5,270 matches
-
nocturn de forțele malefice, anunțând biruința soarelui și a luminii asupra nopții și întunericului.236 b. Imaginea spațiu-timp Legătura permanentă dintre lumea de aici și lumea de dincolo este ilustrată, în credința populară, și de implantarea ritualică a șase însemne funerare pe mormânt: țărușul apotropaic, sulița, săgeata bradului sau bradul, ca arbore psihopomp, stâlpul, simplu sau împodobit cu pasărea sufletului, crucea, ca însemn solar al mortului, și troița, ca însemn mitologic al credinței mortului.237 În satul tradițional, există două forme
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
moartea (corbul, cucul, bufnița) și păsări care reprezintă diverse aspecte ale sufletului mortului (păsări reale columbeii, porumbeii, sau fantastice Pasărea Măiastră, Pajura). În mitologia morții, pasărea-suflet are multiple semnificații: alter ego al sufletului, apotropeu al mormântului, trofeu asupra morții, emblemă funerară, ornament somptuar, prăjitura pasăre (din pomul mortului), pretext de cântec funerar. Pasărea funerară se înfățișează sub dublu aspect: "cu aripile strânse", ca pasăre a sufletului, ca alter ego existențial, și "cu aripile deschise", ca ipostază cosmică a sufletului pasăre."239
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sufletului mortului (păsări reale columbeii, porumbeii, sau fantastice Pasărea Măiastră, Pajura). În mitologia morții, pasărea-suflet are multiple semnificații: alter ego al sufletului, apotropeu al mormântului, trofeu asupra morții, emblemă funerară, ornament somptuar, prăjitura pasăre (din pomul mortului), pretext de cântec funerar. Pasărea funerară se înfățișează sub dublu aspect: "cu aripile strânse", ca pasăre a sufletului, ca alter ego existențial, și "cu aripile deschise", ca ipostază cosmică a sufletului pasăre."239 Pasărea ritualică a fost dublu reprezentată, ascendent și descendent. Urcarea ritualică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
păsări reale columbeii, porumbeii, sau fantastice Pasărea Măiastră, Pajura). În mitologia morții, pasărea-suflet are multiple semnificații: alter ego al sufletului, apotropeu al mormântului, trofeu asupra morții, emblemă funerară, ornament somptuar, prăjitura pasăre (din pomul mortului), pretext de cântec funerar. Pasărea funerară se înfățișează sub dublu aspect: "cu aripile strânse", ca pasăre a sufletului, ca alter ego existențial, și "cu aripile deschise", ca ipostază cosmică a sufletului pasăre."239 Pasărea ritualică a fost dublu reprezentată, ascendent și descendent. Urcarea ritualică, din universul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
artistului și al solitudinii creatore", ciocârlanul călăuzește, ciocănitoarea vestește vremea și știe secretul ierbii fiarelor, țarca este o pasăre vestitoare, iar gaița, cameleonică, gaia "se individualizează prin negarea apei", pupăza anulează opozițiile fundamentale, corbul, ca pasăre infernală, este un mesager funerar, iar "împăratul păsărilor" este vulturul.241 În tradiția populară, păsările au semnificații diferite și în funcție de anotimp. Astfel, se spune că, de Buna-Vestire sau Blagoviștenie la început de primăvară se dezleagă limba păsărilor, în special a cucului care, peste iarnă, a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
casei, este "ceasornicul casei" care trăiește sub pragul ușii sau în peretele casei, fiind un geniu protector al casei la români. Șarpele casei este sculptat pe stâlpii pridvorului sau pe grinda mare din camera de oaspeți, dar și pe monumentele funerare. Șarpele de câmp apare pe stâlpii de mormânt și pe cruci, reprezentat pe verticală, cu gura deschisă sub simbolul soarelui pe care vrea să-l devoreze. Șarpele de câmp iese de sărbătoarea Alexiilor (17 februarie), dintr-o gaură mare, apărută
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și de duhurile rele, iar izgonirea sau uciderea lui atrage după sine nenorocirea familiei sau pustiirea casei. Când moare ultimul stăpân al casei, șarpele de casă este sculptat pe stâlpul sau pe crucea de la mormânt, tronând ca apotropeu. Pe monumentele funerare este sculptat și șarpele de câmp care este înfățișat pe verticală, cu gura deschisă pentru a devora soarele, amintind de marele șarpe originar, de la egipteni, Atum. Șarpele mitic apără comorile sau izvoarele cu apă vie și apă moartă.344 Apariție
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care l-am părăsit, dar iată că vine amurgul și/ un trandafir înflorește pe inelarul tău." "Poemele de dragoste" (1975) reiau tema iubirii realizată eminescian în somn și în moarte: "tu să aștepți acolo/ să nu strigi ca o mască funerară". Eminesciană rămâne și "Floarea albastră": "și astăzi când nici nu mă vezi/ cu ochii mari cu ochii reci/ privești la cer și ții în mină/ o floare albastră, floare albastră". Distingem un flux sugestiv dominat de o imagine de ansamblu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spirituală a lumii generate de civilizație. În volumul "Ironice" (1970) poetul se distrează cu "caraghioslâcuri", "hagialâcuri", într-un cuvânt persiflează și parodiază existența. "Cârciumioara Trocadero are-un vin egal cu zero/ cine-l bea nu se mai scoală/ de sub piatra funerară." Nota de gravitate își face loc odată cu apariția volumului "Mioritiada" (1973); ostentativ uneori ca atitudine și ca formulă poetică, revine la dadaism. ("Cine nu iubește-și fură viața/ și va fi de-a pururi condamnat". Poetul își cântă țara, existența
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1973, pag. 224. 4 Petru Poantă, "Modalități lirice contemporane", Rom. Literară, nr. 49. 5 Una care a fost teribilă, dar plină de îndoială și neîmplinită și cea de astăzi, care presimte misterul, substratul perpetuat al nerealizării. 6 I. C. Chițimia ("Cântece funerare") din "Studii și cercetări de istorie literară și folclor", VIII, 1958. 7 Eugen Simion, "Orientări în literatura de azi", Editura Cartea Românească, 1974, pag. 184. 1 care, conform ideii lui T. Vianu, arată obiectele în devenire, în studiul despre poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
polisemantic din titlu sugerează (tehnica sugestiei este o altă caracteristică a simbolismului) și actul scriiturii, prin semnificațiile sale arhaice („condei“ și „matriță pentru litere de tipar“). Repetat obsesiv în cele două strofe ale poeziei, simbolul plumbului, care figurează și decorul funerar, deschide și o altă arie tematică - cea a morții. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat, aparținând simbolismului Supratema eșecului existențial generează astfel două linii tematice: Logos și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sintactici (complemen tul adânc și atributul de plumb) au valoarea unor superlative stilistice, semnificând prăbușirea în neant ori în materia inertă. „Somnul“ de plumb ia treptat în stăpânire toate ariile realului: viața fragilă (flori de plumb), ființa omenească devenită absență (funerar veșmânt), înfăptuirile, creațiile omenești devenite derizorii (coroanele de plumb), stridente prin pretențiile de a se sustrage timpului și ruinei (Și scârțâiau coroanele de plumb). Între eul liric și această realitate împietrită în tiparele morții se instituie un raport fragil și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o percepție halucinantă a materialității inerte și a frigului distructiv care invadează vastul cavou al lumii și teritoriile „sufletului ars“ de neiubire. Astfel, imaginea unui univers căzut în inerția dezolantă a plumbului este construită prin aglomerarea simbolurilor thanatice (cavou, sicriu, funerar veșmânt etc.). Mai mult chiar, ființa însăși, luată în stăpânire de un frig lăuntric - substitut al neantului -, încearcă zadarnic să opună morții solilocviul, cuvântul, Logosul, care eșuează însă în strigăt (expresionist), în zbor invers. ÎNCHEIERE Rezultă, așadar, un topos poetic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pentru urechile ei). Aceeași înțelepciune se manifestă și în modul în care Vitoria regizează, magistral, mo mentul dovedirii vinovăției celor doi ucigași. Scena care constituie punctul culminant al ro manului e de un intens dramatism: în fața celor adunați la praznicul funerar, Vitoria reconstituie împrejurările morții lui Lipan, spre spaima crescândă a lui Calistrat Bogza și a lui Ilie Cuțui, oierii care lau însoțit pe Nechifor de la Dorna. Astfel, inteligența ei na tivă bazată pe o logică riguroasă (A fost întocmai cum
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
un spațiu citadin cu cârciumi pline de disperați (Seară tristă), cu parcuri în descompunere (Decor), singurătate și copii bolnavi (Moină); 8. Iubirea este un sentiment profund și plăcut: a. Iubita este o fecioară palidă, despletită, care cântă la clavir muzică funerară: "Iubita cânta un marș funebru/ Iar eu nedumerit mă mir,/ De ce să cânte un marș funebru..." (Nevroză); b. Iubita este descrisă cu accente pamfletare: "Femeie, masă de culori,/ Cocotă plină de rafinării" (Contrast); 9. Masca Poetul își pune o mască
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a fost considerat un "poem saturnian" deoarece asociază planeta Saturn cu plumbul ca metal; poemele saturniste au la bază sentimentul de melancolie. Alcătuită din două catrene simetrice, poezia valorifică motivul morții, sugerat de cavou (casa, orașul, trupul), "sicrie de plumb", "funerar vestmânt". În cele două strofe simetrice răbufnesc melodii stranii, interiorizate, obsedante, într-un ton elegiac dat de iamb, rima masculină, cuvântul "cheie" plumb, repetat de trei ori în fiecare strofă, imperfectele/ "dormeau", "stau", "era", atârnau", sonoritățile din cuvintele "vestmânt"/ "vânt
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vagi, poetul caută "corespondențele" din natură, viață, coșmar; plumbul prin greutatea lui poate sugera apăsarea sufletescă pe care o simte artistul obligat să supraviețuiască într-un oraș de provincie. Alte semnificații: 1. Culoarea cenușie poate sugera monotonia, plictisul; 2. Artificiile funerare (flori de plumb, coroane de plumb) se confecționează din acest metal; 3. Plumbul topit și turnat în apă este folosit în magie; 4. Plumbul fiind un metal "rece" are ca simbol alchimic, saturnismul, de la denumirea planetei "Saturn", care este "tristă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
impasibilității în comunicarea cu universul de afară. Cu exteriorul se poate comunica, doar prin prezența vântului, iubirea se manifestă doar în intenție, amplificând tensiunea interioară. Neputând "zbura", omul tinde spre desființare: "stam singur lângă mort", într-o atmosferă de doliu: "funerar vestmânt" care semnifică stări depresive ("flori de plumb", "coroane de plumb") în plan vizual, dar și în plan auditiv, când vântul provoacă scârțâirea coroanelor. O neliniște metafizică se produce, ca o alunecare spre neant, sugerate de epitetele "adânc", "întors", "funerar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
funerar vestmânt" care semnifică stări depresive ("flori de plumb", "coroane de plumb") în plan vizual, dar și în plan auditiv, când vântul provoacă scârțâirea coroanelor. O neliniște metafizică se produce, ca o alunecare spre neant, sugerate de epitetele "adânc", "întors", "funerar", "singur", de monocromia imaginilor, de frecvența consoanelor m, b, v, l, care senmnifică în context, plânsul, în versuri scurte, unde multe cuvinte au valori expresive; o neliniște metafizică sugerată de cele trei cuvinte-cheie : plumb, cavou, singur, care creează o melodie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
visul-coșmar, spațiul thanatic, cavoul, cromatica, boala, spleen-ul, târgul de provincie, cimitirul, disperarea, solitudinea, dezolarea, nevroza. Simțindu-se izolat, din cauza imposibilității de comunicare, poetul apelează la mijloace diverse: cuvinte-simbol, cromatică, muzicalitate sugestivă și la două planuri ale existenței: exterior (decor funerar, parc, păsări, copaci) și interior (sufletul trist). Poezia este structurată în trei strofe și trei versuri libere, aflate după fiecare strofă. Dintre principiile compoziționale remarcăm simetria și recurența. Simetria este principiul de compoziție și în interiorul strofei (primul și ultimul vers
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în interiorul strofei (primul și ultimul vers din catrenul unu și doi sînt identice). În prima strofă, decorul este reprezentat de: copaci (elemente ale vieții), culorile alb/ negru (simboluri ale morții), "copacii albi, copacii negri" (agonia lumii), parcul solitar (solitudinea), "doliu", "funerar" (moartea). Acumulările de enunțuri nominale au câteva mărci particulare: laitmotiv (alb, negru), refren; câmpul semantic al ideii de moarte (repetiția "Decor de doliu"); repetarea obsesivă a adjectivelor "albi", "negri"; planul naturii ("decorul" parcului); planul uman obiectivat prin epitetul calificativ "Decor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de enunțuri nominale au câteva mărci particulare: laitmotiv (alb, negru), refren; câmpul semantic al ideii de moarte (repetiția "Decor de doliu"); repetarea obsesivă a adjectivelor "albi", "negri"; planul naturii ("decorul" parcului); planul uman obiectivat prin epitetul calificativ "Decor de doliu funerar", care simbolizează agonia sufletească. În strofa a doua identificăm un alt simbol bacovian frecvent: simbolul păsării; pasărea "cu pene albe, pene negre" dintr-un coșmar existențial, populat cu fantome. Natura primordială a romanticilor a fost înlocuită cu o natură artificială
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a romanticilor a fost înlocuită cu o natură artificială, a parcului solitar (motiv simbolist), devastat. În ultima strofă, moartea universală simbolizează degradarea spirituală: "Și frunze albe, frunze negre/ Copacii albi, copacii negri;/ Și pene albe, pene negre,/ Decor de doliu funerar..." Repetarea obsedantă a culorilor "alb-negru" asigură muzicalitatea versurilor, substantivul "ninsoare" sugerează moartea universală; până și sufletul poetului va fi acoperit de "ninsoare", iar peisajul concret din această poezie se restrânge la drama eului liric. Identificăm în text, corespondențe, cromatică, muzicalitate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mine și, după ce se potoli, suspină prelung și adânc". Fântâna este un supra-personaj cu dimensiuni simbolice, un simbol al vieții și al trăirii. "Fântâna" își are conotații care se asociază principiului feminin, "gura fântânii" semnifică perfecțiunea, "plopul" este un arbore funerar, iar "roșul" fustei înseamnă dragoste și moarte. Cealaltă Ancuță Cealaltă Ancuță e o povestire de aventuri, relatată de Ienache coropcarul ("negustor ambulant"), într-o vreme când iernile sunt blânde și lumea "bicisnică", iar coropcarul își ducea marfa în vârful muntelui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
că s-ar fi căzut după cum ne poruncește Sfânta Pravilă să jăluiască anul acel dă’ntăi dă plin ca pe o soție a lui“. „Anul jalei“ este considerat ca o formă de respect față de sufletul răposatului, an în care riturile funerare se urmează cu strictețe de către soțul supraviețuitor ca una din în datoririle capitale; socrul observă că recăsătorirea l-a făcut pe Ion Bengescu să-și uite îndatoririle, deși păstrase întreaga zestre, deși insista se ca „întreaga gătire“ să fie trimisă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]