2,684 matches
-
1716-1735, dupa un plan al arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, fiind cea mai impresionantă de acest tip din sud-estul Europei, în special datorită porților triumfale ce asigurau accesul, inițial în număr de șase. Principalele obiective turistice care sunt situate în interiorul fortificației sunt: Catedrala Romano-Catolică, Catedrala Încoronării, Muzeul și Sala Unirii, Grupul Statuar al Corifeilor Unirii, Biblioteca Batthyaneum, Celula lui Horea, Cloșca și Crișan, situată în ansamblul arhitectural al porții a 3-a a cetății, Palatul Apor, Palatul Principilor, Universitatea 1 Decembrie
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
de la Charleroi, cele două armate germane de linie aveau 30 de divizii în fața a 19 divizii franco-britanice, acum nu mai dispuneau decât de 20, pe când Antanta avea 30 de divizii. Cele două armate germane au trimis patru divizii în fața Anversului, fortificație în cadrul sistemului belgian, lăsând trei divizii în fața Maubeugeului pentru a-l asedia. La 26 august au pus la dispoziția Marelui Cartier General alte patru divizii, care au fost trimise spre Prusia Orientala să întărească forțele amplasate acolo pe 29 august
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
o breșă sau să deschisă rețeaua se sârmă ghimpată pentru a-i asigura trecerea, atunci când armele inamice erau neutralizate, sau când soldații, înghesuiți, nu aveau timpul necesar să-și părăsească adăpostul. Artileria a fost cea care efectua pregătirea atacului. Progresele fortificațiilor au suspus adăposturile la proba obuzelor ușoare.Tirul artileriei de campanie nu era adaptat pentru distrugerea rețelei de sârmă sau a tranșeelor. Erau necesare dezvoltarea artileriei grele și crearea unei artilerii de tranșee care să utilizeze dispozitive cu tir curbat
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
Deși a fost cucerita de ruși, cetatea revine turcilor care fortifica orașul, devenind magazie de muniții. În toate războiele ruso-austro-otomane ce au urmat cetatea a fost asediata. Giurgiu a fost retrocedat Țării Românești în 1829, la acea dată zidurile și fortificațiile fiind însă complet distruse de către turci înainte de a se retragere, astfel că singura apărare care-i mai rămânea era castelul amplasat pe insula Slobozia, legată de țărm cu un pod. Prima cale ferată din Regatul României a fost construită între
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
care Germania dorise s-o exploateze atunci când a invadat Uniunea Sovietică. În acest moment, Hitler era de acord cu o retragere generală pe linia Niprului, de-a lungul căruia trebuia sa fie Ostwall (Zidul Răsăritean), o linie de apărare similară fortificațiilor de la frontiera occidentală a Germaniei - Westwall (Zidul Vestic). Necazul era că Ostwall nu fusese construit încă, iar în vreme ce "Grupul de Armate Sud" evacuase estul Ucrainei și începuse retragerea peste Nipru în septembrie, unitățile sovietice îi urmăreau îndeaproape pe germani. Mici
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
temperaturilor joase"". Piotr Leonidovici Kapița s-a născut la 9 iulie 1894 în Rusia în orașul Kronstadt de pe insula Kotlin din Marea Baltică (lângă orașul Sf. Petersburg). Tatăl sau, originar din Basarabia, generalul Leonid Petrovici Kapița, a fost inginerul și constructorul fortificațiilor de la Kronstadt. Mama sa, Olga Ieronimovna (cu numele de naștere - Stebnițkaia), de asemenea de obîrșie basarabeană a fost filologă, specialistă în domeniul folclorului și literaturii pentru copii; ea a adus o mare contribuție la cultura rusă. În 1905 Piotr a
Piotr Kapița () [Corola-website/Science/298377_a_299706]
-
între anii 1485 și 1495. După terminarea noilor ziduri ale Kremlinului și a bisericilor, prințul a decretat ca nici o structură să nu fie construită în vecinătatea imediată a citadelei. Kremlinul era separat de orașul comercial ("Kitai-gorod") de un șant cu fortificații de 30 metri lățime, peste care a fost construită Catedrala Fațetei în timpul lui Ivan cel Groaznic. Același țar a renovat câteva din palatele bunicului său, a adăugat un palat nou și o catedrală nouă pentru fiii lui și a pus
Kremlinul din Moscova () [Corola-website/Science/298387_a_299716]
-
aflat în strânsă legătură cu orașele de pe litoralul vestic al Mării Negre (Histria și Tomis, cu deosebire). Epoca romană a marcat puternic istoria oamenilor de aici. Cel mai probabil, în a doua jumătate a secolului I p. Chr. s-a clădit fortificația cunoscută în izvoarele romane cu numele Carsium (un toponim de origine tracică legat de aspectul stâncos al zonei, de la care derivă și numele de astăzi, slavizat, al localității. Punctul de vedere potrivit căruia numele actual se trage de la cuvintele "hîrsîz-ova
Hârșova () [Corola-website/Science/297071_a_298400]
-
secolul al XVII-lea celebrul călător Evlia Celebi, care a vizitat localitatea, preciza că numele vine din expresia odovan "hîrs geliyor" care se traduce prin "vine ursul (hârs) din șes (câmpie)." Vorbele acestea au fost rostite de sultan la cucerirea fortificației. Apărătorii cetății au folosit piei de urs pentru a-i speria pe turci. Atunci sultanul a strigat; "Odovan hîrs geliyor!" , pecetluind astfel numele acesteia. Cetatea este distrusă în epoca marilor invazii și refăcută tot de atâtea ori. Sunt atestate reconstrucții
Hârșova () [Corola-website/Science/297071_a_298400]
-
secolele IV-VI p. Chr. Din a doua jumătate a secolului al VII-lea, după așezarea bulgarilor la sud de Dunăre se întrerup contactele cu lumea răsăriteană. Abia în secolul al X-lea bizantinii revin la Dunăre și reconstruiesc vechile fortificații, între care și pe cea de la Carsium. Este posibil ca în secolul al XIII-lea așezarea să fi fost sub administrație genoveză. În secolul al XIV-lea, în timpul lui Mircea cel Bătrân, intră în componența Tării Românești. Între secolul al
Hârșova () [Corola-website/Science/297071_a_298400]
-
secolul al XIII-lea așezarea să fi fost sub administrație genoveză. În secolul al XIV-lea, în timpul lui Mircea cel Bătrân, intră în componența Tării Românești. Între secolul al XV-lea și prima parte a secolului al XIX-lea este fortificație otomană. Orașul cunoaște o mare înflorire. La 1651 Evlia Celebi face o descriere a acestuia: avea 1600 case, geamii, băi, bazar și era apărat de un zid de 3000 pași. Cu puțin timp înainte de distrugerea sa, cetatea este imortalizată într-
Hârșova () [Corola-website/Science/297071_a_298400]
-
44%) și adventiști de ziua a șaptea (1,25%). Pentru 4,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Arheologii au scos la lumina vestigii aparținând neoliticului (topoare cu gaură, silexuri, ceramică), civilizației dacice, perioadei de ocupație romană (linii de fortificații, podoabe, arme, pietre de moară), izvoare ce atestă continuitatea locuirii acestor meleaguri. Reședință a unor cnezate românești, Ineul este cunoscut ca un puternic centru fortificat. Cetatea Ineului este menționată ca și fortificație încă din anul 1295. Având o poziție strategică
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
civilizației dacice, perioadei de ocupație romană (linii de fortificații, podoabe, arme, pietre de moară), izvoare ce atestă continuitatea locuirii acestor meleaguri. Reședință a unor cnezate românești, Ineul este cunoscut ca un puternic centru fortificat. Cetatea Ineului este menționată ca și fortificație încă din anul 1295. Având o poziție strategică pentru apărarea Transilvaniei, cetatea Ineului a avut o istorie extrem de zbuciumată. A făcut parte din fortificațiile lui Iancu de Hunedoara, a fost ocupată de turci în mai multe rânduri, a fost reședință
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
cnezate românești, Ineul este cunoscut ca un puternic centru fortificat. Cetatea Ineului este menționată ca și fortificație încă din anul 1295. Având o poziție strategică pentru apărarea Transilvaniei, cetatea Ineului a avut o istorie extrem de zbuciumată. A făcut parte din fortificațiile lui Iancu de Hunedoara, a fost ocupată de turci în mai multe rânduri, a fost reședință de sangeac, a intrat în posesia lui Mihai Viteazul, a fost cucerită de habsburgi, a fost centru de regiment grăniceresc, aceste perioade și evenimente
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
la târgurile săptămânale ținute aici în zilele de miercuri. Până în perioada interbelică denumirea românească a orașului a fost "Sereda Cicului", după care numele a fost tradus în forma actuală. Săpăturile arheologice au scos la iveală în zona cartierului Jigodin urmele fortificației dacice de la Jigodin, din secolul I. Primul document autentic cunoscut care atestă existența orașului ca „oraș de câmpie” este scrisoarea de privilegii eliberată de regina Izabella, mama lui Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, datată la 5 august 1558, în care scutește
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
încercat, fără succes realizarea unui sistem de alianțe internaționale împotriva turcilor, trimițând soli la Papa de la Roma, Veneția, Ungaria, Polonia, Cehia și Persia. În plan militar a urmărit două direcții majore de acțiune. Prima a fost crearea unui sistem de fortificații permanent la granițele țării - în timpul său construindu-se sau dezvoltându-se rețeaua de cetăți ce cuprindea cetățile de la Suceava, Neamț, Crăciuna, Chilia, Cetatea Albă, Tighina, Orhei, Lăpușna și Hotin. Cea de-a doua direcție majoră a fost crearea unei armate
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
mai puternic (cel defensiv - la unguri și polonezi, artileria - la turci, polonezi și unguri) și mai numeros în arbalete și arme de foc, comparativ cu cel al moldovenilor. Ștefan cel Mare a acordat o atenție deosebită realizării unui sistem de fortificații permanente ca element central în strategia sa de apărare a țării. În acea epocă, cetățile jucau un rol politic și militar major, asigurând celui ce le stăpânea controlul teritoriilor adiacente, dar și având de multe ori un rol decisiv în
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
3 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de oraș. Orașul se extinde de-a lungul râului omonim, la poalele Dealului Știurt, păstrând în perimetrul său urmele așezării daco-romane „Abruttus”, probabil un „vicus”, lângă care exista și o mică fortificație cu rol de observație și de apărare a marelui centru aurifer din apropiere, „Alburnus Maior” (azi: Roșia Montană). Fortificația romană din punctul “Cetățeaua” de la Abrud este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului
Abrud () [Corola-website/Science/297203_a_298532]
-
la poalele Dealului Știurt, păstrând în perimetrul său urmele așezării daco-romane „Abruttus”, probabil un „vicus”, lângă care exista și o mică fortificație cu rol de observație și de apărare a marelui centru aurifer din apropiere, „Alburnus Maior” (azi: Roșia Montană). Fortificația romană din punctul “Cetățeaua” de la Abrud este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Localitatea este atestată documentar din 1215. Din documentele medievale reiese că, începând din
Abrud () [Corola-website/Science/297203_a_298532]
-
remarcat Sanctuarul Las Nazarenas, punctul de origine pentru Domnul Miracolelor, a căror festivități în luna octombrie constituie cel mai important eveniment religios al orașului. Anumite secțiuni ale pereților rămân și sunt frecventate de turiști. Au fost construite aceste exemple de fortificații medievale spaniole pentru a apăra orașul de atacurile piraților și privați
Lima () [Corola-website/Science/297231_a_298560]
-
unde supraviețuiește azi sub numele de ceangăi, de confesiune romano-catolică. Un segment important al populației secuiești a fost așezat în părțile răsăritene ale Regatului ungar medieval, pe teritoriul Transilvaniei. Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în ) (aproximativ „palisadă”) numite și "prisăci". În consecință, comunitățile secuiești au fost deplasate treptat, concomitent cu avansarea hotarelor statului maghiar spre estul și sud-estul Transilvanei. Uneori, așa numitii "darócok" sau "daróczok" ("draucharii" sau "nyúzók") respectiv "besznákok" o categorie
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
au constituit un ingenios sistem defensiv în partea sud- estică a reședinței regilor daci, Sarmizegetusa Regia, din munții Orăștiei. Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Lângă exploatările de sare de la Ocnele Mari s-a aflat Buridava romană. În epoca romană modul de exploatare a sării a avut un caracter sezonier (din primăvară, până înspre toamnă), implicând însă asigurarea nevoilor generale ale statului pe durata
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
a rezistat de către otomani în 1565. Cu ajutorul forțelor spaniole și malteze, cavalerii au învins și au respins atacul. Vorbind despre această luptă, Voltaire spunea: „nimic nu este mai bine cunoscut decât asediul Maltei.” După asediu, ei au hotărât să extindă fortificațiile Maltei, în special în zona portului interior, unde a fost ridicat și noul oraș Valletta, numit în onoarea lui Valette. Ei au amenajat și pentru observație de-a lungul coastelor - , și - numite după marii maeștri care au comandat lucrarea fiecărui
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
an de an. Conform rezultatelor studiilor ESPON și ale Comisiei Europene, „"întreg teritoriul republicii Malta constituie o singură regiune urbană”". Ocazional, în mass-media și publicații oficiale, Malta este menționată ca oraș-stat. Stema Maltei poartă și o coroană murală care „reprezintă fortificațiile Maltei și denotă orașul-stat”. Malta, cu o suprafață de 316 km (122 sq mi) și o populație de 0,4 milioane de locuitori, este una dintre cele mai dens populate țări din întreaga lume. Malta este clasificată ca economie avansată
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
a bisericii interioare este modificată într-o oarecare măsură, prin restaurările întreprinse de arhitectul austriac Karl Romstorfer. În prezent, pe lângă biserica interioară (înaltă de 36 de metri), complexul mănăstiresc mai include ruine de chilii, beciuri, clopotnița, zidul de incintă cu fortificații și turnuri. Secolul al XIX-lea reprezintă perioada de maximă înflorire pentru Solca, prin apariția câtorva obiective care vor transforma radical din punct de vedere economic, cultural și turistic mica localitate bucovineană. În acest sens, în anul 1810 este inaugurată
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]