2,594 matches
-
Se poate demonstra, cum John Crowe Ransom a și demonstrat într-un mod amuzant, că efectul sonor al unei construcții ca the murmuring of innumerable bees (zumzetul a nenumărate albine) depinde într-adevăr de sens; fectuând doar o neînsemnată schimbare fonetică pentru a ajunge la murdering of innumerable beeves (sacrificarea a nenumărate vite) distrugem complet efectul de imitație. *11 Totuși, problema a fost, pare-se, pe nedrept minimalizată de lingviștii moderni și prea ușor expediată de unii critici mai noi ca
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
s-au ocupat de aceste probleme, a demonstrat prin metode statistice *25 că începutul și sfârșitul propozițiilor tind să aibă o mai mare regularitate ritmică decât mijlocul lor. De obicei, impresia generală de regularitate și periodicitate este intensificată prin procedee fonetice și sintactice : prin figuri de sunet, propoziții paralele și construcții bazate pe antiteză, în care întreaga structură a frazei sprijină modelul ritmic, întâlnim aici tot felul de gradații, de la proza aproape aritmică - propoziții trunchiate pline de accente acumulate - la proza
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în parte. Se cuvine să se facă o deosebire categorică între recitativul epic și versul "melodic" folosit în Lirică, în toate limbile, versul epic pare să fie mult mai conservator, în timp ce versul liric, care este mai strâns legat de trăsăturile fonetice ale limbii, prezintă o mult mai mare variație națională. Chiar și în privința poeziei moderne, este important să se țină seama de deosebirile dintre versul oratoric, versul recitativ și versul "melodic", deosebiri ignorate de majoritatea metricienilor englezi oare, sub influența teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
din sistemul sonor al unei limbi date. În analiza eufoniei, ritmului și metrului am subliniat importanța considerațiilor lingvistice pentru multe dintre aceste aspecte. Fonetica este indispensabilă studiului metricii comparate și analizei corecte a figurilor de sunet. În studiul literar, stratul fonetic al unei limbi nu poate fi, desigur, izolat de sensul ei. Și, pe de altă parte, structura -sensului poate fi ea însăși supusă analizei lingvistice. Putem scrie gramatica unei opere literare sau a oricărui grup de opere, începând cu fonologia
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
vorbirii" sau "figurile verbale" și "figurile gândirii". Ambele dihotomii au însă defectul de a se referi la o structură externă, foarte superficială, căreia îi lipsește funcția expresivă. Astfel, în orice sistem tradițional, rima și aliterația sunt ambele considerate drept "scheme" fonetice, drept ornamente acustice ; totuși, noi știm că atât rima inițială cât și rima finală pot sluji la închegarea sensului, pot funcționa ca elemente de cuplaj semantic. Secolul al XIX-lea considera calamburul drept un "joc de cuvinte", drept "cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
autor în opera respectivă sau în altă parte). Cât se poate de discutabilă este și părerea că "armoniile de orgă" ar putea fi desprinse de poem. într-un sens restrâns se poate considera că ele au o "frumusețe formală" - rezonanță fonetică ; dar în literatură, inclusiv în poezie, frumusețea formală se află aproape întotdeauna în slujba expresiei : trebuie să ne întrebăm dacă "armoniile de orgă" se potrivesc cu intriga, cu personajele, cu tema. Folosit de poeți minori în compoziții pe teme banale
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
grafică, sau mai cu deosebire poate să restituie o realitate fonica lăsată fără semn în alfabet" (Hașdeu, 1882b, p. 67); (b) faptul de a fi subliniat strânsă legătură dintre analiza fiziologica a sunetelor și crearea alfabetului, a scrierii de tip fonetic (ba chiar și a celei de tip silabic): "Studiul fisiologic al sonului e tot atât de vechi că și invențiunea scrisorii alfabetice, nu numai pentru că această scrisoare implică analiza quantitativă a complexului fonic al unui cuvânt, adecă descompunerea elementară a lui arc
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
nr. din martie) și pp. 193-210 (nr. din aprilie-mai). Editarea acestora nu s-a făcut, în ambele cazuri, în mod identic. Astfel, primul studiu, mai scurt (dar mai important), a fost transcris respectând normele ortografice actuale. Excepție fac unele particularități fonetice (de pildă, limbei, gramaticei pentru limbii, gramaticii) sau derivative (de exemplu, proposițiune, ramificațiune pentru propoziție, ramificație) etc. pe care le-am păstrat. Am procedat, așadar, la fel ca unii reputați editori ai lui Hașdeu, precum Gr. Brâncuș și G. Mihăilă
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
desăvârșire de a figură în graiul uman[12]. Nu știm însă, in ce mod și până la ce punct teoria sonului nearticulat ar putea constitui o doctrină separată în sfera Gloticei; cel putin d'ocamdată, până ce se va întemeia studiul evoluțiunii fonetice a graiului omenesc din țipetele animalelor[13]21. Fonologia dara, temelia cea materială a Linguisticei întregi, rămâne pentru noi una. Dar, pornind de la aceeasi triada, mai există încă o altă deduplicare. Din cimentare între son, forma și sens se plăzmuiește
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
despre acele "țâțâiture", acele "click-uri", acele sunete ce seamănă când cu sărutarea, cănd cu vâjâirea unui bici, cănd cu scrâșnirea dinților sau cu trosnirea din degete, câri nu sunt deloc articulate, si câri totuși formează o porțiune însemnată din aparatul fonetic al unor limbi, mai ales africane: la hotentoți, la cafri, la bușmani etc.? Vom vedea mai departe că tocmai prin ambiguitatea sunetului în fonetica, ca și prin ambiguitatea cugetării în gramatică propriu-zisă, se explică unul din fenomenele cele mai caracteristice
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
de a judeca astfel de probleme. 44 Într-o lecție de filologie comparativa ținută la Universitatea din București, pe la sfârșitul anului 1874, Hașdeu a făcut o primă clasificare a sunetelor limbii române (dar spune el "servind totodată pentru clasificarea elementelor fonetice esențiale ale tuturor celorlalte limbi") cu scopul de a-și familiariza auditoriul "cu natura fiziologica a sunetelor și pozițiunea lor relativă unul cătră altul" (Hașdeu, 1875/1988, p. 64). 45 Pentru o dare de seamă concentrată, privind stadiul foneticii și
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și perfecționare. Trebuie avut în vedere, în primul rând, limbajul celor mici, întrucât considerăm că ameliorarea și dezvoltarea acestuia poate avea influențe pozitive asupra gândirii și întregii personalități a copilului. Este știut că un limbaj dezvoltat, sub toate aspectele sale (fonetic, lexical, semantic, gramatical), permite o receptare optimă a cunoștințelor, sporirea comunicativității și a capacității de înțelegere. Copiii trebuie să dobândească, încă de la această vârstă (preșcolară), capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-și exprima în mod inteligent
Caleidoscop by Carmen Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93506]
-
Încă de la vârsta preșcolară copilul își dezvoltă vocabularul activ și pasiv pe baza experienței sale de viață, a relațiilor cu ceilalți, unul dintre obiectivele cadru ale educării limbajului în grădiniță fiind „educarea unei exprimări orale corecte din punct de vedere fonetic, lexical și sintactic”[5, p.36]. Astfel, sub raport lexical și sintactic copiii își îmbogățesc vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, a activității personale, dar și a relațiilor cu ceilalți, utilizând un limbaj oral corect din punct de vedere
Caleidoscop by Carmen Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93506]
-
Astfel, copilul normal își însușește vorbirea din cea mai fragedă vârstă, prin imitarea modelelor verbale, în mai multe etape arătate de Ilie Stănică în studiul,,Probleme de labiolectură și tehnica vorbirii”: 1.Perceperea și întipărirea modelului verbal acustic(foneme, structuri fonetice, moneme) 2.Transferarea modelului acustic într-un model verbal motric aproximativ. 3.Reproducerea aproximativă a modelului verbal motric cu modelul verbal acustic. 4.Compararea modelului verbal motric cu modelul verbal acustic. Deci, modelele verbale motrice asociate cu cele acustice dau
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
înțelege temele propuse de programă, se învață tehnica formulărilor propoziționale, a verbalizarii diferitelor situații, a comunicării prin limbaj verbal. Abia spre sfârșitul clasei a IV-a copilul surd este și vorbitor, deoarece în cursul micii școlarități și-a însușit sistemul fonetic al limbii, are un minim de vocabular și modele ale structurii gramaticale pe baza cărora realizează comunicarea verbal-orală. Nivelul desfășurării activității de învățare a copilului cu deficiență auditivă este dat preponderent de dezvoltarea proceselor intelectuale. COPILUL AUZITOR Treapta senzorială a
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
culoare....., trebuie să le spălăm înainte de a le consuma), conducând prin întrebări atât la expunerea unor cunoștințe despre natură, unele elemente matematice, cât spre formarea unor deprinderi de igienă personală. Totodată, prin expunere liberă, ei au exersat deprinderi de exprimare (fonetică, lexicală, gramaticală). O altă formă de exersare a gândirii am cosiderat-o a fi realizarea în comun de produse complexe, pe o temă dată: construcții, modelaje, desene, în grupuri mici de lucru. Punerea în comun a cunoștițelor și eforturilor copiilor cu
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
după ținuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după semințiile lor”. După ce am stabilit cine și unde stau Gomer și Magog să-i vedem și pe ceilalți vrednici vlăstari ai lui Iafet. Madai este părintele neamului frigienilor fiind apropiat fonetic de Midai, cel mai cunoscut rigă al lor iar acești frigieni au fost înlocuitorii hitiților după secolul Xll î.e.n. în Asia Mică, fiind cunoscuți bine de iudei. Iavan este o scriere stîlcită a numelui vanai, populație ce-și avea centrul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
De exemplu, Theodor Adorno spune: „Cuvântul german «museal» are conotații neplăcute. Descrie obiecte cu care observatorul nu se mai află Într-o relație vitală și care sunt În procesul morții... muzeul și mausoleul sunt conectate mai mult decât prin asociere fonetică. Muzeele sunt precum o familie sepulcrală a operelor de artă.― (Adorno 1967: 175) El aduce În discuție chiar conotația funerară a obiectelor intrate sub tutela instituției muzeale, despre care ne vorbește și Gadamer: „Muzeul detașează Întreaga artă de conexiunile sale
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
sensul acordării priorității metodelor active propriu-zise sau se arată trecerea de la formularea întrebărilor simple, închise, la întrebări-problemă, incitante la căutare, la muncă independentă. Astfel, dacă la clasa I, conversația pe marginea ilustrațiilor din Abecedar pentru înțelegerea lecției și aplicării metodei fonetice analitico-sintetică, își are rolul bine definit, la clasa a IV-a, conversația se bazează pe întrebări de interpretare, de explicare, de afirmare a temei, de completare, de apreciere. Treptat, noțiunile predate se vor aprofunda prin întrebări care dirijează înțelegerea în
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
ci posterioară nominalizării prin mijlocirea "universaliilor""39. Dreapta potrivire a numelor la natura lucrurilor despre care vorbește dialogul platonician nu înseamnă neapărat o potrivire fonică a cuvântului, adică o relație "corectă", cum spune Ioan S. Cârâc 40 dintre aspectul său fonetic, identificat cu semnificantul lui Saussure sau reprezentamenul lui Ch. S. Peirce, și referentul său extern - obiectul lui Peirce sau semnificația lui G. Frege. Chiar dacă în partea a treia a dialogului, Platon dezbate redarea naturală a numelor prin materialitatea sunetelor (adică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care adaugă sau retrage elemente, despre calitatea numelui de a fi "catalizabil", ceea ce înseamnă că "interstițiile armăturii sale semice" pot fi umplute cu o "infinitate de adăugiri", despre respingerea naturii indiciale și pledoaria pentru caracterul semnificant al numelui, realizarea motivației fonetice, "culturale", funcția ecumenică a numelui propriu, funcția emblematică a raportului semnificant-semnificat, caracterul cratylean al numelui). În general, studiile se opun concepției semanticii clasice care nu recunoaște numelui propriu decât relația de denotație, și pledează pentru încărcarea cu semnificație, pentru spargerea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
celui care îl poartă: Buffy, Cuffy, Duffy etc. Alte nume nu au valoare descriptivă, dar, prin integrarea în text și prin mijlocirea semnificantului, se încarcă de sens, așa cum este cazul numelui Quinn din romanul lui Paul Auster, prin jocul similarităților fonetice care dezvăluie esența numelui personajului, iar altele sunt suportul unui joc de cuvinte (Sir Dedlock, din Bleak House, format din dead și locked). Mergând pe linia clasificărilor numelor, lucrarea lui Jean Ntakirutimana 78, împărtășește ideea onomasticii ca mijloc de interpretare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la Balzac) și - mult mai fertilă pentru onomastica literară - o asociere de semnificanți prin care numele propriu, în principiu asemantic, tinde în mod natural să ne reamintească de cuvinte cunoscute al căror sens se estompează. Asocierilor saussuriene le adaugă simbolismul fonetic și grafic (mimologismele lui Gerard Genette: mimofonia și mimografia). Baudelle găsește resurse conotative ale limbii pe scara sublexicală a grafemelor și morfemelor (de exemplu, la Proust, Borniche conține două secvențe depreciative: "bor-" și "-nich-"). Numele proprii alese inițial de către scriitor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
text este punctul unde autoarea întâlnește "resemiotizarea poetică a textului, datorită instituirii unui referent al numelui propriu în spațiul textului, prin noi convenții impuse intradiscursiv" (s.a), despre care vorbesc Carmen Vlad și Emma Tămâian. Această motivație de natură estetică, fonetică, etimologică, simbolică, uneori chiar grafică a numelui se dobândește grație faptului că, în text, el nu mai este o "copie a sistemului onomastic din limbă", ci "purtătorul unor semnificații derivate, care vor coincide, măcar parțial, cu semnificația generală a scriiturii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în numele sărbătorii, cel de-al doilea element de compunere este Johannes 13; Al. Rosetti consideră varianta corectă "Sanctus Johannes, cu un singular refăcut, Sânziană"14, deși etimologia cuvântului zână o notează ca fiind din lat. Diana 15, arătând și modificările fonetice care au condus la această formă 16; interpretarea din lat. sanctus dies Iohannis este recunoscută și de Al. Graur 17. Despre etimologia cuvântului Sânziană, un singular refăcut după Sânziene, vorbește și Marius Sala, atribuindu-i originea din Sanctus Iohannes (varianta
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]