2,868 matches
-
ține între degetele descărnate, pare doar să fi vrut s-o răsfoiască, dar l-a prins lectura. Fața slabă, cearcăne în jurul ochilor plecați, obrajii îngrijit rași, mustața cu vârfurile răsucite după moda veche : o mustață neașteptat de bogată, față de puful firav - poate blonziu, poate încărunțit - care îi aburește fruntea pleșuvă. Lanțul ceasornicului cu capace se petrece de la un buzunar al vestei la celălalt, unde se prinde de vârful creionului mecanic. Redingota și-a îmbrăcat-o corect, n-are însă nici gulerul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
i s-a spus c-ai fost văzut într-un automobil, într-o trăsură, împreună cu... Ai înțepenit în ușă, jenat și nerăbdător, sub mustrarea ochilor ce lăcrămează, a buzelor veștede ce se strâng ca să nu dea drumul cuvintelor, a gâtului firav și zbârcit, aplecat deasupra gherghefu lui. Te ridici pe vârfuri, pregătit să fugi cât mai repede din acest loc, singurul din lume unde nu mai ești în orice clipă atent să-ți aplici principiile politicii tale interioare. Și totuși, nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mod obține Profesorul îngăduința (dată à contre-cœur, ceea ce se citește pe chipul distant al Sophiei) de a o păstra și pe micuța Yvonne în salon. Ca urmare, se instalează cu prețioasa povară pe genunchi și îi mângâie perișorul blonziu și firav cu mișcări prea apăsate. — Cât privește incidentul de la Mamornița, s-au mai ivit noutăți care să explice cum s-a întâmplat ? Ce întrebare fără rost ! Dar tânărul Ialomițeanu se bucură de îngăduința Profesorului. Ce ar putea să mai fie nou
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ajuns, dintr-un salt, primul. El desprinde mânuțele umede ale Yvonnei - cum de pot fi atât de mici ? - de pe marginea măsuței cu rotile, primind cu un zâmbet fericit înțepătura unghiuțelor mici, usturătoare ca briciul. El îi mângâie perișorul moale și firav, care îi lasă din loc în loc la vedere țeasta tranda firiu-blonzie. El îi îndepărtează de la ochi pumnișorii pe care ea și-i întoarce iarăși, cu o nebănuită putere. — Nu, nu i s-a întâmplat nimic, le explică Profesorul răbdător, savurându
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
chior, să văd a cui e silueta care abia se conturează. Nu am cum să nu fi auzit de Box, un tip ciolănos, ras În cap, cu o figură rotundă, ochi ascuțiți și un nas plat, sprijinit de o mustață firavă, de mongol. Reputația lui e sinistră, e dintr-o mahala a Bucureștiului a cărei faimă dubioasă atinge cote naționale. Faptul că știe despre mine chestii cum ar fi că ieri am ieșit din unitate amplifică spaima. Aș putea să mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Am mintea albă de teamă, prin ea trec niște umbre. S-o luăm logic, Îmi repet, ce motive am eu să mă tem? Cum funcționează povestea asta? Tot ce știu, tot ce am auzit vorbindu-se vreodată are un contur firav, incert, de umbră. Pe de altă parte, legenda Securității e populară - În general, e vorba despre arestări și violențe, despre obediență și despre locuri hidoase unde ai putea ajunge din diverse motive. E o umbră cu un schelet făcut din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
umbrele, Încercăm să ne ascundem după ele de situația ticăloasă. Și nici măcar nu avem cartușe. Soldatul Macovei se duce jos la comandament, strigătul caporalului sparge fără milă Încremenirea. Bă, ai reținut? În biroul BOB... Macovei e din Timișoara, un tip firav, blonziu, din cîte știu e orfan de tată. Protectorul lui, nu e clar dacă Îi e sau nu rudă, e un colonel de la una dintre unitățile din Hațeg. Are grijă de el, toată unitatea știe că ar fi bine să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
chiar de treabă. Singurul apucat care pare dispus să ne facă viața grea e Portocală, căruia nu trebuie să-i dai multe motive să Înceapă să se bîțÎie. Orele de instrucție sînt un fel de apocalipsă, zbiară ordine de sub mustața firavă, mijind ochii și mutîndu-și boneta de pe o sprînceană pe alta, o cochetărie rurală Îngrozitor de enervantă. Caporalul Portocală pare un pic atins și de niște fiori lirici. Ne-a umplut mintea cu zeci de cîntece În care batalioane de viteji fac
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai fie un copil care nu Înțelege nimic și e pus mereu la punct de adulți, căruia i se spune mereu ce trebuie să facă. În seara de 23 decembrie, familia stă În salon, cu ochii pe televizor. Alături, bradul firav e deșelat de mulțimea de globuri argintii și roșii, deși au fost puse doar jumătate, cealaltă jumătate se află În cutia de lîngă suportul lui de fier forjat, și de instalația electrică cu steluțe, care acum nu e aprinsă - părinții
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
norii grei de aprilie Își Întîlnesc neliniștea cu acest deșert lichid. Apoi sună fluierele și sirenele și sărim de pe tunuri zbierînd chestii, În timp ce ofițerii ies de sub plasele de camuflaj, ca niște insecte verzi, cu pîntece mici și țuguiate și membre firave, fragile. În ultima după-amiază ni se dă liber, dar În poligon. Constăn țenilor li s-a dat drumul În permisie, pentru că sînt foarte aproape de casă, pentru că tragerile au ieșit bine, pentru că, pînă la urmă, sînt niște tipi ca lumea și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu poți face nimic. — Măcar aș încerca. — Te fascinează. O mulțime de oameni sunt fascinați de el. Cei nefascinați ridică brațele la cer, neputincioși. Și tu ce faci? — O, eu țin la George, dar e un om imposibil, distruge sistematic firavele legături cu viața pe care se bazează majoritatea oamenilor. A încercat să-și înece soția? Nu, asta a spus Brian, și Brian îl urăște. — Unde-i ea acum? Nimeni nu știe, probabil că în Japonia. — În Japonia? — Tatăl ei locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi explică planul lui, Hattie se liniști și era gata să se apuce de treabă. Părintele Bernard avusese o primă surpriză. Se așteptase să găsească o fată bădărănoasă, bine dezvoltată, care umplea tot spațiul cu personalitatea ei, dar creatura aceasta firavă, liniștită, era și mult mai copilăroasă și mult mai stăpână pe sine decât își imaginase el că putea fi o adolescentă americană. Începu prin a-i cere să facă o scurtă expunere asupra articolului de fond din ziarul „Times“ din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parte, își dădea seama cât de demențială începea să devină tainica lui posesivitate, din momentul în care Hattie avea șaptesprezece ani. Avea să rămână în continuare un spectator pasiv, urmărind transformarea lui Hattie în femeie? Mai ieri fusese o fetiță firavă, cu codițe, și o păpușă, și ochi palizi, solemni, copilul care trăia în gândul lui ca și cum ar fi trăit în casa lui. Imaginea lui Hattie, statornicită în mintea lui, era cea a copilei inocente. Nu era pregătit pentru imaginea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cuvintele lui Hattie „mă înspăimânți“ au constituit semnalul declanșării unui nou curent de emoții, mai clar definite, o nevoie subită, inexorabilă, nu de a strânge fata în brațe, ci de a o zdrobi, așa cum o fiară puternică zdrobește un animal firav, dorința de a-i sfărâma oasele fragile și de a le auzi pârâind între fălcile lui. Hattie îi văzu zâmbetul dement și sticlirea din ochi și apucă mâna de piatră de pe masă. Ce faci aici? o întrebă Ruby pe Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
primă condiție: să nu le mai scriem și propovăduim cu majuscule, cu emfaza grandilocventă și histrionică a unuia sau mai multor histrioni de profesie, ci cu literele cuvintelor obișnuite ale experienței și vieții de fiecare zi, prin care răzbate, chiar dacă firav și lent, înțelepciunea populară, odată cu decantarea în viața de zi cu zi a elementelor care dau expresie unor moralități multiple și diverse, dar până la urmă convergente în construirea unei scări a valorilor inspirate din fondul ancestral de "estetică a eticii
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a inconștientului colectiv. Este vorba aici, poate, de ceea ce am numit "revanșa valorilor din sud" în care predomină secretul și misterul împărtășite. După Virgiliu, Latium, latin, înseamnă ascuns (Eneida, VIII, 323)26. Apărută într-un loc în care soarele este firav, lumea anglo-saxonă, modernitatea a celebrat claritatea. Totul sub privirea unui Dumnezeu unic, apoi a rațiunii. Obsesia transparenței, teama de corupere ar fi, în contemporaneitate, ultimele avataruri. În latinitate, din contră, lumina este prezentă, soarele domnește, de unde dorința de nocturn, valorizarea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
să intre în niciun magazin de confecții, dar nu putea refuza s-o însoțească pe mama când aceasta alegea uși dosnice și îl trăgea după ea zâmbindu-i încurajator, în timp ce el simțea în ființa sa înfiripându-se o voință prea firavă spre a se împotrivi voinței zâmbitoare a mamei. Intrau într-o curticică umbrită, alungită între două ziduri vechi, în josul cărora coborau de la streșini burlane de tinichea turtită. Un pluș de mușchi verde și umed creștea la piciorul zidului, pe pavajul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe care băieții o umpluseră în recreație se amesteca plin de neastâmpăr printre cei mari din clasele a treia și a patra. Zâmbea fără încetare prietenos, jenat și totuși de-ajuns de înfipt. Dar era atât de pipernicit și de firav încât nu-ți venea nici să-l atingi, de teamă să nu-i rupi ceva înăuntru. Mulți s-au întrebat: oare băiețașul ăsta chiar e de vârstă școlară? În "Fulg-de-Nea", Călin Chivu avea și el un rol ușor, ba chiar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
oarbă cuțitul de bucătărie străpungea! Putoarea dracului! Putoare! Putoare! Putoare!... Daniel privea drept în sus cu ochii larg deschiși. După atâta timp și după atâta durere în suflet tavanul ar fi trebuit să înceapă să se albăstrească încet-încet de la lumina firavă a zorilor. Dar uite că rămânea negru ca smoala. Luna apusese. Dinții i se descleștaseră de mult. Repetentul după... Femeia necunoscută, cu silueta ei elegantă, înaltă, zveltă, se îndepărta pe strada... Ia te uită! Nu mai era strada Judecătoriei, acum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Stătea o jumătate de pas în urma domnului Mocanu, cu mâinile una într-alta, peste pliseuri. În fața lor, pe un scăunel, chiar lângă microfon, așteptau să fie înmânate diplomele făcute sul și legate cu panglică roșie. Rareș! se auzi un strigăt firav din mulțime, și el recunoscu numaidecât glasul Feliciei. Dar discursul directorului începuse deja și mulțimea făcu iritată Șșt! întorcându-și capetele spre locul de unde venise strigătul... Rareș nu pricepea despre ce tot vorbea pe estradă domnul Mocanu. Vorbea de un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ții firea ca să nu te ia cu leșin. Dănilă își amintea de jocurile pionierilor... Tabăra de vară de la Homorod... Fata aia, care era de la altă școală și din alt oraș Miercurea-Ciuc, din câte-și amintea -, pistruiată și roșcovană, atât de firavă, de subțirică și de aeriană, cu încheieturile atât de fine și de fragile încât ți-era și frică să te-nvârtești cu ea în mijlocul cercului de pionieri care cântau. Joacă, joacă, joacă, băiete... Că țara este plină de fete... Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fusta sub ea înainte să se așeze. Era din nou departe de ea, în imposibilitate să-i facă un semn sau s-o strige fiindcă, iată, sub autoritatea rectorului tăcerea cucerea întindere stingând murmurele din sală. Doar câte o tuse firavă se mai auzea ici și colo. Dar rectorul aștepta să înceteze chiar și ultima tuse. Avem astăzi un caz interesant de dezbătut, spunea cu voce autoritară rectorul Marciuc. Stătea în picioare, singur la mijlocul mesei, apăsând tăblia cu toate cele zece
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lui Lucian Blaga - este coroborat cu o desfășurare de litanie, rostită melopeic: din greu ne mișcam cu o biată căruță de piatră / împingeam la loitră, apoi urcam din fugă. / drumul câteodată era ocupat de sunete / de diferite mărimi (...); Slăvit de firavi discipoli, înconjurat de stupii / cu alfabete. tălpile rămâneau / în țărâna fierbinte (...); pipăia drumul cu un șarpe (...) Tonul poemelor este, în general, elegiac, poetul refăcând drumul credinței și, în același timp, al reconstrucției proprii întru asumarea deliberată a acesteia, prin evadarea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
12 ani - Edmond Albius - născut ca sclav, neavând ce face, a început să admire minunatele flori de vanilie din preajma bordeiului în care locuia. La un moment dat, a prins a mângâia acele flori. Cu atingeri lunecând ușor pe petalele firave, de culoare alb-verzuie, copilul a băgat apoi de seamă că între acele petale se ridica un fel de păhărel, prelungit, cu buzele ușor răsfrânte. Chiar în mijlocul păhărelului, un bețigaș subțire și delicat înfățișa soarelui o mică măciulie ușor gălbuie și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
într-un pluralism politic fragil, desi ne reprezinta pe toti. Prin el vom intra la trap în Europa. Asa sa ne ajute Cel de Sus !” Ce mai ?! în numai câteva ore de la eveniment, Marele Eveniment, pereții grajdului se dilatară enorm, firava făptură, sprijinită în penițele și pixurile, în telexurile și veveurile gazetărești traversând canale și mâneci, mări, pârâuri și oceane, profilul său cabalin făcând să sughițe de necaz breasla universală a ciorditorilor de cai. Fenomenul, mai mult ca oricine, a reușit
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]