2,915 matches
-
de-o ființă palidă, un înger care mi-a descântat copilăria cu glasul ei dureros și suferitor. Eram încă mic când, într-o zi, băgai de samă că mama nu mai vrea să-mi răspundă, căci ea adormise, galbenă, cu furca-n mână și cu buzele ce zâmbeau abia. O gândire adâncă părea că o coprinsese; eu o trăgeam din când în când încet de mânică; dar ea mi se părea că nu vrea să-mi răspundă. A venit în urmă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ale Transilvaniei ele s-ar fi părut profunzi și întunecați ochi de mort. Asprul arhangel al răzbunărei părea că pătrunde pin aerul ei cel amețit și bolnav. Ungurii cugetau încă o dată, dar astăzi pentru ultima oară, cumcă prin uniune și furci vor stinge pe români de pe fața pământului, credeau cumcă vor putea unguri piatra rece și izvorul vergin, că vor putea unguri codrul cel bătrân și maiestos, că vor putea pune ideea uniunei ungare în creierii cei bătrâni și înfricoșați ai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ați legat frângia asta în jurul crengii. Apoi, fain frumos, ați desfăcut frânghia din jurul corpului său și i-ați folosit securea pentru a tăia jos sfoara cu laț. Așa a apărut tăietura care, trebuie să admit, ne-a dat serios de furcă. Acum Boria era spânzurat, numai că deja el era mort. Sângele încetase să-i mai circule. De aceea nu avea leziuni în jurul gâtului. ă Totuși, nu mi-ați explicat de ce aș vrea moartea amărâtului de Boria. ă Păi, nu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se rezumase la faptul că băuse Coca Cola din sticlă. (Și, dacă‑i pe așa, ce căuta o sticlă de Coca Cola la un asemenea dejun!) Soțiile universitarilor știau că atunci când Îl invitau pe Ravelstein la masă aveau mult de furcă după aceea ca să curețe În urma lui. Împrăștia, Împroșca, fărâmița bucatele, murdărea șervetele, scăpa bucățele de carne sub masă, răsturna paharul cu vin când râdea la o glumă, lăsa câte un Întreg fel de mâncare În farfurie după o Înghițitură sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
rămase cu ochii privind în gol, căutând să-și imagineze ce se întâmplase acolo, pe linie. Cine o fi fost? Ce căuta acolo? Un sinucigaș? Ăștia se așează chiar pe linie, nu doar în gabarit. Dormea? Gânditor apăsă receptorul pe furcă, învârti manivela inductorului. Crengi drepte, lucii, de un verde crud, îl înconjurau din toate părțile. Cât putea cuprinde cu ochii, aceleași crengi izvorând din pământul care mustea de apă, crengi semețe, cu vârfurile înfipte în albastrul nedefinit al cerului. Cum
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pasajul este înfundat complet, că plugul de zăpadă despre care de vreo cinci ore se tot zvonește că va veni, nu a apărut încă și că nu are nici un chef să asculte glume porcoase la ora asta. puse receptorul în furcă mormăind „Mare măgar și ăsta, măcar de i-ar fi rușine.” Se întoarse apoi spre bărbatul scund care stătea lipit de soba fierbinte și se tot muta de pe un picior pe altul, lipindu-le pe rând cu talpa numai în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
începu să țârâie. Cristian Bariu stătea cu capul rezemat în mâini, ignorând apelul cu încăpățânare. Ea privea aparatul, convinsă că la celălalt capăt al firului e "domnișoara dezastru" în persoană. Directorul ridică ochii spre ea și Luana luă receptorul din furcă. O voce de femeie spuse contrariată: Alo? Cine e acolo? Asistenta domnului director general. După un moment de uimire, vocea strigă isterică în telefon: Neghioabo, cum îți permiți să răspunzi la numărul ăsta? Dă-mi-l imediat pe Cristi. Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
i-am zis lui Bovo: - Te-ai purtat cuviincios. Vrei să-ți dau banii acum? S-a uitat la mine și a clătinat din cap. - De-aici și până la Ravenna, dacă nu mergeți pe drumul mare, veți avea serios de furcă. Tot felul de primejdii. În primul rând indivizi care dau îndreptări greșite ca să vă facă să vă rătăciți și apoi să poată să vă jefuiască în voie. În schimb, pe drumul principal există cel puțin zece controale și poduri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
grabnic din acel loc de groază; mai aveam de străbătut ultima etapă spre destinația noastră, ceea ce însemna cam o jumătate de zi de mers. VII Ravenna ne-a ieșit în întâmpinare cu solii dintre cele mai triste. Două șiruri de furci de-o parte și de alta a drumului, și în țăruși se clătinau trupuri de oameni spânzurați, unii mai de curând, alții deja intrați în putrefacție și rămași care fără mâini, care fără un picior. Mai erau și o groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Căutați să citiți în inimile voastre, și peste o lună, dacă doriți, Stiliano va scrie înțelegerea matrimonială. Până atunci considerați-vă amândoi liberi. Am aflat ulterior că în seara aceea slujnicele care o serveau pe Gaila au avut ceva de furcă, vrând s-o oprească să tot sară în sus de bucurie împreună cu verișoarele. În schimb eu, Rodoald și Grimoald a trebuit să ne dăm osteniți din senin, ca să scăpăm de expunerile lui Rotari despre cât de frumoasă, grațioasă și nobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sută de leșuri înfipte în țăruși ascuțiți ce le ieșeau prin maxilarul inferior, iar pe fiecare fusese pus înscrisul Mea culpa. Am oprit un țăran mai în vârstă, care mergea cu capul în jos, și l-am întrebat, arătând spre furci: - Ce s-a întâmplat? M-a privit cu ură și nu i-a tremurat glasul când a răspuns în batjocură: - S-a întors Grasulf. Dă vina pe toți bărbații din sate că au fost lași și nu au venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pieptul ajutorului de paharnic, care s-a prăbușit mort. - Nu trebuia să te grăbești, Arioald! Cum facem acum să aflăm cine i-a poruncit să te otrăvească? Regele, cuprins de un tremurat năprasnic, a strigat: - Am să-i pun în furci pe toți cei de la cuhnii, pe toți intendenții. Cineva tot o să mărturisească! Am clătinat din cap descurajat, în timp ce Arioald părea sleit. M-am întors la cuhnii și am întrebat cine era prieten cu ajutorul de paharnic. Toți au dat înapoi. Angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
odată ajunsă la hotel și instalată în camera de lux cu ferestre de jur împrejur și vedere superbă, îi pieri tot cheful să mai iasă pe undeva. Își scoase pantofii și se întinse pe pat înainte să ia receptorul din furcă. La capătul celălalt, vocea care îi răspunse era chiar a ei, anunțând-o că, momentan, nu erau disponibili, dar rugând-o să lase un mesaj. Închise și apoi formă numărul de mobil. Dar și acesta sună fără rezultat. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dar chiar nu pot, spuse Darcey. Am tot fost plecată săptămânile astea. Trebuie să mă duc acasă să-mi spăl lenjeria. Astfel grăit-a femeia modernă, zise Anna. Luăm prânzul împreună mâine? Mai vorbim dimineață, promise Darcey. Puse receptorul în furcă și își sprijini iar bărbia în mâini. Dar de data asta nu mai închise ochii. La ora opt în seara aceea încă mai era la birou. Își scrisese rapoartele despre întâlnirile de afaceri și trimisese un e-mail la serviciul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
stătuse de vorbă cu un client din Italia care nimerise în șanț cu mașina închiriată în Franța. —Non si preoccupi, își asigură ea clientul. Nu vă faceți griji, signor. Vom rezolva noi problema. O să vă sun curând. Puse receptorul în furcă și îl văzu pe Aidan îndreptându-se din nou către biroul ei. Doamne, își spuse, simțind cum îi bătea inima în piept, e minunat, mă întreb dacă există vreo speranță să mă găsească atrăgătoare. Apoi se văzu cu părul ciufulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la hotel, continuă ea. —Bun, zise Darcey. Păi, cred că puteți să-l trimiteți sus. Am să aranjez să-l conducă cineva, spuse femeia. Dumneavoastră nu ar trebui să vă mișcați. Darcey zâmbi pentru sine. —Bine, mulțumesc. Puse receptorul în furcă și întinse mâna după geanta care se afla lângă pat. Scoase o perie pe care și-o trecu prin păr, deși știa că probabil arăta ca o sperietoare. Ar fi vrut să se poată privi în oglindă, dar era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
planului. Sigur că da, răspunse Aidan, deși în gând se întreba dacă o să poată face rost de Valium pentru Nieve ca să se țină pe picioare până la altar. Sună-ne mâine-dimineață. Nieve o să poată vorbi cu tine atunci. Puse telefonul în furcă și acesta sună din nou. De data aceasta, la capătul celălalt era mama lui. Sosise la hotel și voia să-l anunțe că totul era superb și că vorbise cu tatăl lui și se hotărâseră să vină la biserică împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o săptămână și, deși sunase la birou și o anunțase că era pregătit să se întâlnească cu oamenii starului când voiau ei, Darcey îi spuse să nu facă pe nebunul, că avea să meargă ea. Numai după ce puse receptorul în furcă își dădu seama că, cel mai probabil, Robin nu făcea pe nebunul vrând să renunțe la o parte din concediul de paternitate. Din experiență, știa că bărbații nu gândeau așa. Și atunci îi dădu prin minte că poate era fan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vin acum? Da! te aștept, cum ți-am spus, urci pe strada Sextil Pușcariu până în întersecție, în colț e o alimentară, și de la dreapta începe Aurel Vlaicu, nu-i deloc greu! Bine, vin! de ce atât de rușinat pui telefonul în furcă? îi promisesem Eliade, 19 trandafiri, abia apărută și epuizată rapid, tu printr-un noroc uimitor o găsiseși la o tarabă, atunci ți-a dat numărul de telefon, s-o suni să-i spui când poți să-i dai cartea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de tehnică artistică! pentru sfinți lucrezi doar cu suprafața și nu trebuie să știi prea multă anatomie, importantă e culoarea, eu la colorit sunt însă foarte bun, de aceea m-a luat meșterul cu el, cu atleții aveam mult de furcă, ba erau prea dezbrăcați pentru vremea aceea, ba le lipsea tinerețea fericită de pe chipuri, când pictam o horă, iile nu erau destul de înflorate, unguroaica trebuia să stea lângă bravul român și românca trebuia jucată de ungur, de fiecare dată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pot prelungi prea mult pictura din concă, ajutați de cuvintele explicite ale meșterului ochii mei au început să vadă, Vezi, Theo, ăsta e necazul întotdeauna, își coboară meșterul privirea din înalturi, arhitectonic bisericile permit mici modificări care întotdeauna dau de furcă pictorilor, nu ai în fața ta decât peretele și nu ai cum să-l transformi și să-l ajustezi după compoziția ta, aici e problema! Copilul Daniel s-a furișat nevăzut între noi și așteaptă respectuos rezolvarea problemei de către meșter, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
n-ai sunat-o pe Anne, Anne?! Cea cu desenele, te roagă să-i dai un telefon, vrea să te cunoască! 9 martie, café Regis, Rue du Bellay, Île St. Louis, ora cinci și jumătate, când am pus receptorul în furcă era prea târziu să mai întreb, și cum vă voi recunoaște?! n-a fost greu, aș fi recunoscut-o și prin mulțimea de la o oră de vârf din Galeries Lafayette, pur și simplu am știut că femeia singură de la cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tăcu. Yaemon avea doar vreo patruzeci de ani, dar, condamnat să-și petreacă zilele ca un olog, avea glasul hârâit și aspru al unui om trecut de cincizeci. Am să-i spun tatălui tău că-mi dai prea mult de furcă, spuse mama sa, slăbind strânsoarea. Copilul Își acoperi fața cu mâinile și se șterse la ochi, plângând Încet. Privindu-l pe acel băiețaș prea greu de stăpânit, mama lui se Întrebă ce avea să se aleagă de el. — Onaka! De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cânta triumfal. Daisuke și maestrul strateg, Hirata Sammi, descălecară și alergară spre Nobunaga. — Stăpânul meu e rănit cumva? Nu mi se putea Întâmpla nimic, În apă. Nobunaga era copleșit. Îi spuse lui Daisuke: — Mâine voi Învinge. Mâine, vei avea de furcă. Și, vag, ridică din sprînceană, În timp ce spuse aceasta. Sammi răspunse: — După ce ajungem Înapoi la castel, ați dori să vă fac o critică a strategiei de azi? Nobunaga nici nu-l mai asculta. Își lepădase armura și se avântă În râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
zecea. În a treisprezecea zi, Hosokawa Fujitaka și fiul său, Tadaoki, sosiră din Tamba și cerură să Îl vadă imediat pe Hideyoshi. — Mă bucur că ați venit, Îi primi acesta, cu căldură. Cred că zăpada v-a cam dat de furcă. Ținând seama de situația În care se aflau, trebuie că Fujitaka și fiul său trăiseră ultimele șase luni cu senzația că pășeau pe o gheață subțire. Mitsuhide și Fujitaka fuseseră prieteni buni cu mult timp Înainte ca oricare din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]