KorAP: Find »[drukola/base=furios & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...141 >

3,503 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

ochiul și ieși trântind ușa. Adică ăsta-i trimis de orfani? întrebă Jones. Tare aș vra să văd orfanii cu care are el de-a face. Pe cât că n-a auzit nime’ de ei? Ce vrei să spui? întrebă Lana furioasă. Îi cercetă atent fața, dar ochelarii lui Jones o împiedicau să citească ceva acolo. Puțină caritate nu strică. Și acu’ treci din nou la podele. Lana, aplecată peste bancnotele pe care i le dăduse băiatul, începu să scoată niște sunete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
unul lângă fereastră. Am stat acolo întreaga după-amiază, cu radiatorul meu cu gaz deschis la maximum, privind cum vapoarele venite din multe porturi exotice scoteau aburi pe apele reci și întunecate ale portului. Sforăitul domol al domnișoarei Trixie și scrisul furios la mașină al domnului Gonzalez ofereau un contrapunct agreabil gândurilor mele. Domnul Levy nu a apărut astăzi. Mi s-a dat de înțeles că vizitează rar întreprinderea, ba chiar, cum spune domnul Gonzalez, „încearcă să o vândă cât poate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de enervantă. Corul se opri din cântat și privi jignit spre el. — Nu pot să înțeleg ce faci, îi spuse șeful de birou lui Ignatius. Ia mai taci din gură, mongoloidule, stârpitură pocită! — Noi ne întoarcem în fabrică, îi spuse furioasă lui Ignatius purtătoarea de cuvânt a corului, doamna cea îndârjită. Ești un om rău. Nu mă mir că te cată poliția. — Da, da, o susținură și alte voci. — Așteptați o clipă, le rugă Ignatius. Cineva trebuie să-l atace pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
se află la șase mile depărtare, în partea de sus a orașului. Uite, nici măcar nu i-am dat domnului Robichaux ceva de băut. Toarnă-i un pahar, fetițo, în timp ce mă duc să-l chem pe Angelo. Doamna Reilly își privea furioasă băutura, în speranța că se va ivi un gândac sau cel puțin o muscă. Să-ți iau paltonu’, domnule Robichaux. Prietenii cum îți zic? — Claude. — Claude, eu sunt Santa. Și ea-i Irene. Irene spune și tu ceva. — Îmi pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
tigrată într-un mod destul de atrăgător. I-am oferit un crenvurșt. Dar a refuzat să-l mănânce. Era o pisică cu gust și decență. — Pricepi ce încălcare serioasă a regulilor înseamnă asta, maimuțoiule? — Mi-e teamă că nu, spuse Ignatius furios. Este evident că s-a pornit de la premiza că pisica era murdară. Cum se poate ști acest lucru? Este cunoscut faptul că pisicile țin mult la igienă. Dacă au senzația că există o îndoială cât de mică în privința curățeniei lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
am văzut-o-mbrăcată cu o jachetă strâmtă, toată numa’ găuri. Și afară era frig. I-am spus: „Hei, dragă, ai să răcești de moarte dacă porți numa’ jacheta aia strâmtă, plină de găuri.“ Și ea a zis... — Te rog, strigă Ignatius furios. N-am nici un chef să ascult istorioare în dialect. — Ascultă, Ignatius. Femeia aia-mi rupe inima. A zis: „Nu-mi pasă mie de frig, drăguță. S’t-obișnuită cu el.“ Așa-i că-i curajoasă? Doamna Reilly privi emoționată spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
femeile începură să iasă grăbite prin capătul aleii care dădea în Royal Street. Câteva întârziate trăgeau panicate de magnoliile și cameliile lor. — De ce naiba m-am oprit să stau de vorbă cu tine, nebunule? se întrebă tânărul, într-o șoaptă furioasă. E sveterul meu cel mai fin! — Târâtură, strigă Ignatius, zgâriind mai departe cu hangerul. — Dar e îngrozitor! Încercă să fugă, dar Ignatius îl ținea bine de braț cu mâna cu care nu manevra sabia. Trecându-și un deget prin cercelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Dacă a scris-o tânărul idealist, n-are decât să meargă la închisoare pentru plastografie. — Spuneți-mi și mie, ce se-ntâmpl-aici? întrebă Zalatimo. Se-nchide șandramaua asta, sau ce-i? Vreau și eu să știu. — Taci din gură, banditule, strigă furioasă la el doamna Levy. Până nu dăm vina pe tine. — Nu te mai amesteca, te rog, spuse domnul Levy soției sale. Încurci lucrurile și mai rău. Se întoarse apoi spre șeful de birou. Caută-mi numărul de telefon al lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
apaș. „Bestie.“ „Nebunule.“ „Asta ne-a promis nouă Dorian?“ „Fantastică Lena.“ „Ce costum! Grotesc! Și cercelul! Vai de lume!“ „Era tocmai cântecul meu preferat.“ „Oribil.“ „Inimaginabil de grosolan.“ „Monstruos de mare.“ „Un adevărat coșmar.“ — Liniște! mugi Ignatius, dominând exclamațiile lor furioase. Sunt aici în seara aceasta, prieteni, ca să vă arăt cum ați putea salva lumea și aduce pace. „E nebun de-a binelea.“ „Dorian, ce glumă proastă mai e și asta?“ „De unde naiba a apărut?“ „Nu-i câtuși de puțin atrăgător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
acum, când îi fusese smuls pe neașteptate momentul culminant pentru care se pregătise sufletul său. Timp de aproape o săptămână nu se gândise decât la reuniunea pentru start. Acum, gonit din arena politică de trei fete dubioase, stătea frustrat și furios pe dalele umede ale trotuarului de pe St. Peter Street. Privind la ceasul de la mână care, ca de obicei, era pe moarte, se întrebă cât o fi ora. Poate era încă destul de devreme să vadă primul spectacol de la Bucuria Nopții. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Nu te mai gândi la ele, țipă Ignatius. Urcă și pornește rabla asta. O, Doamne! Nu-ți înfige chitara aceea în fața mea. De ce nu poți purta și tu o poșetă, ca o tânără doamnă cumsecade? — Du-te la naiba! spuse furioasă Myrna. Se strecură pe scaunul din față și porni mașina. Unde vrei să petreci noaptea? Să petrec noaptea? tună Ignatius. Nu petrecem noaptea nicăieri. Trebuie să mergem tot înainte. — Ignatius, sunt gata să cad jos de oboseală. Sunt la volanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612

au înlocuit integral forța de muncă, roboții vor înlocui în mod similar mâna de lucru calificată. Este inevitabil și va conduce la o nouă interpretare a muncii depuse de om și a carierelor. Dacă vă gândiți că semenii noștri sunt furioși în legătură cu externalizarea, așteptați până când îi vor vedea pe roboții care îi vor înlocui pe oameni în viitor. Creiere lichide Deși conștiința față de sine și față de mediu a fost întotdeauna asociată cu creaturile vii, acest lucru ar putea deveni o nebuloasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

maimuță vorbitoare în jungla din Borneo... SAVANȚII AU IZOLAT GENA „STĂPÂNIRII“ Un fundament genetic pentru controlarea altor oameni? NOI ANIMALE DE CASĂ TRANSGENICE LA ORIZONT Gândaci uriași, cățeluși permanenți, industria lucrează din greu Bun venit în lumea noastră genetică. Grăbită, furioasă și scăpată de sub orice control. Nu e lumea viitorului, ci chiar lumea de astăzi. Persoanei iubite îi lipsesc anumite organe? Sunt blondele pe cale de dispariție? Toți cei aflați la masa din sufrageria ta fac parte din aceeași specie? Oamenii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
în lobby și o văzuse cazându-se cu un jucător de tenis profesionist local. Vechea poveste californiană. Barry o auzise de o sută de ori. Oare oamenii ăștia nu-și dădeau seama că nu erau decât niște clișee umblătoare? Soțul furios își prinde soția cu jucătorul de tenis. Schema asta nu se mai folosea nici măcar în Neveste disperate. Barry renunță să mai încerce să asculte. Avea prea multe în minte în dimineața aceea. Pierduse cazul Kirkorivich și tot orașul aflase asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
de teste genetice, la o clinică cu reputație, preferabil la UCLA, și să ... Femeia țâșni în picioare, iar fața i se coloră rapid. Nu! — Să nu ne pripim, zise Whitey, punându-și mâna pe brațul clientei sale. Aceasta îl împinse furioasă. — Nu! Categoric nu! Refuz! Ce minunat. Ce neașteptat și minunat. — Anticipând refuzul dumneavoastră posibil, continuă Sindler, am schițat o cerere pentru ca tribunalul să ordone aceste teste ... Îi întinse un document lui Whitey. — ... și ne așteptăm ca judecătorul să fie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
dăm decât câte unul. — Acum am nevoie de încă unul. Te rog. Sunt foarte presat. Ploua ușor. Străzile erau alunecoase și petele de benzină sclipeau în modele de curcubeu. Josh mergea cu mașina pe East 38, pe sub norii joși și furioși. Era o parte veche a orașului, înconjurată de construcțiile noi și moderne, din nord. Aici erau încă în picioare case construite în anii 1920 și 1930. Josh trecu pe lângă câteva case cu schelet din lemn, în diferite stadii de dărăpănare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Gena confortabilă? — Confi-gena. — Gena confortului. — Gena caldă și pufoasă. Gena caldă? — Gena fericită. — Gena prietenoasă? Gena ușurică? — Gena alinătoare. Gena lină. — Gena calmă. Gena balsam. Continuară la fel o vreme, până când pe tablă rămaseră scrise nouă candidate. Urmă o controversă furioasă, pe măsură ce numele erau șterse, deși, bineînțeles, toate aveau să fie testate pe grupuri țintă. În final, se puseră cu toții de acord că denumirea câștigătoare era gena confortului. Să o testăm în teren, spuse Gode. Domnule profesor? Spuneți-ne: unde va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
pot să-ți explic, zise Henry. Trebuie să aștepți până ajung acasă, iar atunci o să înțelegi. — Henry ... — Trebuie să închid, Lynn. Pupă-i pe copii. Și închise. Dave îl privea cu niște ochi răbdători. Era mama ta? — Nu. Altcineva. — E furioasă? Nu, nu. Ți-e foame, Dave? — Curând. — OK, vom găsi un bufet cu servire în mașină. Dar, până atunci, trebuie să-ți pui centura de siguranță. Dave păru nedumerit. Henry trase pe marginea drumului și îi prinse centura de siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
savanții chinezi încercau să creeze un hibrid între om și cimpanzeu. Conform acestei povești, în 1967, un chirurg pe nume Ji Yongxiang a fertilizat o femelă cimpanzeu cu spermă umană. Cimpanzeul era în luna a treia de sarcină, când cetățenii furioși au dat buzna în laboratorul lui și au pus capăt experimentului. Cimpanzeul a murit, ulterior, dar se spune că cercetătorii de la Academia Chineză de Științe au declarat că vor continua cercetarea. Shen făcu o pauză scurtă și continuă: — Aceasta este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
confidențialității doctor-pacient. Georgia Bellarmino luă seringile și le aruncă înapoi în pungă. — E ridicol. — Nu eu fac legile, spuse polițista. Eu doar le aplic. Erau în mașină, în drum spre casă. — Scumpo, spuse Georgia. Încerci să rămâi însărcinată? Nu, răspunse furioasă fiica ei, stând cu brațele încrucișate la piept. — Ai șaisprezece ani, așa că nu ar trebui să fie o problemă ... Și atunci, ce încerci să faci? — M-ai făcut să mă simt ca o proastă. — Sunt doar îngrijorată, scumpa mea. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-ul acela pe care ni l-au trimis. Mult mai multe. — Se pare că te pregătești deja pentru un proces. — Gândesc în avans, asta-i tot, spuse Aaron. Capitolul 65 Pe ei, bărbate! Mergând pe skateboard-ul lui, Billy Cleever, furiosul elev din clasa a șasea, ieși în viteză de pe terenul de joacă, cu un salt de modă veche, ateriză cu o piruetă de trei sute șaizeci de grade cu spatele, ținând placa cu mâna, și viră din călcâi pe trotuar. Reuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
o creatură rațională, și tu l-ai creat. Tu ești motivul pentru care el există pe acest pământ. Nu ai dreptul să-l abandonezi, doar pentru că e incomod și are probleme la școală. Se opri ca să-și recapete respirația. Era furioasă. — Oricum, eu nu-l dau, spuse ea. Și nu vreau să mai discutăm despre asta. — Dar ... Nu acum, Henry. Henry cunoștea tonul acela. Ridică din umeri și plecă. — Mulțumesc, spuse Dave, înclinându-și capul, pentru ca ea să își poată trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
înaintă. Clic-clac! Îngheță. Cunoștea sunetul unei carabine cu dublă acțiune. Niciodată nu intri într-o cameră, când auzi acel sunet. Așteptă. — Te simți norocos, șmechere? Ce zici? Era o voce răgușită, care părea cunoscută. Rămase în pragul ușii toaletei femeilor, furios și temător, până când începu să se simtă foarte stupid și foarte expus. — Ah, la naiba cu toate, zise el, se răsuci și porni spre mașina lui. Oricum, nu-i păsa de puștiul ăla maimuță. Din spatele lui, o voce zise: — Vai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
aruncă o privire ciudată. — Ăă, da. Oricum, Frank, nimic nu te mai împiedică să te întorci acasă, la familia ta. Sunt sigur că fiica și nepotul tău se vor bucura să te vadă. — Sper, zise Burnet. Probabil că ea e furioasă. Dar se va rezolva. Întotdeauna se rezolvă. — Așa este, spuse Watson. Întinse mâna, fără să se ridice, strâmbându-se puțin. — Totul e în regulă? întrebă Frank. — Nu-i nimic. Prea mult golf ieri, am tras de ceva. — Dar e bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Washington a refuzat, spunând că ei erau proprietarii țesuturilor. Judecătorul a susținut cauza universității, bazându-se pe argumente penibile, cum ar fi faptul că unele dintre articole fuseseră printate pe coli de hârtie cu antetul Universității Washington. Acum, pacienții sunt furioși, și pe bună dreptate. Ei credeau că își donează țesuturile unui doctor îndrăgit, nu unei universități ce stătea ascunsă în spatele lui. Ei credeau că își donează țesuturile în mod specific pentru cercetarea cancerului de prostată, nu pentru a fi folosite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]