13,616 matches
-
raport între finit și infinit. Acesta era răspunsul la întrebarea ce e viața? Și răspunsul era exact pentru toate punctele din viață și senzul * răspunsul[ui] era cadavrul îmbălsamat al regelui ajuns până la noi. Dar care este raportul just între finit și infinit? E proporționala - e ecuația. Natura însăși o urmează. O lopată de pământ căzând jos, s-așază în grămadă, tot astfel o mână de *** - e purtarea* corpului față cu atracțiunea admisă * infinită a pământului. Acțiunea pământului se manifestă în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
forma piramidei. [PERSPECTIVA] 2255 [1] Orice mișcare pe fața pământului nu este decât o formă în care se refractează razele soarelui ajunse la suprafața lui. Vibrațiune, undă, rotație. Toate nu sunt decât fracturări ale uneia și aceleiași mișcări. Raportul dintre finit și infinit e pentru noi totdeuna o proporțională. Cubul întins în infinit apare ochilor sub formă de piramidă. Cilindrul întins în infinit, apare ochilor sub formă de Kegel - acul Cleopatrei. Ecuațiune între puterea noastră de a vedea, între lucrul de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
adevăr organic știință = adevăr elementar phaenomenon = adevăr organic noumenon = adevăr elementar 322 {EminescuOpXV 323} [ARTA ȘI ȘTIINȚA] 2255 I Arta = adevăr fenomenolog[ic]. [... ] Legile simțurilor Legile judecății Simțuri: scădere gradată după depărtare Minte: infinit suma * gradului * *** egalitatea unităților de valori finit, suma oricării valori concrete [... ] ["TREI SOIURI DE ADEVĂRURI"] 2263 Trei soiuri de adevăruri * Infinit - progresiune ca atare finit - constante - raport[uri] constante între mișcare - raport constant între finit și infinit ["ADEVĂRURI FENOMENOLOGICE"] 2267 În orice caz o cerință a minții
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
I Arta = adevăr fenomenolog[ic]. [... ] Legile simțurilor Legile judecății Simțuri: scădere gradată după depărtare Minte: infinit suma * gradului * *** egalitatea unităților de valori finit, suma oricării valori concrete [... ] ["TREI SOIURI DE ADEVĂRURI"] 2263 Trei soiuri de adevăruri * Infinit - progresiune ca atare finit - constante - raport[uri] constante între mișcare - raport constant între finit și infinit ["ADEVĂRURI FENOMENOLOGICE"] 2267 În orice caz o cerință a minții omenești este rațiunea infinită, deci sistemul, dar această cerință apriori * nu preface minciuna în adevăr, adevărul în minciună
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
scădere gradată după depărtare Minte: infinit suma * gradului * *** egalitatea unităților de valori finit, suma oricării valori concrete [... ] ["TREI SOIURI DE ADEVĂRURI"] 2263 Trei soiuri de adevăruri * Infinit - progresiune ca atare finit - constante - raport[uri] constante între mișcare - raport constant între finit și infinit ["ADEVĂRURI FENOMENOLOGICE"] 2267 În orice caz o cerință a minții omenești este rațiunea infinită, deci sistemul, dar această cerință apriori * nu preface minciuna în adevăr, adevărul în minciună. Și tocmai Spinoza este omul destul de cutezant * pentru a o
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
stare de spirit cu totul alta față de Toffler, McLuhan sau Marcuse: ei nu mai acuză, nu mai avertizează, ci acceptă. Cuvântul-cheie în această mutație fără criză este tehnologia și, prin excelență postmodernă, civilizația actuală își subordonează cultura prin tehnologizare. Produsul finit diferă de cel din civilizația modernistă prin faptul că înglobează, alături de propriul său sens, un altul imprimat de mijlocul prin care este creat și de cel prin care ajunge la receptor. Sensurile punctuale și extrem de diverse ale faptelor de cultură
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
palidă, cedarea căldurii se micșorează, crește producerea termică, Începe să parvină așa numita căldura de rezervă. semnalul de căldură - Înroșirea pielii În urma dilatării vaselor. Procedurile termice duc la creșterea metabolismului, la creșterea transpirației. Transpirația reduce surplusul de căldură, elimină produsul finit al metabolismului, toxice pentru om. În așa fel, se ușurează munca rinichilor, se Îmbunătățește metabolismul de apăsare. Nu sunt interdicții absolute pentru călirea cu frig. Călirea este benefică și necesară pentru toți. Este importantă doar dozarea temperaturilor scăzute. Practicarea Înotului
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
autorii din aria "ecologiei globale" obiectează împotriva dezvoltării este argumentul privitor la limitele creșterii, argument abandonat de mulți dintre adepții mișcării în favoarea mediului, în anii 1980. În lucrările acestora se resimte nevoia de a accepta limitele impuse de o planetă finită, acceptare ignorată de administratorii planetei și de ambientaliștii din curentul principal (ex. Sachs 1993a). Ei sunt de asemenea sceptici față de ideea că se poate disocia conceptul de dezvoltare de acela de creștere. Mulți ambientaliști încearcă să distingă între cele două
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Buck 1998), este pur și simplu lipsit de sens. Cu toate acestea, conceptele sunt complementare prin aceea că arată că este foarte probabil ca anumite comunități democratice la scară mică să producă practici sustenabile în limitele impuse de o planetă finită. Obiecții la argumentele ecologiste în favoarea descentralizării În literatura academică din anii '90 s-a pus deseori sub semnul întrebării atașamentul ecologiștilor față de descentralizare (ex. Goodin 1992; de Geus 1995). În plus, Doherty și de Geus (1995: 4) afirmă că în
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
îndoială, uneori, cu maximum de subiectivitate) realitatea evenimențială, însă atunci când violența stilistică devine marcă a pamfletului literar, această realitate e doar un pretext pentru evadarea în ficțional, ca joc artistic gratuit. Pe acest palier, poetul anulează gazetarul, iar produsul său finit este destinat unui lector rafinat, capabil să dezambiguizeze discursul metaforic. Dimpotrivă, când rămâne conectat la realitate, polemistul adoptă o strategie retorică în care ironia (mai ales în varianta asteismului și a diasirmului) este figura predilectă. Adversitatea sa, deși precis direcționată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ceea ce este viu poate să-i răspundă lui Dumnezeu și să i se răspundă. De te theologia narratur? Ultima interogație, după dezrădăcinarea locurilor și dezincarnarea procedurilor: dezactivarea* rezultatelor. Tehno-arta este mai fecundă în proceduri, procese ori programe decât în obiecte finite. O fotografie, un film, chiar o videocasetă sunt obiecte încheiate, care pot fi prezentate, transportate, comercializate. Muzeele, ca și colecționarii, au o oarecare dificultate în a expune, depozita sau propune "modele generative" de posibilități, oferite imaginației ludice a vizitatorilor. Un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
într-un număr infinit de mici etape. Deoarece există o infinitate de etape, grecii au presupus că acea cursă avea să nu se termine niciodată, deși etapele devin din ce în ce mai mici. Cursa nu avea să se sfârșească niciodată într-un timp finit - sau cel puțin așa gândeau ei. Anticii nu aveau uneltele potrivite pentru a trata infinitul, însă matematicienii moderni au învățat să-l utilizeze. Infinitul trebuie abordat cu mare grijă, dar poate fi ținut sub control cu ajutorul lui zero. Înarmați cu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
să găsim „călcâiul lui Ahile“ din paradoxul lui Zenon. Grecii nu îl aveau pe zero, dar noi da, și el este soluția problemei lui Zenon. Uneori este posibil să aduni un număr infinit de termeni pentru a obține un rezultat finit - dar, pentru a face asta, termenii adunați trebuie să tindă spre zero. Același lucru se întâmplă cu Ahile și țestoasa. Când se adună distanța parcursă de Ahile, se începe cu 1, apoi se adaugă 1/2, apoi 1/4, apoi
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
la timpul de care are nevoie el pentru a ajunge din urmă țestoasa: 1 + 1/2 + 1/4 + 1/8 + 1/16 + ... - 2 secunde. Ahile nu numai că face un număr infinit de pași pentru a alerga pe o distanță finită, ci face acest lucru în doar 2 secunde. Grecii nu puteau recurge la acest mic și clar șiretlic matematic. La ei nu exista conceptul de limită, deoarece nu credeau în zero. Termenii șirurilor infinite nu aveau limită sau destinație; păreau
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
albastră, încrustată cu punctulețe strălucitoare de lumină - stelele. Nu exista noțiunea de „dincolo de“ această sferă îndepărtată; universul se sfârșea brusc, în dreptul stratului marginal. Universul era conținut într-o coajă de nucă, instalat confortabil în sfera stelelor fixe; cosmosul avea dimensiunile finite și era umplut în întregime cu materie. Nu exista infinit; nu exista vid. Nu exista infinitate; nu exista zero. Aceste raționamente au mai avut o consecință - și de aceea filozofia lui Aristotel a rezistat atâția ani. Sistemul său demonstra existența
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
puterii motrice, deci sfera din interior trebuia pusă în mișcare de sfera imediat următoare, dinspre exterior. Iar aceea, la rândul ei, era mișcată de sfera învecinată, mai mare, și așa mai departe. Dar nu exista infinitate; sferele erau în număr finit, iar obiectele care generau mișcarea altora erau, de asemenea, în număr finit. Ceva trebuia să fie cauza absolută a mișcării. Ceva trebuia să rotească sfera cu stele fixe. Și era vorba de forța primordială: Dumnezeu. Când a pătruns în Europa
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
imediat următoare, dinspre exterior. Iar aceea, la rândul ei, era mișcată de sfera învecinată, mai mare, și așa mai departe. Dar nu exista infinitate; sferele erau în număr finit, iar obiectele care generau mișcarea altora erau, de asemenea, în număr finit. Ceva trebuia să fie cauza absolută a mișcării. Ceva trebuia să rotească sfera cu stele fixe. Și era vorba de forța primordială: Dumnezeu. Când a pătruns în Europa, creștinismul s-a contopit cu viziunea aristotelică asupra universului și cu dovada
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
rotirea parabolelor și ale cercurilor în jurul unei axe, despre care astăzi orice student la matematică știe că sunt primele probleme date ca temă la un curs de analiză matematică. Dar axioma lui Arhimede îl respinge pe zero — puntea dintre tărâmul finitului și cel al infinitului, o punte absolut necesară pentru analiza matematică și pentru matematicile superioare. Chiar și genialul Arhimede, alăturându-se contemporanilor săi, a disprețuit uneori infinitul. Credea în universul aristotelic; universul se afla în interiorul unei sfere uriașe. Dintr-o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
dinainte, privitor la funcționarea universului. Deoarece noi avem deja format în minte un concept referitor la o ființă perfectă și infinită, Descartes susținea că această ființă perfectă și infinită - Dumnezeu - trebuie să existe. Toate celelalte ființe nu sunt divine; sunt finite. Și toate se află undeva între Dumnezeu și nimic. Ele sunt o combinație între infinitate și zero. Totuși, deși zero apărea în întreaga filozofie a lui Descartes, el a insistat până la moarte asupra faptului că neantul - zero absolut - nu există
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
conceptul de zero. Însă odată ce Apusul l-a adoptat, matematicienii au început să îmblânzească infinitul și au pus astfel capăt cursei lui Ahile. Deși seria lui Zenon are termeni infinit de mici, putem aduna toți pașii, rămânând încă pe tărâmul finitului: 1 + 1/2 + 1/4 + 1/8 + 1/16 + ... = 2. Primul care a recurs la un astfel de șiretlic - să adune un număr infinit de termeni pentru a obține un rezultat finit - a fost un logician britanic din secolul al
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
putem aduna toți pașii, rămânând încă pe tărâmul finitului: 1 + 1/2 + 1/4 + 1/8 + 1/16 + ... = 2. Primul care a recurs la un astfel de șiretlic - să adune un număr infinit de termeni pentru a obține un rezultat finit - a fost un logician britanic din secolul al XIV-lea, Richard Suiseth. Suiseth a luat un șir numeric infinit: 1/2, 2/4, 3/8, 4/16, ... , n/2n, ... , și a adunat toate numerele, obținând 2 ca rezultat. La urma
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
2/4, 3/8, 4/16, ... , n/2n, ... , și a adunat toate numerele, obținând 2 ca rezultat. La urma urmei, numerele din șir se apropie tot mai mult de zero; am putea crede, cu naivitate, că, din cauza asta, suma rămâne finită. Din păcate, infinitul nu este chiar atât de simplu. Cam în aceeași perioadă în care scria Suiseth, Nicolas Oresme, un matematician francez, a încercat să adune un alt șir infinit de numere - așa-numita serie armonică: 1/2 + 1/3
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
5 și -5 în loc de 1 și -1, și vă putem demonstra că 0 + 0 + 0 + 0 + ... face 5. Adunarea unui șir infinit de termeni ne poate conduce la rezultate ciudate și contradictorii. Uneori, când termenii tind spre zero, suma este finită - un număr drăguț și normal, precum 2 sau 53. În alte cazuri, suma este infinită. Iar o sumă infinită de zerouri poate fi egală cu orice - și cu totul, în același timp. Ceva foarte straniu avea loc; nimeni nu știa
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
era cel corect. Kepler nu a fost singurul om de știință important care a tăiat obiectele în felii infinit de mici. Și Galileo a meditat asupra infinității și a acestor arii infinit de mici. Aceste două idei depășesc înțelegerea noastră finită, scria el, „prima din motive de mărime, cealaltă din cauză de micime“. Însă în ciuda profundului mister al infinitelor zerouri, Galileo le-a intuit puterea. „Imaginați vă ce pot deveni când sunt combinate“, spunea el. Învățăcelul lui Galileo, Bonaventura Cavalieri, avea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
zerourile n-ar fi reprezentat cheia spre înțelegerea naturii. Zero și misterioasa analiză matematică Dacă ridicăm vălul și privim dedesubt... vom descoperi multă goliciune, întuneric și confuzie; mai mult, dacă nu greșesc, imposibilități și contradicții clare... Nu există nici cantități finite, nici cantități infinit de mici, nici nimic. Putem să nu le numim spirite ale cantităților dispărute? EPISCOPUL BERKELEY, ANALISTUL Problemele tangentei și ariei s-au confruntat, ambele, cu aceleași greutăți din cauza infinității și a lui zero. Și nici nu este
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]