2,730 matches
-
Viminacium. La est de castrele române, se întâlneau castrele auziliare de la Novae, Syrna, Taliata. Fortificațiile erau întărite cu pământ bătut, pe un fundament de pietre sparte sau de lut ars. De asemenea, există o circulație monetară la Syrna și Novae. Fortificațiile ar fi fost distruse în anii 68-69. Sub dinastia flaviana, limesul este reorganizat în zona Porților de Fier, castrele de la Smyrna și Novae fiind refăcute, iar la Donji Milanovac, castrul a fost mărit. A fost clădit fortificația de la Saldum și
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
Syrna și Novae. Fortificațiile ar fi fost distruse în anii 68-69. Sub dinastia flaviana, limesul este reorganizat în zona Porților de Fier, castrele de la Smyrna și Novae fiind refăcute, iar la Donji Milanovac, castrul a fost mărit. A fost clădit fortificația de la Saldum și Kostol, fiind grav afectate de pe urma invaziei din 85-86 conform descoperirilor numismatice. Sediul legiunii VII Claudia era la Viminacium, iar Legiunea III Flavia a fost adusă de Domitian din Dalmatia, iar după războaiele daco-romane, timp în care legiunea
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
de două legiuni. Malul Dunării de la est de Viminacium era în continuare fortificat, în zona Porților de Fier. Pentru a face față iazigilor ce atacau Dacia Superioară, împăratul Marcus Aurelius a unificat temporar comandamentele Moesiei Superioare și Daciei, fiind menținute fortificațiile de pește Dunăre, la est de Drobeta, precum și clădirea castrelor române de pe râul Timoc, la Aquae și la Almus. Provincia Moesia Inferior era mărginita la nord de cursul inferior al Dunării, la est de vărsarea râului Ciabrus. Cuprindea ținutul locuit
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
vărsarea râului Vit în Dunăre. Armata acestei provincii era formată în primul rând din cele două legiuni, V Macedonica (la Oescus) și XIII Gemina (la Ratiaria). O atenție deosebită s-a acordat zonei Porților de Fier; s-au refăcut vechile fortificații și s-au construit altele noi. Pe teritoriul provinciei Moesia Secundă continuă să staționeze două legiuni riparienses: I Italica și XI Claudia. Porțiunea de ripa supraveghiata de fiecare legiune era împărțită în două pedaturae - una superior, alta inferior (denumite în funcție de
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
din Slovenia) și a câștigat o avere substanțială prin speculații mai mult sau mai putin riscante. El a dobândit moșii mari și s-a mutat în cele din urmă la Graz, capitala Știriei. Rezoluția imperiala din 1782 a stabilit abandonarea fortificațiilor orășenești și vânzarea terenurilor din interiorul lor și din imediata vecinătate. Jacomini a profitat de această ocazie unică și a cumpărat în 1784 cea mai mare parte a terenurilor aflate la sud de Porțile de Fier, unde se întinde astăzi
Kaspar Andreas von Jacomini () [Corola-website/Science/328021_a_329350]
-
la târgurile săptămânale ținute aici în zilele de miercuri. Până în perioada interbelică denumirea românească a orașului a fost "Sereda Cicului", după care numele a fost tradus în forma actuală. Săpăturile arheologice au scos la iveală în zona cartierului Jigodin urmele fortificației dacice de la Jigodin, din secolul I. Primul document autentic cunoscut care atestă existența orașului ca „oraș de câmpie” este scrisoarea de privilegii eliberată de regina Izabella, mama lui Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, datată la 5 august 1558, în care scutește
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
ul este o ofensivă rapidă a unor forțe armate care urmăresc nimicirea sau prinderea inamicului și distrugerea unor obiective ale acestuia. Asaltul fortificațiilor, orașelor, și clădirilor inamice sunt precedate aproape întotdeauna de atac. ul de obicei este efectuat de către forțele mobile, cel mai adesea, de către infanterie, cavalerie, tancuri, aviație. Artileria în sine, nu poate face parte din atac (deși au existat cazuri de
Atac () [Corola-website/Science/330804_a_332133]
-
în oraș există câteva poduri. Cel mai faimos este Podul Capelei ("Kapellbrücke"), un pod de lemn de 204 m lungime, construit inițial în 1333 și reconstruit în 1993 după un incendiu. Podul trece pe lângă Turnul cu Apă ("Wasserturm") octogonal, o fortificație din secolul al XIII-lea. Podul împreună cu Turnul cu Apă reprezintă emblema orașului.
Lucerna () [Corola-website/Science/297733_a_299062]
-
pentru prima dată în anul 1310, ca reședința unui episcop catolic, fiind ocupat în prima jumătate a secolului al XIV-lea de Regatul Poloniei, care a încercat să impună religia catolică comunităților locale, menționate acolo încă din secolele X-XIII. Primele fortificații datează din această perioadă. În anul 1351, Marele Ducat al Lituaniei a cucerit regiunea, dar numai pentru trei ani. Între anii 1359 și 1713, Hotinul s-a aflat în componența Principatului Moldovei, dar din cauza poziției strategice, fiind adeseori asediat și
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
Marele Ducat al Lituaniei a cucerit regiunea, dar numai pentru trei ani. Între anii 1359 și 1713, Hotinul s-a aflat în componența Principatului Moldovei, dar din cauza poziției strategice, fiind adeseori asediat și ocupat de Regatul Poloniei și Imperiul Otoman. Fortificațiile actuale au fost construite după anul 1400 de către domnitorul moldovean, Alexandru cel Bun (1400-1432), cu ajutorul marelui duce al Lituaniei, Vitold, cumnatul său. După moartea lui Alexandru cel Bun, Hotinul a fost ocupat de către Polonia, ca urmare a războaielor dintre urmașii
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
a unui oraș nou, cu același nume - Orheiul de azi). Din cadrul complexului fac parte două promontorii mari (Peștere și Butuceni), la care se alătură trei promontorii adiacente mai mici (Potarca, Selitra și Scoc), pe teritoriul cărora se află ruinele unor fortificații, locuințe, băi, lăcașuri de cult (inclusiv mănăstiri rupestre) atît din perioada tătaro-mongolă (sec. XIII-XIV) cît și moldovenească (sec. XV-XVI). Complexul Orheiul Vechi constituie un sistem alcătuit din elemente culturale și naturale: landșaft natural arhaic, biodiversitate, cadru arheologic de excepție, varietate
Orheiul Vechi () [Corola-website/Science/302741_a_304070]
-
5 noiembrie 1854, rușii au lansat un atac violent pe flancul drept al pozițiilor aliate aflate la est de orașul asediat. Forțele atacatoare erau formate din unități de infanterie din Sevastopol sprijinite de artileria din oraș și din unități din afara fortificațiilor, în total 42.000 de oameni și 134 de tunuri. Primul atac a fost dat asupra Diviziei a II-a britanică, cu un efectiv de 2.700 de oameni și 12 tunuri. Rușii au avansat pe două coloane, una atacând
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
Münnich l-a înlocuit pe Peter Lacy, iar la 20 mai 1735, flota franceză mult așteptată și-a făcut apariția și a debarcat la Westerplatte. O săptămână mai târziu, această mică armată (2.400 de oameni) a încercat să forțeze fortificațiile din Rusia, dar a fost în cele din urmă obligată să se predea. Aceasta a fost prima dată când Franța și Rusia s-au întâlnit ca dușmani. La 30 iunie 1735, Danzig a capitulat, după susținerea unui asediu de 135
Stanisław Leszczyński () [Corola-website/Science/322778_a_324107]
-
pămînt, pe aproape nimic, de o să-mi mulțumești tot restul vieții. — Ce Înseamnă aproape nimic? — Patru, cinci mii. Și chiar că o să fii aproape de nimic. Nici o altă casă cît vezi cu ochii. Și, În plus, foarte bine păzit. — Garduri electrice? Fortificații? Anton rîde. — Mai bine. E un loc În vecinătatea unui siloz de rachete. Rachete balistice intercontinentale. Wakefield a remarcat silozurile de rachete care punctau peisajul, niște garduri albe și curățele care Îngrădeau ceva ce semăna cu capacul unui castron de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
teritoriul dacilor liberi nu constituia nici zonă de tranzit romană, precum era teritoriul Munteniei, decât numai în sud, pe unde trecea drumul roman Barboși-Adjud-Oituz, care făcea legătura dintre Ardeal și Gurile Dunării. Acest drum, pe care romanii nu au ridicat fortificații de apărare, nu a fost prea des folosit, nefiind o cale strategică, ci a fost considerat mai mult un drum secundar, de rezervă, datorită faptului că traseul acestuia pe Valea Oituzului și pe aceea a Trotușului era ușor de atacat
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
mai mult un drum secundar, de rezervă, datorită faptului că traseul acestuia pe Valea Oituzului și pe aceea a Trotușului era ușor de atacat și foarte greu de apărat. Aceste drumuri dinspre ținuturile nord-pontice nu erau apărate, erau deschise, fără fortificații și fără obstacole naturale deosebite. După cum consemnează Ptolemeu în lucrarea sa „Geographia”, Teritoriile aflate în stăpânirea dacilor liberi se întindeau spre răsărit până la Nistru. În partea de nord, urmând cursul aceluiași râu, înaintau între afluenții Zolota, Lipa de est și
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Bulgaria și URSS. În aceste condiții guvernul român a hotărât mobilizarea tuturor elementelor disponibile, alcătuind o armată ce cuprindea 32 divizii de infanterie, 4 și 1/3 divizii de cavalerie, 4 brigăzi mixte de munte, una brigadă motorizată, una brigadă fortificații și alte unități și formații ale forțelor de uscat, ale aviației și marinei. Primul pas făcut de guvernul român, la recomandarea regelui, a fost acela de apropiere de Germania, prin semnarea Acordului petrol armament, la 27 mai 1940, a cărui
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
fi vreun pericol. Nu mai era nici o lună până atunci, iar Cosmin folosise acest timp ca să străbată, alături de prietenii săi, toate marile drumuri ale Moldovei, de la Munții Vrancei până la obcinele Bucovinei. Peste tot era nevoie de liniște, de negoț, de fortificații, de arme, de organizare. Pentru asta mai trebuiau ani buni, iar harta viitorului imediat, așa cum era ea conturată de informațiile Apărătorilor, nu indica un răgaz prea mare de liniște. Și, În 15 octombrie, fusese nunta de la Reuseni. Vlad nu voise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Cetatea Albă. Două regimente de ieniceri porneau spre Cetatea Neamțului. Grosul armatei era convocat peste două zile pe malul pârâului numit Valea Albă. Acolo, se pare, voievodul blocase trecerea cu trunchiuri de brazi și bolovani și Își Întărise pozițiile cu fortificații din lemn pentru arcași. Căpitanul cunoștea bine locul numit Valea Albă. Era un luminiș strâmt, mărginit de păduri, În pantă de la nord-vest spre sud-est. Retragerea spre Înălțimile munților era dificilă. Nici o desfășurare de cavalerie nu era posibilă. Așa cum nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de la Dunărea de Jos sau de-a împiedeca libertatea navigației pe acest râu. Ce s-atinge de Rusia anume, declarațiile plenipotențiarilor săi în Congresul de la Berlin și inițiativa pe care ea a luat-o în Tractatul de la San-Stefano, prescriind dărâmarea fortificațiilor de pe Dunăre și escluzînd vasele de război din apele României, Serbiei și Bulgariei, arată îndeajuns ce preț a pus Rusia pe această libertate. Cât despre aserțiunea foii "Augsburger Zeitung" că, în Congresul de la Berlin, puterile ar fi atribuit Austriei un
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
video enormă, vintage, așa cum existau pe la începutul anilor ´90. Începe să-l filmeze pe El. Individul gesticulează cu gesturi largi, ca un ghid turistic. Orașul medieval începe dincolo de poarta Saint-Jean, o reconstrucție cam Disneyland a unei mai vechi construcții de fortificație engleză de secol XVIII. Seamănă vag cu porțile pe care le-am văzut la Saint-Malo, în Bretagne. Mă chinuie iarăși demonul melancoliei și dorul de Europa, încarnat în acești doi sărmani care continuă să se filmeze unul pe altul cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Cu toate acestea, geografia insurecțiilor nu era uniformă În Paris. Rezistența se concentra În acele quartiers foarte dense unde locuiau clasele muncitoare și care, ca și Bruges-ul, aveau rețele de străzi ilizibile. Anexarea „suburbiilor interne” (aflate Între zidul vămilor și fortificațiile exterioare și având un număr de 240.000 de locuitori) În 1860 a fost concepută În mod explicit pentru a putea ține sub observație o ceinture sauvage ce scăpase de sub controlul poliției. Haussmann descria această zonă ca fiind „o centură
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
formațiune politică pe coasta apuseană a Crimeii. Principele acestui mic principat și fratele său aveau relații de bună vecinătate și comerciale cu tătarii, cu genovezii din Caffa și cu Cetatea Albă. În ciuda micimii sale teritoriale, principatul avea trei rânduri de fortificații și cetatea era așezată pe o înălțime întărită în mod natural. Cât de puternică a fost cetatea Mangopului o arată rezistența acesteia în fața atacurilor turcești. Constantinopolul, de exemplu, a fost cucerit după trei luni de asediu, iar Mangopul, abia după
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
atacat Țara Românească. O asemenea soluție pentru un domn muntean nu era acceptabilă. Însemna să-și mute baza de operații în afara țării, ceea ce, din punct de vedere strategic, era o imposibilitate. Hotarul cu turcii era prea lung, și lipsit de fortificații. Dimpotrivă, turcii posedau capete de poduri la nord de Dunăre, prin raialele Turnului și Giurgiului. Posibilitatea lor de a invada Țara Românească era, practic, nelimitată. Judecând din punct de vedere militar, Țara Românească poate fi apărată cu succes de turci
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
coerent la centru în jurul castelului sau a mănăstirii. O seniorie, cum era cea de la Bellême, avea 100 km în lungime și 30 km în lărgime. Pe acest teritoriu, seniorul poseda, la un moment dat, 30 de castele, adică mai multe fortificații decât aveau Moldova și Țara Românească la un loc, în secolul al XV-lea. Dacă în unele regiuni, autoritatea se fărâmițează total, în altele, ca în cazul Normandiei și al Flandrei, puterea se păstrează în mâinile principelui teritorial. În perioada
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]