8,103 matches
-
traducătoare. După absolvirea Școlii Evanghelice de Fete din București și a unui seminar de învățătoare din Droyssig-Zeitz (Germania), C. funcționează ca profesoară mai întâi la Câmpina, apoi la Liceul German din București (1922-1944). Dornică de a-și lărgi necontenit cunoștințele, frecventează cursuri de filosofie (1923-1924), precum și de filologie germană (1932-1936) la Universitatea din București, beneficiind în continuare de un an de studii la Berlin. Din 1952 până în 1954 a lucrat în cadrul redacției „Neuer Weg”. Concomitent, dar mai ales în anii următori
CONSTANTINIDIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286383_a_287712]
-
în 1871, studiază apoi și dreptul, dobândind, după numai un an, a doua diplomă. Întors în țară, ocupă Catedra de drept civil a Universității din Iași. Fără a neglija preocupările universitare, C. se dedică adevăratei sale pasiuni - filosofia. Din 1873 frecventează societatea Junimea și publică în „Convorbiri literare” cele mai importante dintre scrierile sale în domeniu: Teoria fatalismului, Teoria ondulațiunii universale, Originea speciilor, Încercări de metafizică. Alte două lucrări (Bazele metafizicii și Întâiele principii care alcătuiesc lumea) au apărut postum. În
CONTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286390_a_287719]
-
autodidact; plecat de acasă în perioada adolescenței, a rătăcit prin țară și prin străinătate, câștigându-și existența ca actor ambulant sau din diverse meserii, unele meschine (a lucrat, de exemplu, ca tăbăcar la Grenoble). Întors în 1924 în România, a frecventat mai multe cercuri literare, printre care și Sburătorul. G. Călinescu l-a ajutat să colaboreze cu câteva texte în proză mai întâi în „Sinteza” din 1927, apoi în alte reviste ale timpului. Fără să fie autorul vreunui volum editat în timpul
CORNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286419_a_287748]
-
cântăreți bisericești, intră apoi la Școala Comercială din Botoșani, pe care reușește s-o termine, și este angajat pedagog la Școala de Arte și Meserii. În 1934 vine la București, unde colaborează la revistele „Viața românească”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Vremea”. Frecventează cercul „Vieții românești” și cenaclul Sburătorul. Traversează un stagiu în mișcarea legionară, încheiat după asasinarea lui Mihail Stelescu, episod deplâns în spovedania-rechizitoriu Acuz... (1937). Atunci se înscrie în Partidul Comunist, motiv pentru care e arestat prima dată în același an
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
rană” care este poezia. Documentele haosului (1993), Cîntece de amăgit întunericul (1996), Duminica fără sfârșit (1998) și iar Documentele haosului (2003), care dispun poemele într-o ordine diferită de cea cronologică, reprezintă o sinteză a temelor și a motivelor lirice frecventate de autor. Refuzând contemplarea detașată și reflexivitatea temperată, poetul este un „damnat”, un crucificat pe altarul îndoielilor, care își asumă cu devoțiune emfatică martiriul incertitudinilor și scrie poemele sacrificial, cu religiozitatea unui „ales” de sorginte romantică. Descoperirea sinelui și a
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
și este student la Universitatea din București (Facultatea de Litere și Filosofie, 1920-1923, și Facultatea de Drept, pe care nu o termină). Își continuă studiile de filologie romanică în Franța (1926-1928), la Sorbona și la École Pratique des Hautes Études. Frecventează cursurile profesorului Abel Lefranc, specialist în literatura renascentistă din secolul al XVI-lea, și ale profesorului Fortunat Strowski. Se înscrisese, la acesta din urmă, cu o teză despre Ferdinand Brunetière, dar abandonează proiectul. Este, din 1924 până în 1946, cu unele
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
Liceul „C. Negruzzi” din Iași. În 1970 se înscrie la Facultatea de Filologie, secția limba germană-limba și literatura română, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, pe care o va absolvi în 1974. Profesor o vreme la câteva școli ieșene, frecventează în paralel și Facultatea de Istorie, obținând licența în 1979. Un an mai târziu va fi angajat cercetător la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Academiei Române, în colectivul ce elabora Dicționarul literaturii române în secolul al XX-lea
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
la București la liceele „Petru Rareș”, „Sf. Iosif”, Liceul CFR „Aurel Vlaicu” (1939-1945), „Sf. Sava”. Între anii 1925 și 1929 colaborează la „Miorița”, „Ritmul vremii” (director - Mihail Dragomirescu), „Mișcarea literară” (condusă de Liviu Rebreanu), „Viața literară”. Consiliat de Vladimir Streinu, frecventează cenaclul lui E. Lovinescu (1926-1932) și publică în „Sburătorul”, organul grupării. Împreună cu Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, colegi de facultate, cărora li se alătură Tudor Șoimaru, C. redactează revista „Kalende” (1928-1929, 1943); pe cei trei îi solidarizează spiritul de independență
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
COSAȘU, Radu (pseudonim al lui Oscar Rohrlich; 29.X.1930, Bacău), prozator și jurnalist. Este fiul Melaniei (n. Wassermann) și al lui Isac Rohrlich, contabil. La București urmează studiile liceale (1940-1948), frecventează un an Facultatea de Litere (1948-1949), e cursant la Școala de Literatură „Mihai Eminescu” (1952-1953), fiind și redactor la „Scânteia tineretului” (1949, 1953-1956), iar mai târziu, redactor la revista „Cinema” (1968-1987). Debutează ca reporter la „Revista elevilor” în 1948 și
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
COSTIN, Lucian (pseudonim al lui Ion Gh. Costiniuc; 11.IX.1887, Lisaura, j. Suceava - 10.IX.1951, Caransebeș), poet, folclorist și publicist. Este fiul Marandei și al lui Gheorghe Costiniuc. Frecventează clasele primare la școlile din Tișăuți și Lisaura, după care este elev al Liceului de băieți din Suceava. Se înscrie la Facultatea de Geografie a Universității din Cernăuți, audiind, între 1910 și 1914, pe lângă cursurile acestei facultăți, și prelegeri de
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
proprietar, C. (al cărei prenume la naștere e Constanța) se căsătorește după absolvirea liceului cu inginerul Virgil Cotovu și locuiește aproape două decenii la Constanța, unde duce o existență fără griji materiale, mondenă. La fel va face și în capitală, frecventând mediile artistice (între care și cenaclul Sburătorul), călătorind mult. Acest mod de viață este în bună măsură ilustrat în scrierile sale. O încercare nereușită de a publica proză în „Însemnări literare” (1919) determină începutul unei lungi corespondențe și prietenii cu
COTOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286451_a_287780]
-
Craiova, iar mama, Erna, era fiica ziaristului B. Brănișteanu. C. face primele clase la școala de lângă biserica Popa Rusu și pe cele superioare la Liceul „Regina Maria”. În 1944, se înscrie la Conservator (clasa Victor Ion Popa) și începe să frecventeze cursurile Facultății de Litere și Filosofie de la Universitatea din București, obținând însă licențe în psihologie și în regie. Lucrează imediat după război la ziarul „Ecoul” și debutează în „Rampa”, cu o cronică despre piesa Manasse a lui Ronetti-Roman; colaborează la
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
și al lui Ioan Crișan, țărani. După ce a absolvit liceul la Beiuș (1948), urmează un an la Facultatea de Litere a Universității din Cluj, în anul următor fiind recomandat pentru Școala de Literatură „M. Eminescu” din București, pe care o frecventează în 1950 și 1951. Lucrează ani de zile la Combinatul Siderurgic de la Hunedoara, apoi la Combinatul Industria Sârmei din Câmpia Turzii și în cele din urmă se înscrie la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din Cluj, după terminarea căreia își
CRISAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286495_a_287824]
-
adolescenții suferă la un moment dat de depresie. Studiile au arătat că probabilitatea de a dezvolta o depresie la vârste fragede este la fel de mare la fete ca și la băieți. Totuși, în adolescență, depresia este de aproape două ori mai frecventă la fete decât la băieți (Fleming & Offord, 1990). Depresia se asociază foarte frecvent cu tulburările anxioase, dar și cu alte afecțiuni. Evoluție Depresia poate fi de lungă durată și extenuantă. Deși punerea diagnosticului de episod depresiv major necesită manifestarea simptomelor
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
metoda pusă la punct de Alcoolicii Anonimi și Narcomanii Anonimi, asociații care pornesc de la convingerea că dependența este o boală progresivă care se poate trata prin abstinență (Kassel & Jackson, 2001). În mod obișnuit, aceste programe presupun întruniri pe care le frecventează membri ai comunității aflați în curs de recuperare. Aceștia se susțin reciproc confesându-se, povestind și, adesea, oferindu-și unii altora ocazia de a lega prietenii care să îi ajute să depășească criza. Din cauză că participanții sunt anonimi, pentru majoritatea programelor
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Din cauză că participanții sunt anonimi, pentru majoritatea programelor în 12 etape, nu există dovezi empirice privind eficiența. Cu toate acestea, Brown (1993) a arătat că grupurile implicate în astfel de acțiuni (de pildă Alcoolicii Anonimi sau Narcomanii Anonimi) sunt susținute și frecventate în mare măsură de tineri recuperați. Studiile cu privire la modelul de tratament în 12 etape „Minnesota” au arătat că tinerii care urmaseră acel program au avut rezultate mai bune decât cei netratați (Kassel & Jackson, 2001). Terapia cognitiv-comportamentală Programele care folosesc terapia
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
o convorbire cu Vasile Netea (în „Vremea”, 6 iunie 1947), din dicționarul lui Hasdeu. Și tot poetul mai indică o sursă: Baco e o prescurtare de la Bacchus, la care adaugă latinescul via („cale”), așadar: Bacovia înseamnă și „calea lui Bacchus”. Frecventează cenaclul literar al lui Macedonski. Alte colaborări, la „Românul literar”, „Liga conservatoare”, „Revista idealistă”. Cele mai multe (și mai bune) poeme sunt scrise de B. în această perioadă (20-22 de ani). Numele lui este menționat de M. Dragomirescu în „Convorbiri” (februarie 1907
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
BÂRSILĂ, Mircea (19.X.1952, Broșteni, j. Mehedinți), poet, eseist. Este fiul Elenei (n. Ardeiu) și al lui Aurel Bârsilă, țărani. Frecventează școala primară și gimnaziul în localitatea natală, iar liceul în Grădinari (Caraș-Severin) și în Caransebeș. Student al Facultății de Filologie (secția română-latină) a Universității din Timișoara (1974-1978), se atașează de profesorii Vasile Tudor Crețu, G. I. Tohăneanu și Eugen Todoran
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
întrețină singur: medita, la algebră, la doisprezece ani, a fost ucenic pe lângă un cioplitor de pietre funerare, custode al unei expoziții de pictură a societății „Ileana” (cunoscând, astfel, pe I. L. Caragiale), laborant la fabrica de zahăr din Chitila (în 1897). Frecventa clubul socialist de la „Lumea nouă”. În ziarul „Liga ortodoxă”, la 30 iulie 1896, Ion Theo (prescurtarea i-a fost sugerată de Al. Macedonski) debutează în poezie, tăios, cu acuzatoarele strofe din Tatălui meu; le urmează compuneri când instrumentaliste, când parnasiene
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
al corespondenței sunet-culoare. Era membru al Academiei de Științe din Berlin. Ca poet, B. a debutat în 1863, în ziarul lui B. P. Hasdeu, „Lumina”. O perioadă mai lungă a publicat pasteluri în „Convorbiri literare” (1872-1881) și un timp a frecventat cenaclul junimist. Decisive în formația lui au fost însă apropierea de socialiștii ieșeni și colaborarea la „Contemporanul”. Poezia sa din această perioadă se înscrie în lirica socială, protestatară și umanitară. În „Contemporanul” îi apar Dezmoșteniții, Lăutarul, Vechituri, Amurgul veacului, piese
BELDICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
j. Cluj - 2.V.1893, Sibiu), ziarist și mentor cultural. Este fiul Anei Rafila (n. Cornea) și al preotului Ioan Pop-Barițiu. B. învață la școala maghiară din Trascău (Rimetea), la gimnaziul din Blaj și apoi la Liceul Piarist din Cluj, frecventând „humanioarele”. În 1829, se înscrie la Facultatea de Filosofie din Cluj. În pofida restricțiilor, își procură și citește cu aviditate cărți în limba română. După absolvire, revine la Blaj și intră student la Teologie. Sunt anii când îi cunoaște pe Simion
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
și de etnograf, lumea pestriță a capitalei și spectacolul străzii cu „panorămile”, panopticumurile și menajeriile ei. Școlarul și studentul nu și-a dobândit instrucția pe băncile liceului și ale facultății, ci, cum spunea el însuși, a acumulat o cultură liberă, frecventând biblioteci publice, anticariate, conferințe, expoziții, concerte. A făcut parte dintr-o echipă de boemi cu lavalieră, care l-a avut membru, la un moment dat, și pe Urmuz. O bună parte din amintirile sale radiografiază o jumătate de veac de
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
BÂRNA, Vlaicu (4.XI.1913, Crișan, j. Hunedoara - 11.III.1999, București), poet, traducător, prozator și gazetar. Este fiul Mariei (n. Pavel) și al lui Ioan Bârna, țăran. După școala primară din satul natal, frecventează Liceul „Avram Iancu” din Brad. În toamna anului 1932, proaspăt bacalaureat, devine student al Facultății de Litere și Filosofie, secția filologie modernă, a Universității din București. Audiază cursurile unor dascăli ca Ovid Densusianu, D. Caracostea, Mihail Dragomirescu, Al. Rosetti (căruia
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
Filosofie, secția filologie modernă, a Universității din București. Audiază cursurile unor dascăli ca Ovid Densusianu, D. Caracostea, Mihail Dragomirescu, Al. Rosetti (căruia îi va dedica poemul Semne din culegerea Ceas de umbră, 1966) și încă din ianuarie 1933 începe să frecventeze grupările din preajma revistelor „Litere”, „Viața literară”, „Azi”, care-i găzduiesc debutul literar cu versuri. Participă la întrunirile cenaclului lovinescian Sburătorul, în cadrul căruia citește versuri, și nu ocolește boema. Corector de noapte la câteva ziare, este angajat secretar de redacție la
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
Povestiri vânătorești, plănuind și un roman satiric, Isprăvile părintelui Tărăboi; materia unor povestiri sadoveniene din Crâșma lui Moș Precu se trage din acest proiect. Constrâns să-și găsească o slujbă, B. vine în București, unde locuia mama sa. Începe să frecventeze Academia liberă de muzică și artă dramatică a poetului Th. M. Stoenescu. În 1900, publică în „Revista literară” (debutul, sub pseudonimul N.B. Rădășeanu, este o traducere din É. Zola). Colaborează la „Revista modernă”, „Pagini alese”, „Zeflemeaua”. În „Sămănătorul”, proza și
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]