25,640 matches
-
să mă strecor sub o tejghea: acolo se afla deja Gineto; o ștergeam prin spatele unui cărucior: Licas mi-o luase înainte; mă furișam între două grămezi de legume, adăpostul era deja plin de pehlivani. Și acum, pe unde să fug? Intrasem la mare buculc. Să fiu la mic buculc ar fi însemnat să dorm într-un pat frumos și toate astea să nu fi fost decât un vis. Dar nu, eram chiar la mare buculc. Pe vremea aceea habar n-
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
acestui moment suficiente condeie oneste la care se poate face apel. E important, însă, ca excizia începută o dată cu plecarea lui Roșca Stănescu să nu se oprească la mijlocul drumului. Vor exista, desigur, destui care vor apela la binecunoscuta formulă "Dictatorul a fugit!" doar pentru a-și salva pielea. Nu cred că un ziar cu problemele de imagine și economice avute de "Ziua" se poate mulțumi cu jumătăți de măsură. Dacă actualii manageri se vor lăsa îmbrobodiți de alde Roncea, probabil că și
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
pe cineva, să vorbesc cu cineva, (...)stau în cameră, întins în pat, ore în șir, amorțit, fără putere, fără voință, refugiindu-mă ca o ambarcațiune spartă de furtună într-un mic port, refugiindu-mă în amintirile mele, cele de care fugisem, cele de care voisem să mă desprind, pentru a-mi confecționa o identitate nouă, ele, amintirile, au devenit patria mea, tărâmul prin care rătăcesc fără încetare, să-mi reamintesc a devenit singura mea ocupație, singura mea formă de a participa
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
înzăpezitul Killimanjaro -, descinde în vaduri amazoniene, se pătrunde de farmecul galeșei Floride și-al ostroavelor Antile. El cucerește spațiile, domină timpul, cititorul îi succede, îi rămâne dator sau îl lasă în urmă, cu și mai multă îndrăzneală. Eroul timpurilor noastre fuge, spre a-și surprinde identitatea, dar și din aspră necesitate. Lucian, din Hotarul de nisip, romanul de sertar al lui Pavel Chihaia - scris în anii 1952-1954 și publicat după Revoluție în Jurnalul literar, iar în volum în 2007, la editura
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
necesitate. Lucian, din Hotarul de nisip, romanul de sertar al lui Pavel Chihaia - scris în anii 1952-1954 și publicat după Revoluție în Jurnalul literar, iar în volum în 2007, la editura "Paideia", Buc., sub egida Institutului național pentru memoria exilului - fuge pentru că este urmărit, hărțuit, de organele Securității. El și-a pierdut identitatea în propria țară, a devenit un indezirabil, trece din ascunzătoare în ascunzătoare, prea mulțumit să găsească un adăpost în cabana de pe țărmul mării a unui prieten, în aridul
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
cărui mărime e destul de mică ca s-o putem echivala cu nimicul. Drama este însă că zero nu se referă la ceva mic, ci la ceva pînă într-atît de mic încît acel ceva nu există. Iar de aici încolo ne fuge pămîntul de sub picioare: nimeni nu-și poate imagina un lucru care, avînd o mărime nulă, pe deasupra mai și există, deoarece nulitatea ei echivalează cu inexistența lucrului. Cu alte cuvinte, nu poți spune despre un lucru că este și că în
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
clandestinitate și ca no name se angajează la ferma de porci a unui GAS. Cîțiva ani mai tîrziu, cînd atitudinea regimului se relaxează față de foștii deținuți politici, se înscrie la Drept, la fără frecvență. În 1974, la 45 de ani, fuge în Franța. Acolo face studii superioare de contabilitate, în timp ce în paralel muncește pentru a-și întreține familia. Devine contabilul șef al unei firme prospere din Franța, își poate îngădui o locuință confortabilă în Paris. Mulți ani după ce se pensionează, se
Vărul lui Liiceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8877_a_10202]
-
la imaginea noastră despre Eminescu, în favoarea inventării unei alte percepții asupra lui Eminescu. Am recurs astfel la reconstruirea, re-inventarea imaginii lor, a contemporanilor poetului, despre cel care avea să devină, în timp, o marcă de referință a culturii române. Am fugit totuși de orice imixtiune a involuntarei perspective teleologice, de care se contaminează, prea adesea discursul istoriei literare." (p.16) Pentru a demonstra modul în care s-a cristalizat în timp imaginea "poetului național", criticul studiază presa vremii și grupează pe
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
lumii întregi întreaga lor tragedie, dar să nu dispere, pentru că cetatea va fi reîntemeiată cu voia lui Dumnezeu. Am fost întrerupt, iar procurorul a interpretat în felul lui și m-a acuzat că eu i-aș îndemna pe oameni să fugă din sate și orașe și să facă rezistență în munți. Apă la moară mi-a dat martorul acuzării, un prieten al meu, care a repetat ce ziceam eu deseori: Acuzatul a afirmat nu o dată că balaurul roșu vine de la răsărit
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
absolută. Sălbaticie pe cont propriu, dar nu sub forma abrutizării suferite de un om degenerat (Ted Kaczynski este de o cinste verificată, nu are vicii și nu se dedă furturilor sau tîlhăriilor), ci ca o retragere din nevoia de a fugi de agresiunea tehnicii. Rece, calculat și fără ezitări, Ted Kaczynski își taie legăturile cu exteriorul. Un supraom în chipul unei schimnic meșterind cutii-capcană. Se pare că există un prag al inteligenței dincolo de care pactul cu diavolul este inevitabil. Kaczynski este
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
de mahala, se face din belșug în Groapa Cuțaridei, imortalizată de Eugen Barbu. Romancierul reproduce versuri numeroase de iubire, dor și jale (La șalul cel negru, pîngeam în tăcere). Versurile narează faptele eroilor care le ascultă, hoți și dezertori (Am fugit de la armată/ pentru-n puișor de fată). Aceștia se identifică pînă la plîns cu personajele cîntecelor. Studentul mutat în mahala, Pricopie, are gramofon și plăcile poartă cîntece sentimentale, mai ales tangouri care o vrăjesc pe fata minoră a gazdei. Cînd
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
se desface au ralenti? - nu-i o viteză pentru basme. Așa ajunge melcul, descîntat pe zi, să iasă abia la ceas de seară, cînd iarna prinde puteri. O mătușă, joimăriță, stîrnește furtuna, întîmpinată copilărește: "Mi-a fost frică, și-am fugit!". Lîngă sobă, țîncul adoarme în îndoieli: "Roagă vîntul să se-ndure." Moșul Ene, chemat în ajutor, zeitate de pădure, din cele pe care poți să le tragi de barbă e, totuși, să nu uităm, fratele morții. În figura lui, de
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
jos de-a lungul parului: ghemuit în pulbere și sânge. Atunci mi-am amintit de profeția lui Adriano și mi-am acoperit fața cu mâinile. A fost lăsată acolo, și la scurtă vreme a fost acoperită de muște iar câinii fugiți din oraș s-au apropiat s-o adulmece și să lingă sângele. Când se așternu noaptea, i-am mulțumit Celui de Sus că a creat bezna.
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
nu poate fi captată dintr-o imposibilitate obiectivă sau dintr-o ineficiență critică? Eugen Simion "rezolvă", cu eleganță stilistică, acest punct nodal rămas controversat convertind, pur și simplu, problematica ionesciană în retorica de care autorul nu poate scăpa. Într-adevăr: fugind de literatură, Ionescu alunecă inevitabil în literatură. El contestă retorica, nolens-volens, cu armele retoricii. Dar nu li se întâmplă astfel tuturor spiritelor aparent - ori profund - negatoare? Nu a devenit și Cioran, negând sau refuzând sistematic totul, un mare stilist? și
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
Pentru ce să dăm cu var?...". Sau trecerea bucolică a unei cete de lăieți, la Coșbuc, ajunge, la Topârceanu, prilej de-a arăta înfruntarea, comică, a două omeniri: "S-a oprit lîng-o poiată/ Un țigan răzleț de ceată, -/ Ochii-i fug după găini.../ Strîns își ține-acum vioara/ Și, cum trece ulicioara,/ Fac în urma lui ca cioara/ Toți copiii din vecini." Romanța gramofonului, accesoriu poetic într-o casă burgheză, pe care în vremea noastră, nemaiavînd ce face cu el, l-am privi
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
în Segarcea din Vale, jud. Teleorman, într-o familie de agricultori și se stinge în noiembrie 1971, la București. Orfan de părintele căzut pe front, este crescut de al doilea soț al mamei, "vitreg" în toate sensurile cuvîntului. În 1935 fuge de la Institutul de rit adventist, unde îl înscrisese ca intern zidarul Stoicea, chiar înainte de terminarea anului școlar. Nu își completează niciodată studiile (nu există niciun document de atestare în acest sens), deși unele legende, cu iz de automistificație, îl plasează
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
gaură neagră în istoriografia noastră literară pentru că mulți autori publicați în acest intermezzo de libertate între două dictaturi - Regele Mihai se afla încă pe tron, speranțele erau multe, teroarea stalinistă nu se întrezărea încă - au fost ulterior închiși sau au fugit din țară, întreaga lor creație fiind trecută la index pe perioada celor cincizeci de ani de regim comunist), și a oferit testimonii importante despre viața literară în "obsedantul deceniu." Ca om care a trăit acele vremuri, cu bunele - câte au
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
noastre vede în univers tocmai cadrul stabil al fenomenelor. A cere minții noastre să accepte că universul nu a fost dintotdeauna și nu va fi mereu e ca și cum i-ai cere unui om să-și păstreze echilibrul după ce i-a fugit pămîntul de sub picioare. Mintea noastră se revoltă și refuză problema. O preschimbă în taină și o lasă în plata Domnului. Ei bine, fizicienii nu o lasă în plata Domnului și merg mai departe. Și merg pînă într-atît de departe încît
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
două atitudini spirituale și două modalități de a citi și de a înțelege lumea: ,,Căci bisericile gotice, scrie el, sunt ca niște prăpăstii inverse, suspendate, și tu stai pe fundul lor ca o aluviune adusă de curent. Iar ochii îmi fugeau întotdeauna la vitralii. Dar aici îmi dau seama că iubesc mai mult vitraliile sparte ale mozaicurilor bizantine. În catedralele gotice vitraliile sunt reci, cu toată luminozitatea lor. Aici, mozaicurile cîntă. Un cor de o armonie desăvîrșită." Și pentru a rămîne
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
dau prilej de incursiuni în viața vechilor familii. Zapisuri și planuri municipale sînt desfășurate spre a se găsi istorii omenești, prietenii, moșteniri, trădări care, înnodate, fac odgonul istoriei mari. De pildă, aceeași casă Orășanu, în care a viețuit bătrînul boier fugit la Brașov îndată după revoluție, unchiul mare al lui N.T. Orășanu, a "participat" și la Unirea lui Cuza. De astă dată, tînărul scriitor, propagandist, își adăpostea soții în casa părintească. Sînt locuri despre care au rămas, lungi și vechi, poveștile
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
nu neapărat în succesiune logică - nu textualizează. Minimalismul e, de data aceasta, învederat și compact. Iată: "Cutie de carton cu om./ Om la carton - poezie" sau "(Mă culc să adorm.)/ Somnule, trezește-mă devreme." sau "Sfârșitul nostru se teme/și fuge/trăgându-ne după el." sau "Sub-scrisul e gândire/elementară, gândire/chimică" sau "Scriu ca să treci/cât mai repede" sau "Poemele sunt vorbe/din cuvinte./ Vorbe pe care altfel nu/le poți scrie" sau "Aproape, imediat:/mimezi, de departe,/o atingere
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
un anumit ritm deja ai transmis." sau "Nu este nevoie de oameni/pentru o legătură umană cu lumea" sau "Revelație brutală: pumn în cap, creier" sau " Lucrurile sunt tot mai multe,/tot mai ușor de adunat/într-o plasă" sau " Fug mai departe, nu fug, mă îndrept". Sau, în fine și pe scurt, (Poemul de carton) Urme de distrugere pe Marte se dovedește, una peste alta, o ieșire din text. Nu neapărat a lui Bogdan Ghiu, ci a felului în care
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
ai transmis." sau "Nu este nevoie de oameni/pentru o legătură umană cu lumea" sau "Revelație brutală: pumn în cap, creier" sau " Lucrurile sunt tot mai multe,/tot mai ușor de adunat/într-o plasă" sau " Fug mai departe, nu fug, mă îndrept". Sau, în fine și pe scurt, (Poemul de carton) Urme de distrugere pe Marte se dovedește, una peste alta, o ieșire din text. Nu neapărat a lui Bogdan Ghiu, ci a felului în care Bogdan Ghiu este/va
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
la fantasmagorice alternative biografice și istorii personale contrafactuale. E ceea ce îi leagă pe funcționarii din biroul friguros al Băncii (nuvela Iulia în iulie) atât de diferiți, altfel, între ei: Stere, stăpân peste o liotă de animale, după ce nevasta i-a fugit c-un motociclist, familistul Tudose, tată al unei viitoare fete bătrâne și soț tot mai plictisit de ritualul conjugal, fantele Norbert Miclăuș, cu voiajurile lui imaginare, și ciudatul Filip Cornea (apariție memorabilă), a cărui hipersensibilitate olfactivă îl face să detecteze
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
acestea, prinse într-o enumerare succintă, ar fi următoarele: nevoia de semeni, nevoia de idoli, nevoia de mister, nevoia de magie, nevoia de profeții, nevoia de putere, nevoia de bîrfă și nevoia de a ne satisface curiozitatea. Altfel spus, toți fugim de singurătate, toți sîntem dornici să ne închinăm sufletul cuiva, tuturor ne e dor de spaima și cutremurul pe care misterul ni-l strecoară în oase, toți ne perpelim de dorința de a putea influența atitudinea semenilor, toți trăim cu
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]