2,125 matches
-
Nici în viață, nici în moarte, Nici în stingere ca unii. Visuri sunt și unul ș-altul, Și tot una mi-este mie De-oiu trăi în veci pe lume, De-oiu muri în vecinicie. Toate-aceste taine sfinte ? Pentru om frânturi de limbă - În zădar gândești, căci gândul, Zău, nimic în lume schimbă. Și fiindcă în nimica Eu nu cred - o, dați-mi pace! Fac astfel cum mie-mi pare Și faceți precum vă place. Nu mă-ncîntați nici cu clasici, Nici
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vieții file au veșnic două părți, Că, făr-de patimi nu e nici ochiul cel mai vesel - Acest noian gîndirea-mi în sama altor lese-l; {EminescuOpIV 299} Nimic în lumea asta cu ele nu se schimbă - Cu deslegări ciudate și cu frânturi de limbă Ocupe-se copiii... Eu pun o întrebare Nu nouă, însă dreaptă, nu liberă, mai mare. Viața, moartea noastră noi le ținem în mâni, Pe ele deopotrivă noi ne simțim stăpâni - O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cel întors E șirul cel de patimi cel pururea retors. Am asvîrlit în laturi greoaie, veche cărți, Cari privesc viața din mii de mii de părți Și scrise în credința, că lumea tot se schimbă Cu deslegări ciudate și cu frânturi de limbă. Nu-i foliant în lume din care să înveți Ca viața preț să aibă și moartea s-aibă preț... Și de pe-o zi pe alta o tîrîiu uniform Și nici să pot de somnul pământului s-adorm
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dat de soarte Noroc fără durere, viață fără moarte. Am pus de mult deoparte acele roase cărți Ce spun, c-a vieții file au vecinic două părți... Cu-a lor înțelepciune nimica nu se schimbă. Cu deslegări ciudate și cu frânturi de limbă Ocupe-se copiii... Eu pun o întrebare Nu nouă, însă dreaptă... nu liberă, dar mare. Viața, moartea noastră noi le ținem în mâni, Pe ele de-o potrivă noi ne simțim stăpâni. O cupă cu otravă, un glonte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să înveți Ca viața preț să aibă și moartea s-aibă preț? Am aruncat departe tratate vechi și cărți Cari descriu viața din șaptezeci de părți Și cred cumcă o lume, o inimă se schimbă Cu deslegări ciudate și cu frânturi de limbă, Când adevărul, ca și păcatul mumei Eve, De față-i pretutindeni și pururea aieve. Din ce în ce mai singur... Să caut eu viața, Lumina frumuseții, puterea și dulceața În petece de gânduri, în greul colb al școlii, În literele strâmbe și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
doldora de amintiri copleșitoare care Îi străfulgerau coșul pieptului. O asemenea retrăire avu puterea să-i umezească ochii albaștri iar În colțurile lor să-și facă apariția, stând gata gata să se spargă, două lacrimi de iubire. A tesărit. În frântura de boabă cristalină se reflecta o altă amintire a tinereții și copilăriei sale, rămase nu de mult timp În urma sa, pe când păștea caii În Cociobana. Ajutată de diamantele de rouă, privirea bărbatului a fost atrasă de cele trei patru căpșunele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și bunica Ileana. În bordeu! Singur? Nu, cu Valraam al meu! Și Ghiță unde o să lucreze! În chileri! spuse Victor care, după ce și sărută copilul de noapte bună, plecă să se culce În bordeu. Apoi, Va a auzit toată noaptea frânturi de discuții supărate și pe cât putea el Înțelege, deloc pozitive la adresa lui Victor: Ți-am zis eu că se-ntoarce! Dar eu cred că nu stă mult și iar Îl ia! Nu vorbi prostii Ghiță, Îi fecioru’ nostru, nu! Aha, feciorul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ea?, spuse Mădălița. Așa-i, ai fost bărbate cu Pelinița?! Femeie ai căpiat! Am Încărcat căruța prea mult, caii au prins nălucă, s-o stricat o roată și mam luptat cu-n lup mai mare decât Negruț!, spuse Va, redând frânturile unei Întâmplări reale și Încercând să imite supărarea prefăcută a bunicului Ghiorghi’, atunci când a ieșit basma curată după o aventură avută cu mama Peliniței, cu Zavastița. Aprigă nevastă Ruzânița! Comandă scurt: Ne făceam că te duci după apă, du-te
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
căptușit cu fânul folosit la Încărcatul și transportul oalelor atât de casante, moțăia ghemuit Va. Pătura de casă ce-l acoperea Îi lăsa să se zărească numai nasul un pic și ochii cu care, Între realitate și vis, copilul vedea frânturi din decorul natural al drumului străjuit de o parte și de alta de tufe Înalte de măcieși, pruni pitici și cucute uscate. Toate formau vietăți neprietenoase ce se mișcau și fugeau după căruță, se apropiau și se aplecau peste el
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pere zemoase și se priveau cu interese diverse: Va era preocupat de a zări cât de cât locul spre care se Îndreptau privirile sale, fata nu era convinsă de adevărul spuselor băiatului În privința „fostului cu fete” și Începu să spună frânturi de fraze greu de Înțeles pentru Va: Când vom merge la Suceveni, ai s-o cunoști pe Maricica, sora mamei! Este frumoasă ... știe multe ... noi ne jucăm des ... ? Dacă nu nțelegi, n-am ce-ți face! Las’ cai să vezi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dar el știa prea bine, făcând-o, că nu era vorba de o carte de sfaturi și că Machiavellii eleganței sunt mai neghiobi decât Machiavellii politici (oricum niște mari neghiobi!). El mai știa, În fine, că nu Înfățișa decât o frântură de istorie, un fragment arheologic, bun de pus, ca o curiozitate, pe măsuța aurită a viitorilor fuduli (dacă or fi având așa ceva); căci Progresul, cu economia sa politică și cu diviziunea sa teritorială, care e pe cale să transforme omenirea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pus mâna pe brațul mamei. Apoi și una, și cealaltă s-au uitat în același timp la mine cu coada ochiului, s-au îndepărtat câțiva pași și au început cu glas scăzut o discuție din care n-am prins decât frânturi. În gura Salmei au revenit de câteva ori cuvintele „rumiyya“ și „vrăjitorie“, poate și „leac“; evreica s-a arătat atentă și liniștitoare. Cele două femei și-au dat întâlnire în același loc peste două zile, pentru a începe să colinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o îngrozise atât de tare, care o umpluse de o asemenea deznădejde, încât își luase singură viața. —Vezi, dragul meu Uri, Stăpânul Universului are un plan pentru poporul evreu. Nu ne lasă să-l vedem, desigur. Ne dă câte o frântură, pe ici-pe colo, în texte, în surse. E doar o frântură. Dar face minuni, Uri. Probabil că și credința dumneavoastră vă învață lucrul ăsta, domnișoară Costello. Minuni. Iar istoria poporului evreiesc e o istorie a minunilor. Suferim cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
deznădejde, încât își luase singură viața. —Vezi, dragul meu Uri, Stăpânul Universului are un plan pentru poporul evreu. Nu ne lasă să-l vedem, desigur. Ne dă câte o frântură, pe ici-pe colo, în texte, în surse. E doar o frântură. Dar face minuni, Uri. Probabil că și credința dumneavoastră vă învață lucrul ăsta, domnișoară Costello. Minuni. Iar istoria poporului evreiesc e o istorie a minunilor. Suferim cea mai mare tragedie din istoria omenirii. Holocaustul. Și cât trebuie să așteptăm eliberarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oricare ar fi fost asta. Nu-și permiteau ca ea să dea greș. Știa mai bine ca oricine ce se întâmpla dacă negocierile de pace se apropiau de țintă, dar eșuau. Pentru o clipă îi trecu din nou prin minte frântura de amintire pe care încerca atât de mult să o îndepărteze. Trebuia să reușească. Altfel, asta va fi toată cariera ei, chiar povestea vieții ei. Va fi redusă la o greșeală unică, letală. Se întoarse încet către Uri și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a-i arăta lui Eyal că ultimul telefon pe care l-a dat Shimon Guttman a fost către Baruch Kishon. Eyal ridică nedumerit din umeri; nu știa nimic. Uri continuă cu întrebările, întorcându-se acum către Maggie și traducându-i frânturi de conversație. Când a vorbit ultima dată cu tatăl lui? Duminică dimineață. Tatăl lui era plecat într-o „misiune“. Nu era nimic neobișnuit în asta. Bătrânul pleca tot timpul; de aia s-a despărțit de mama lui Eyal. A spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
noastră, și invidia față de fratele meu care respira regulat, șuierând ușor În spatele paravanului care ne despărțea, nu reușeam niciodată cu adevărat să profit de acest răgaz suplimentar pentru a adormi repede, În timp ce o crăpătură În Întuneric Încă mai reținea o frântură din mine În neant. În cele din urmă, se auzeau pași implacabili Înaintând greoi pe coridor și făcând să vibreze deznădăjduit pe etajera lui vreun obiect de sticlă, care Împărțise veghea cu mine. Acum a intrat În cameră. Un schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sticla asta, să fiu silit să mă pliez pe tot trecutul meu, după ce odată mi s-a părut că m-am îndepărtat de el? — Îmi pare rău că nu vă pot urmări, m-a întrerupt ea. Am prins doar o frântură de discuție și mi s-a părut interesantă. De-asta am... — Nu-i nimic interesant, i-am retezat elanul. Vorbeam despre tinerețea noastră. — Tinerețe?! a pufnit ea. Acum ați îmbătrânit? — Despre un alt timp, în care, nu zâmbiți, erați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care să fi fost între noi, pentru ca ea să-i poată spune acum vălătucului aceluia venit din cine știe ce străfund sufletesc amintire. Care să-i surâdă cu minciuna nălucii de peste timpul în care crezi că descoperi un dram din tine, o frântură din Lumea în care ai fost, o pală din flacăra despre care, poate, într-o străfulgerare de vis, ai crezut că-ți luminează sau doar îți încălzește viața. N-avea ce să găsească în ea, oricât m-ar fi studiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am dorit atunci, dar din prostie sau din lașitate n-am știut, n-am avut curajul să-ți vorbesc. Căutam doar să-ți fiu în preajmă. De ce să n-o afli acum? De ce să nu râd acum și de acea frântură de timp care rămăsese nepovestită în mine? — De ce râzi, m-a întrebat dintr-odată, ca și cum ascultase tot ce-i spusesem în gând. Ce este atât de amuzant în ceea ce-ți trece prin cap în clipa asta? Simțeam că înțelesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a ridicat și s-a mutat pe un scaun, mormăind o scuză. — Și dacă n-am ce spune? În timp ce, în gând, o întrebam dacă mai are vreun rost să continuăm așa, tot trăgând de vorbe care nu puteau uni nici o frântură, o singură clipă doar, din tot timpul acela pe care, evocându-i-l, i-ar fi rămas la fel de străin, după cum străine, false mi-ar fi fost și vorbele. — Și eu mă gândesc că ne amintim din trecut doar lucruri neînsemnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înțelegeam ce scrie acolo, dar vederea acelor imagini de orașe sau femei sau mașini străine iarăși ne înfierbânta imaginația. Eram amândoi dornici de necunoscut, de fabulos, de lumi pe care le inventam din nimicul unor cioburi de imagini răzlețe, din frânturi de ziare străine sau din poveștile auzite pe ici, pe colo în atât de mica lume a acelui orășel. Abia intrând în frizeria domnului Albrechtino i-am simțit lipsa lui Ghidale. Aproape că mă podidiseră lacrimile când m-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înserat, când veneam eu, după ieșirea de la serviciu, era aproape pustiu. Îmi alesesem o masă lângă geam, unde îmi beam în liniște votca și apa minerală. Câteodată, la masa vecină, veneau niște indivizi care se cunoșteau între ei. Vrând-nevrând, prindeam frânturi din discuțiile lor. Fuseseră, din câte mi-am dat seama, în decembrie acela de pomină în clădirea C.C.-ului. Au stat câteva zile bune acolo. Acum erau îngrijorați. Se simțeau urmăriți, vânați și tot povesteau ce-a pățit unul, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scârnă, care-și fac un merit justițiar din a readuce în lumină mâzga și puroiul de altădată. Din textul grozav al turnătorilor de odinioară ei încearcă să alcătuiască acum un text al adevărului. Un text mincinos, pentru că-i făcut din frânturi, din petice, cu multe goluri și semne de întrebare. Un text al altei minciuni. Un text construit fără har, fără umor, fără talent, fără conștiință. Un text paralel vieții, parodiind-o, în cel mai bun caz. Atunci, despărțindu-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rupt la jumătate. Scria cu sârg, cufundată în taina ei. O bătrânică rotundă, cu fața roșie, ochi mici, părul alb, des, tuns scurt. Am încercat să discut și cu ea. Zâmbea întruna, aprobându-mă, orice i-aș fi spus. Din frânturi de fraze, din zâmbete însoțite de începuturi de confesiuni, am început să înțeleg că fusese îndrăgostită de Camil Petrescu, pe când era elevă. I-a vorbit odată chiar, la o „Săptămână a cărții“, când scriitorul dădea autografe pe Ultima noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]