6,379 matches
-
niște hoți ce vor să îl suprime. Am fost cândva...Și mă-ngrozește-un gând, că ce am fost nu vom mai fi nicicând !... Mă mai trezesc visând Mă mai trezesc visănd la primii zori când roua era plină de fiori pe care îi sorbeam cu-nfrigurare, convins că-s omul cel mai fericit ce-a fost din prima clipă hărăzit ca să picteze-n poezii altare. Mă mai trezesc visând c-am să înving întotdeauna în al vieții ring fără să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
șold. „Făptura” ei „împărătească” e de o frumusețe frustă, sălbatecă, cu „ carnea de abanos” și „sânul ca mura”. „Florile de mucigai” sunt compuse cu o artă savantă și populară, dintr-o strălucitoare sinteză de pitoresc și tragic, străbătute de un fior liric inconfundabil. Arghezi își prezintă modelele cu gesturile și limbajul adecvate. Găsim la el violențe lexicale, formule argotice, cuvinte mustoase, uneori deșănțate. Versul liber, fără încorsetări, de o oralitate spontană, ne dă un aer de autenticitate. Bibliografie: George Călinescu- Istoria
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
Acasă > Versuri > Iubire > DE CÂTE ORI TE-AUD Autor: Adina Rosenkranz Herscovici Publicat în: Ediția nr. 1719 din 15 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului DE CÂTE ORI TE- AUD De cîte ori te- aud, Simt inima-mi cum bate Și-ntreaga mea ființă Un fior o străbate. De câte ori te văd, Asupră-ți privirea-mi ațintesc, Dar când privești spre mine, Mă tulbur și roșesc. Aș vrea ca al meu glas În minte să-ți răsune Așa precum sîngele Îți clocotește-n vine. Aș vrea ca
DE CÂTE ORI TE-AUD de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365623_a_366952]
-
din ce în ce mai puternice. Numai că drama pe care el o trăia în fiecare zi fără a o spune unei alte ființe omenești îl chinuia fără-ncetare. Nu știa cum să iasă din această prăpastie neagră a disperării și asta îi dădea fiori de moarte. Singurătatea și faptul că era neînțeles de ceilalți îi măcinau profund ființa. Nu avea de la cine primi ajutor. Nici măcar unul duhovnicesc. Devenise un autoîncarcerat al singurei sale vieți din chingile căreia aștepta să scape cât mai repede cu
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
meu a fost din rândul muritorilor... - Să nu-mi spui că mama ta a fost marțiană!? - Ea a făcut parte din altă lume. S-a născut dincolo de moarte și n-a cunoscut niciodată viața umană. Narcisa fu cutremurată de un fior. - Nu te înțeleg! Fii mai explicit! - Ceea ce vei afla pare de domeniul fantasticului. Totul s-a petrecut și încă se mai petrece la hotarul dintre mit și realitate. Ești o femeie cultă. Probabil ai studiat despre legendele lumii și ai
XX. PRINŢUL MISTERELOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365653_a_366982]
-
un spectacol , doar al lor, vioi și vesel, magic și profund ca un poem ... o scenă din care eu sunt exclusă, e adevărat, am acceptat, am înțeles asta, de foarte mult timp, chiar din copilărie, însă acum chiar am simțit fiorul! sigur, fiecare la rândul său, cu acea forță a simplității și demnității, așa mi-aș dori și pentru mine... dacă e să fie... Acel spectacol al vieții, pe care se pare că eu îl ratez, înainte de a-i gusta pe
DANCING QUEEN! de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365665_a_366994]
-
cu Corcoduș, iar probele în acest sens sunt elocvente. Zbierea rânjea cu buzele lui groase de libidinos. Ești liber, ai grijă la ce am stabilit. -Mareșalul a părăsit încăperea puțin adus de spate, ultimele avertismente date de director îi dăduse fiori pe șira spinării. În biroul său, Mihai Iordan, se plimba cu mâinile la spate, simțea că este pe cale să rezolve problema, nu știa cum să procedeze. Nu putea să meargă direct la Florea Corcoduș și să-i spună că știe
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
literar? Theodor Răpan vine în literatură din Câmpia Deliormanului, loc magic de unde își trag obârșiile și Gala Galaction, Miron Radu Paraschivescu, Marin Preda și Zaharia Stancu. Prezența sa pe cerul Poeziei a fost și este marcată, azimutal, de atracția către fior și inefabil, preocupat, ca și predecesorii săi, să-și exprime la modul sublim trăirile afective, profundul inimii și grația ideilor. Cuvântul îi este univers, iar poezia îi este credință: „Poetul însuși pășește cu teamă pe treptele Cuvântului! Cu vipera durerii
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
nepipăită, inefabilă! Nimeni nu a pus mâna pe inima Poeziei! Nimeni nu a văzut-o la față! La un poet ca, de exemplu, Mario de Andrade, conținutul, forma, expresivitatea lingvistică și cuvântul, cu toate funcțiile lui de comunicare, transmit, certamente, fior! Misticismul viziunilor poeziei lui Andrade rămâne la un anume stadiu, la Theodor Răpan „strigătul liric” taie respirația cititorului. Dezvoltarea comparației Patrie-femeie, compasiunea uneori delicată, alteori tumultuoasă, acuratețea lirică etc. sunt puncte forte ale poemului răpanian. Nu mai vorbim de curajul
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
aparte în „Panorama” sa. A încercat să facă ceva asemănător și Ștefan Augustin Doinaș, dar clasicizând. La Theodor Răpan e diferit, totul e văzut prin pasiunea călătoriei, e o mare aventură a simțirii sale de poet, care este obsedat de fiorul marilor poeți. Fiecare e atât de diferit, dar ceva, totuși, îi unește! Ce anume? La Arthur Rimbaud, Theodor Răpan este impresionat de iluminațiile acestuia (poeme în proză) din finalul carierei sale literare, pe care le simte cu mai multă acuitate
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
publicat în Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016. Trenul așteptat a fost anunțat că va sosi cu întârziere. Are senzația că toate celelalte sosesc la timp ori că întârzierile lor sunt nesemnificative. O așteaptă pe Erica. Așteptarea îi dă fiori. Este trasfigurat, oricine îi pote citi emoțiile. Dacă nu va sosi?!... Își alungă acest gînd. Mândruța lui dragă va sosi fără doar și poate. Este prima dată când o așteaptă pe ea și nu scrisorile ei. Dacă scrisorile ei nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
poate fi decât fericit. Mai întâi ... Citește mai mult Trenul așteptat a fost anunțat că va sosi cu întârziere. Are senzația că toate celelalte sosesc la timp ori că întârzierile lor sunt nesemnificative. O așteaptă pe Erica. Așteptarea îi dă fiori. Este trasfigurat, oricine îi pote citi emoțiile. Dacă nu va sosi?!... Își alungă acest gînd. Mândruța lui dragă va sosi fără doar și poate. Este prima dată când o așteaptă pe ea și nu scrisorile ei. Dacă scrisorile ei nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
2012 Toate Articolele Autorului transcendență la capătul acestui șir de jinduiri se află un scaun în penumbra mesei se aude un clipocit nesfârșit de uimiri iar pe marginea patului refluxul aruncă speranțe deșarte din lucrurile atinse de ea tâșnește un fior sau poate fiecare poezie se-ntrupează pentru noi - cei orbi. dor indoor pe-acest tărâm oamenii se hrănesc cu versuri și poartă hlamide făurite din bancnote fluide aici este kitsch să fii bogat în acest univers luna este un soare
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ZÂMBET BLÂND Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016 Toate Articolele Autorului Noapte lină Luna plină Zâmbet blând Dor crescând Sărut tandru Idolatru Vis sublim Fior infim Mângâiere Răzgâiere Contopire Fericire Savoare Fervoare Dezmăț final Atemporal Somn domol Alinător... Blue Mireille 28.03.2016 Referință Bibliografică: Zâmbet blând / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
ZÂMBET BLÂND de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366090_a_367419]
-
te-ascult Cum sărutându-ți mâinile-amândouă, Acolo sus, pe-o margine de Sat, Tu mă rugai, cu ochii plini de rouă,- Mai spune-mi un poem neterminat... Mereu cuprins de-o liniște adâncă Să-i tulbur frumusețea nu mă-ndur, Fiorul tău mă urmărește încă Și freamătă pădurile din jur; ........................................... Să nu te întristezi, mai tac și eu Și niciodată nu e prea târziu Între tăcerea mea și curcubeu Atunci când tac, femeie și te scriu... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Să nu
SĂ NU TE ÎNTRISTEZI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366101_a_367430]
-
al balanței în care noutatea de la Las Vegas are o mare pondere. Nu se pot uita ușor zilele și emoțiile trăite la Las Vegas. Închizând ochii, ca într-o fulgerare îmi trec pe dinainte Parisul văzut din Turnul Eiffel, trăiesc fiorul romantic al Veneției în plimbarea cu gondola, privesc cu admirație măreția impusă de Cesar Palace, mă las furată de lumea Hollywood-ului la MGM sau de lumea nebuniei de la New York, de lumea Asiei sau a Egiptului, de luminile care îmbracă strălucitorul
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
Anul ăsta vor purta „Tampon cu breteluțe”... Unghiile-au „asigurare” Precum safe-ul de la banca... Un kilogram de „pietre rare” Pe ele se încarca... Viorelele sunt „o floare”... Copiii sunt „din flori”... Moartea nu e ceva ce doare, Aduce doar „fiori”... Stau și mă gândesc: În urmă Cu numai două generații, Când „casa” era ceva sfânt... Și-mi vin în minte „aberații”: Dacă toți înaintașii Au fost culți și venerați... De unde s-a umplut pământul De-atâția „arierați”? ------------------------------------ Ada SEGAL Gan
POEME NOSTALGICE (1) de ADA SEGAL în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366129_a_367458]
-
de servit când ți-e dor cu-o bucată de pâine. Pentru timpul hoinar ce aleargă prea iute, pentru ochii flămânzi, pentru nopțile slute. Slove simple, dureri, bucurii sfințitoare, utopii ce se pierd într-un capăt de zare. Rânduri, gânduri, fiori pentru-o lume străină, poate-o rugă în zori într-un ceas de lumină. O CLIPĂ PRINTRE SLOVE Am poposit o clipă pe țărmul slovei tale, Tu nu erai acasă, dar mi-ai lăsat în cale, În graba-mi clandestină
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
e târziu.// Tu, străin, rămâi cu bine./ Prea departe eu te știu,/ Prea aproape ești și poate/ Prea târziu să îți mai fiu.” Alexandra Mihalache a cunoscut bucuria rostirii care e neasemuită: „Când inima îmi cântă la vioară/ Pulsează un fior dumnezeiesc,/ Lumini de aur care mă-nconjoară// O doină în priviri îmi împletesc,/ Apoi din ceruri îngerii coboară/ Și raiul meu la viață îl trezesc.” (Sonetul regăsirii). Sub auspiciile cuvântului, poeta aduce ofrandă propriile gânduri și simțăminte. Dar și tăcerile
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
în cele din urmă, spune poeta „E-un farmec care tace și mă doare”, cu melancolii funciare și abisuri translucide. În viziunea autoarei, identitatea se poate regăsi prin iubire, care are puterea de a învia: „N-am cunoscut un alt fior mai mare/ Și nu cred că în lume-ar exista,/ Căci multe flori se leagănă sub soare// Dar numai una poate vindeca./ Deși ființa este trecătoare/ Iubirea e puterea de-a-nvia” (Un leac numit iubire). Cu toate că sonetele ei se învârt
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
făcând, spunând, ce au de spus. Politica o fac cu banii, strânși cu mult chin de toți sărmanii; Au secretare, limuzine și toți se vor oameni de bine! Se ceartă între ei ca chiorii, cu-atâta sârg că-ți dau fiorii, Iar țara au lasat-o baltă , cu multe biruri și îndatorată. Nu au obraz, nici vreo rușine, ne mint pe tine și pe mine... Cum că va fi cândva mai bine! Toți, deputați și senatori, niște-nbuibați și niște trădători, Toacă
CIOCOII POLITICIENI de NELU PREDA în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366209_a_367538]
-
ILIE, explicabilă, dacă privim retrospectiv activitatea diplomatului de carieră, cunoscător al altor tărâmuri, dar rămas fidel inconfundabilelor meleaguri mioritice: Din Cer Zamolxe ocrotește/ Pământul Daciei străbune,/ Cu glas de tunet poruncește:/ AURUL e pentru Voi, nu pentru Soare-Apune! (Aurul dacilor). Fiorul dulce al rădăcinilor, vibrația pentru tot ceea ce se referă la Patria inimii sale, excursul prin istorie, îndemnurile de revitalizare morală și spirituală, trezirea din starea de „somn al rațiunii”, toate aceste dileme din poezia lui Ionel ILIE, fac din prezenta
IANUARIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361574_a_362903]
-
propria noastră identitate de popor creștin. Pentru acest motiv, Patriarhia a căutat și caută specialiști care au mai construit biserici, dar care știu că bisericile, mari sau mici, sunt construite pentru rugăciune, nu pentru a impresiona și a-ți da fiori reci când te vei afla lângă sau în ele din cauza stilului epocii. De aceea nu au motiv de supărare specialiștii în blocurile comuniste sau cei care au construit monstruozitățile stresante postrevoluționare din jurul Capitalei și nu ar trebui să se cantoneze
DESPRE CATEDRALA MANTUIRII NEAMULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361534_a_362863]
-
ca pe o pasăre măiastră, ieșită golașe dintr-un fund de suflet și suflată cu azur și pene de foc de către buzele cerești ale Artei. O, dacă ați ști câte bogății rupe dintr-un suflet, cât zbucium, cât vis, cât fior sau cât uriaș cântec interior, stau concentrate, ascunse, sintetizate, într-un singur chenar de chilim românesc, în singura unduire a liniei unei anfore, într-un singur stih de doină legănată, în singura înflorire a troițelor noastre, pe drum prăfuit de
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
sale s-a înveșmântat în frumusețea versurilor pline de dor, de trăire și de sublimă splendoare. Zămislit în destinul Doinelor strămoșești, punctele cardinale ale religiozității țărănești i-au fost ursitoarele care i-au nălbit gândirea, odrăslindu-i soarta misionară în fiorul divinei chemări și al sfintei asumări hristice. „Spre glorioasa-mi obârșie/ Cobor adânc din eu în eu,/ Sub mii și mii de ani mă-mbie/ Din fundul vremii chipul meu.../ În doina dulce-a mamei Dochii/ Alunec din părinți în
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]