26,912 matches
-
un fel de buimacă măreție, apoi prăbușindu-se amenințător, peste corpurile lățite dinainte, epuizate de elanul vital, stâlcindu-le și prefăcându-le într-o pastă densă, scorțoasă, cornoasă, în care tălpile se năclăiau ca-ntr-o nădejde înșelată. Cerboaica ridică fruntea spre stele să treacă ultimul vad. Picioarele, zvelte și pline, ieșiră la iveală în toată lungimea lor albă și fragedă, ca niște lujere de lumină. Făcându-și vânt să sară, păru că-i gata să zboare. Fusta i se zbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sucul țâșnit din carnea albă a mestecenilor. Am să mă duc, îi spuse bătrânei, hotărâtă. Mă duc la bunica în pădure. Sigur, o aprobă soacra. Du-te, du-te. Poate dai de bucluc. Poate găsești un cerb cu stea-n frunte sau o vidmă năzdrăvană. Ești tânără. Trăiește-ți viața. Du-te. Chiar nu te superi? Ce ți-ai pus în gând du-te să faci. E mai mare păcat să păcătuiești cu gândul. Dar eu nu mi-am pus nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se ducea, și când se-ntorcea și era de-ajuns ca nora să i se uite în ochi, cu ochii ei învăpăiați și sălbateci, de mânz care nu suferă zăbala, ca ea, bătrâna, cu toate drepturile de stăpână, să plece fruntea și să-i îngăduie orice fără să crâcnească. Piciorul alb, gol, rotunjit în pulpă voinică de femeie frumoasă, se întinse prin somn. Cerboaica șopti ceva fără să se deștepte și răsucindu-se se-ntoarse pe spate, lăsând-o să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
una mie nouă sute treizeci și cinci virgulă treizeci... Lasă-te de iordane! se ofuscă plutonierul. De păsărelele din colivie te-am întrebat. Nu le-am auzit întorcându-se. Au fost la bal as-noapte. Așa-i că da! Bine zici! se bătu peste frunte plutonierul. A fost chiolhan mare la Prefectură... Pentru o clipă, plutonierul amuți, aprins ca un curcan, gata să plesnească, apoi își reveni și se strâmbă caraghios, făcându-i pe toți să râdă. Da dumneata?! Ia fă-te-ncoa, mătușă! Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
văzut că-i face semn să-l pună în gardă și-i ia lopata din mână, ca și cum s-ar fi supărat pe el că-i neîndemânatic și umblă încet?! Ha-ha, al dracului! izbucni mecanicul, și se izbi cu palma peste frunte, pricepând figura. Deștept. Hai, copăcel. Vino să-ți plătim, coană Profirița! strigă el, bătând cu pumnu-n masă. Patroana veni. Ne-ai văzut, coană Profiriță? De-o lună nu mai dă nimeni pe la mine, de unde să vă văd? se văicări coana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
va termina războiul, când abia începe cu America și cu Anglia! Salvați-mă! șopti rănitul și-o licărire i se aprinse în ochi. N-o pot rupe! strigă Cerboaica speriată, și de sforțare i se aprinseră obrajii și-i asudă fruntea. Este cu neputință! Ajutați-mă! Nu mai pot îndura mai mult decât un an. Maximum. Dă-ncoace! Ține! Tu trage de-acolo, și eu... Hai... Cămașa cedă, pârâi. Fâșia se despică până la poale. Se-ngropară în grâu, lângă el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pieptul și-o simțea urcâdu-i-se, amețitoare, până-n cap. Cad în acest lagăr sute și mii de victime zilnic. Cine le mai știe numărul? Pe Astrid au luat-o din prima zi și-au ars-o. I-au ars ochii albaștri-cenușii, fruntea netedă, părul, urechile și sprâncenele, obrajii moi și buzele. I-au ars buzele, mamă, și mâinile și picioarele. Au smuls-o de lângă mine și au silit-o pe picioarele ei să intre în camera de gazare, adică să facă baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
răsună ca un hohot de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și genunchi cu senzația ascuțită, care-l înnebunea, că arcadele podului vin peste el, să-i trăsnească fruntea. Se prăvăli moale, amețit. Sub pleoape-i săreau așchii de metal ca de la un polizor. Din vagon meșterul strigă ceva, dar nu putea înțelege. Vocile se îngrămădeau și se-nmulțeau, silindu-se în fierbințeala momentului să se cațere unele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sensul tuturor lucrurilor dorite și al acelui răsfăț prelungit. Să nu mai faci asta. Puteai să mori, îl dojeni stins, cu glasul ei curat, mama. Au scăpat toți? Toți, îi șopti la ureche, cald, Irina, și mâna ei îi atinse fruntea, înfiorată. Deschise ochii și-o sorbi toată vrând să-și salte fața și să-i simtă buzele, dar se sfii de prezența mamei. Și meșterul? E pe culoar. Vorbește cu doctorul. Și ce spune? Nimic. Că n-ai nimic, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
purtând în ea toată pacea și armonia nopții, convinsă că-n ea se petrecuse ceva fundamental și simțurile ca și mintea ei luaseră alt curs. Îi era numai teamă de ce avea și de ce putea pierde. Fața îi era arsă mistuită, fruntea rece și ochii înroșiți încercând să ascundă în adâncul lor adevărul acelei nopți și neputând, convinsă că procedase cum trebuie și poate înfrunta liniștită, chiar c-un fel de demnitate, indignarea, furia și oprobriul bătrânei cu care nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ilustrație mare, înfățișând un domn elegant, lungit pe-un pachet, cu o pălărie de pai de orez lângă el, îngropată-n următorul text: Era frica încarnată. Ședea pe scaunul său cu fața crispată. Broboane mari de sudoare îi curgeau pe frunte. Ochii lui se roteau întruna, ca niște bile. Se vedea numai albul lor. Nu poliția îi inspira frica asta, ci ferestrele. Deși în jurul lui stăteau douăzeci de polițiști, el se ghemuia mereu într-un colț, ca să nu stea în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
n jos să muște din șuvoiul de gheață și să urce la suprafață să respire sub ochii frumoși ai cerbului. Acasă venea numai când n-o găsea în pădure și-avea poftă s-o adulmece de-aproape sau îl mânca fruntea, și pomii de care se scărpina nu-l mulțumeau cu asprimea lor mirositoare a rășină și sânge de iarbă. Venea să-i simtă moliciunea degetelor scurmându-i între coarne, s-o ia cu el undeva, să-i arate ceva sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ochii pe geamul înfrigurat sub ninsoare. O izbitură, scurtă, zgudui ușa. Se ridică și-i deschise. Stătea în prag cu ramurile coarnelor ajungându-i până la umeri, nările umflate și botul negru plin de mustul zăpezii. Cerboaica îl scărpină în steaua frunții. Ce vrei să-mi spui, Tudore? Ce veste-mi aduci? Cerbul mugi, tremurându-și buzele, și-i adulmecă pieptul izbind-o cu botul. Nu mă păcăli! Mi-ai mai spus o dată c-a venit, și nu era el. Se sumeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
izbind-o cu botul. Nu mă păcăli! Mi-ai mai spus o dată c-a venit, și nu era el. Se sumeți mândru, scuturându-și greabănul puternic, și-o mireasmă caldă de fân se răspândi în aer. Era un cerb, cu fruntea-ngustă și botul prelung, cu tăietură nobilă, frumos cizelat în ochii puțin bulbucați și-n despicătura nărilor, în plină forță a bărbăției lui, cu șolduri musculoase, pieptul puternic, arcuit ca o platoșă, fumuriu pe spinare și roșcat-alburiu în partea dorsală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
matali mă iei cu Tudor, cerbul! Am scrisoare! izbucni ea neputându-și stăpâni țipătul de bucurie și surpriză. A venit scrisoare! Ce scrisoare! se hurducă de plăcere din tot trupul lui masiv pădurarul Ghiță scuturându-și căciula și netezindu-și fruntea nădușită. A venit el, ce să-ți mai trebuiască scrisoare!! Doamne! Ține-mă, Ghiță! Adevărat? Nu mă minți? Păi te-aș minți eu, doamnă, da să te mintă și cerbul? Las că m-a mai păcălit o dată. Aceea-i altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îndemn sacru și solemn, adresat, deopotrivă, semenilor și urmașilor pentru lucru bine făcut. Câte din instituțiile și întreprinderile țării pot spera ori se pot lăuda cu o astfel de carte pentru minte și inimă, precum cea de față? Îmi înclin fruntea cu stimă și admirație în fața acestui Om, îi doresc din adâncul inimii sănătate, ani mulți, bucurii și fericire, fiindcă tot ce poate rămâne din viață și strădaniile noastre sînt bucuriile și gândurile bune ce le putem lăsa semenilor și urmașilor
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
producție capitaliste, serviciul poștal va fi treptat îmbunătățit și exploatat pe baze noi. POȘTA ÎN NORDUL MOLDOVEI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL SECOLULUI AL XVIII-LEA Țara Moldovei s-a format ca o ,,marcă” de apărare, a regatului maghiar, împotriva năvălirilor tătare. În fruntea ei, ajutat de regele Ludovic I de Anjou(1342-1382), a ajuns Dragoș din Maramureșăcirca 1352-1353). Politica sa de supunere, față de craiul Ungariei, contravenea însă aspirațiilor locale de viață politică proprie. Bine informat asupra frământărilor din Moldova, voievodul maramureșan Bogdan, din
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
analiza impactului fenomenului turistic asupra mediului, constituie un demers menit să stârnească interesul atât al elevilor cât și al oricărei persoane interesate de resursele turistice ale României. Autorul „...Vedeam Ceahlăul la apus, Departe-n zări albastre dus, Un uriaș cu fruntea-n soare...” George Coșbuc 1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE 1.1. Turismul - accepțiune și noțiuni conexe Noțiunea de turism a fost utilizată prima oară în Anglia, în secolul al XVIII - lea, cu referire la tinerii aristocrați britanici care, în vederea instruirii pentru o
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
m), Moldoveanu (2544 m), Negoiu (2535 m), Peleaga (2509 m), Omu (2505 m), Pietrosul Rodnei (2301 m). Abrupturile montane sunt obiective turistice pitorești a căror măreție și grandoare sporește în funcție de gradul de înclinare și diferența de nivel între baza și fruntea versanților. Cele mai impunătoare sunt abrupturile din zona carstică (în Bucegi, Piatra Craiului, Hășmaș), dar și cele din cadrul munților cristalini, ce se detașează clar față de regiunile joase înconjurătoare, ca în Munții Făgăraș. O atracție deosebită o reprezintă văile intramontane, mai
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
moarte: femeia care contribuise la acest atac bestial mi s-a prezentat într-o noapte sub forma unei cobre care m-a mușcat; eu eram întinsă pe o scândură și în jurul meu erau toți medicii din Universitatea de medicină, în frunte cu rectorul, iar eu îi rugam să mă salveze, dar ei ridicau compătimitor din umeri și-mi transmiteau telepatic că mai am doar o jumătate de oră de trăit. Iar cobra stătea încolăcită la picioarele mele cu capul ridicat și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Pentru mine, îi spune încet, aplecându-se ușor către ea. Și totuși, dacă se uită mai atent nu poate să nu observe că ridurile din jurul ochilor, abia perceptibile atunci când o întâlnise, s-au accentuat. Au apărut și câteva noi, pe frunte. Și câteva fire argintii au răsărit în pletele ei de culoarea rubinului. Ei și ce? Toate, toate îi sunt dragi. Și la fel îi vor fi și altele care vor veni, pentru că timpul, da, timpul nu iartă pe nimeni. Știe
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mormăind", are un efect estompator. Nu mai suntem bruscați de contrastul liniște-zgomot, ci de liniște-conștiința ei. Veșnicia este bătută amical pe umăr: Pământul și cerul dormeau duși visând o irealitate. Ape și văi, codri și munți se nășteau din albele frunți. Ideea că viața e vis ("La vida es sueño"), că întreaga existență nu este nimic altceva decât un imens semn de întrebare, își găsește echilibrul în ironie. Fr. Schlegel arată că "O ideea este un concept împlinit până la ironie, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
doar ziua. Din cele spuse de Paraschița, Dumitru B....ă era tatăl lui Butnaru, copilul ei din flori. Paraschița cu Cozma nu a avut copii, singurul ei copil a fost Butnaru. Butnaru era un bărbat de talie mijlocie, cu o frunte înaltă că nu se mai termina din cauza unei chelii fără de sfârșit, care era arsă de soare. Nu fuma, nu era bețiv. Butnaru i s-a spus pentru că făcea butoaie și era singurul meseriaș între ale dogăriei. S-a însurat cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
dure ce protejează formațiunile mai moi și scoaterea la zi a acestora a atras după ea accelerarea ritmului de nivelare a reliefului și înlocuirea formelor structurale printr-o suprafață topografică cu noi caracteristici geomorfologice. Cuesta prezintă ca element principal o frunte, care se prezintă ca un versant abrupt, provenit din secționarea stratelor de roci „în cap”, adică este orientat invers față de direcția de înclinare a stratelor. Această frunte se desfășoară pe întreg flancul stâng al Lohanului, cu excepția zonei de vărsare. La
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
o suprafață topografică cu noi caracteristici geomorfologice. Cuesta prezintă ca element principal o frunte, care se prezintă ca un versant abrupt, provenit din secționarea stratelor de roci „în cap”, adică este orientat invers față de direcția de înclinare a stratelor. Această frunte se desfășoară pe întreg flancul stâng al Lohanului, cu excepția zonei de vărsare. La partea superioară, această frunte este protejată de o placă dură, pe seama căreia s-a format o cornișă, continuată, la bază, de un taluz sculptat în roci mai
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]