșca, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Buurești, 1966, p. 44. 16 G. W. F.
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]