99,031 matches
-
Cunosc câteva țări cu stăruitoare relevanță editorială din Europa (Germania, Franța, Spania, Italia), ca și din USA, unde scriitorul găsește În partenerul instituției de a-i face cartea tipărită și importantă pe adevăratul comiliton gândit și găsit. Demersul relevant În a i se tipări cartea Începe de la editor. El Întâmpină venirea și apariția cărții după ce constată valoarea sau nonvaloarea acesteia. Ba, la edituri devenite celebre, tocmai prin randamentul producției ofertat, se și cumpără manuscrise, prin
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
târgul nostru, grupul de studenți În vacanțe când lumea era a noastră...În mintea mea o păstrăm cu moaca de studentă mereu puse pe pozne, cam zăpăcita, cu replici care ne uluia prin conexiuni la care constatăm că nu ne gândisem. O chema Ghiuta. Americanii i-au extirpat semnele diacritice. Ghiuță era numele “nefericitului” ei soț, după noi, căci pe cât de zvârluga, de neașteptată era ea, pe atât de placid, tontoman voiam să-l vedem noi. Vecini și de cartier, am
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
ia mama Dracului? În fond și-a trădat țară, lăsându-i pe alții să muncească acolo. No, acum dacă tot are cetățenie, de ce nu se Înscrie voluntară În Afganistan? Cel care semna nu avea nici el cetățenie. Oare ce a gândit cretinul? Ale cui interese la apară? Alt original! “Sunt sigur ca băbătia și tot neamul lor de opincaro-mămăligari au venit aici fiindcă acasă crăpau de foame. Și-a adus și odraslele care desigur și-au cumpărat fel de fel de
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
și berării vorbind fără istovire - Bucureștiul mă excită, spune, văd o mulțime de inși puși pe fapte mari, așa ebuliție apare o dată pe veac; noi ăștia suntem favorizații istoriei, avem parte de viață sută la sută. Favorizați, rien de rien, gândesc; teatru burlesc, niște halucinați ce-și iau unul altuia vorba din gură crezând că au teorii. Viață sută la sută era înainte de război. La cafea, îmi atrage atenția asupra acelui cronicăraș, abia descălecat de la Găești, care mă tot înjură. Tinerel
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
prin roba descheiată. E umil - zice: pe mine, slavă ca a lui Goga nu mă așteaptă, căci la noi nu se discută opera, ci omul; dar stau tihnit, cine a vrut să mă citească a făcut-o. Ce să citească? gândesc, Bisericuța din Răzoare? Teza despre Sfântul Pavel? Eu unul nu le-am atins. Nu citesc popii și răspopiții din literatura română. Nici pe ăilalți, de altfel, poftitori și ei de tămâie. Îl las pe cucernic, pornesc în promenadă către Cișmigiu
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
însăși respirația se înfioară mai aproape decît îmi sunt eu mie însumi scrisoare către Alegra cu neputință Alegra, a zări prezentul divinul e mereu cu un pas înaintea noastră îmi înalț capul în noapte întîmpinînd ce-a fost, așadar ceea ce gîndesc a zări, licuriri - ne bîntuie mereu îndoiala, însă de ce nu ne-ar străbate ea atunci și-n fața convențiilor prin care ne-am înțărcat de secole? uită totul Alegra, spre a te putea, adînc reaminti, căci nu este oare astfel
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
spun, domnule Preda - am Încercat eu să evit cuvântul «revelație» -, epifania este o descoperire năpraznică, un fel de inspirație... asta e!, inspirație, așa că atunci când, de pildă, scrii un roman, trebuie să inventezi un personaj intermediar, la care nu te-ai gândit, n-ai nici o idee despre cum ar fi sau cum să-l cheme, și de-odată ideea Îți vine, așa, din senin... tocmai când Îți trebuie..., cam asta Înseamnă cuvântul epifanie... - Da’ nu e mistic! - Ei, cum o să fie mistic
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
acestei lumi a iluziei deșarte. 846. Care foc nu-și are viața lui și care viață focul ei? 847. Lasă lumea să-și cearnă deșertăciunea la moara absurdului, fiindcă este Înfometată după aluatul nimicniciei. 848. Care gând nu a fost gândit, care viață nu a trăit sau care moarte nu a murit În Cuvântul lui Dumnezeu? 849. Nu-ți căuta niciodată fericirea fiindcă și aceasta se află scrisă În destinul tău dinainte de a fi trăit tu ca să poți muri fără să
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
divin adolescent cu gâtlejul prins într-o gheară de rază Disparițiile lor fragile Diverse întâmplări se pregătesc. Simt și un deget de metal pe buze, până la tine circulă pe drum moartea cu brațele unei subțiri meduze. Ah, lucrurile știu și gândesc la disparițiile lor fragile, umblă teroarea pe o vreme fericită, nereținut dilată zile. Oricine deodată mă poate omorî, din sonerii chemați toți ucigașii vin acum, până la tine, ah, cu frică merg într-un ghețar de fum. Călătorie Intru cu emoție
Poezie by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9323_a_10648]
-
altă parte eu sunt, tu ești amândoi suntem același fruct, același animal în orașul ăsta străin în care l-am citit pe Celan C-un pește mort în mână La sărbătoare eram toți invitați vorbele putrezesc pe limbă când ne gândim la sărbătoarea asta putrezim noi înșine cu buze subțiri cineva ne spune povești cu marea peștele albastru soarele zbârcit morții, oasele lor goale, degetele când uit cine sunt putrezesc ca un pește îi visez gura larg deschisă simt când uit
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/9490_a_10815]
-
jarul sfârșirii va-ncolți în Cuvânt Pândă în flăcări o strajă lirică se ridică deasupra jarului mare cât ograda scânteiele în drumul lor funerar au aprins veștile ploioase au înzăpezit umblătoare pustiuri tot mai clar văd chipul unui semen ce gândește în locul meu scrie în locul meu toate le face în așa fel încât îmi deșiră ghemul rodirilor spre o împletire ce-mi zguduie casa vânturători și mistuitoare dospiri se strecoară pe sub ușă pe lângă tocurile ferestrelor toate-s parcă numai suiri și
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
elementul genetic al realității poetice. Realitatea obișnuită reprezintă un fond indeterminat asupra căruia lucrează spiritul poetic, oferindu-i șansa formei.Întreaga operă teoretică și poetică a lui Ștefan Aug. Doinaș poate fi reprezentată ca o aventură fascinantă a formei. Firește, gîndind astfel, poți spune că nu există realitate în sine, că orice real e rezultatul unui tratament aplicat de spirit. Și, constată teoreticianul, chiar așa este: prin activitatea subiectului poetic, realul poetic apare. El se naște prin descompunerea materialului "bogat și
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
schimb, În lumea Cătălinei autorul eseului descoperă trepte spre aspirație - altele decât pentru cele două personaje terestre. Și Hyperion aspiră spre ceva, echivalent cu Împlinirea ontologică „la un mai Înalt nivel” , prin intrarea „În circuitul viului”. Dar constată poetul ce gândește În termenii filosofici - eternul și efemerul ascultă de legi proprii. La rândul său, hermeneutul George Popa descoperă că ipotetica balanță eminesciană Înclină spre imanent, nu spre transcendent, Încât Luceafărul poate fi numit „poemul reabilitării sferei contingentului omenesc În raport cu lumea fantomatică
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
nouă asupra continuării virtuale a nemuritorului poem. Rezumând, câteva din ideile susținute de George Popa, ne oprim mai Întâi la mărturisirea Demiurgului că ”tot ce-i viu/ Menit e suferinții” și că În momentul creației omului („Eu din iubire am gândit/ În om un alter ego”) nici Demiurgul Însuși nu știa acest lucru .” Nici eu nu am putut să știu/ Când formă-am dat ființei”. Altfel spus, independent de creatorul lumii există o forță ce se face cunoscută prin efecte imprevizibile
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
oară era plin de spaimă plin de toate lumile infinite din care tocmai venise 22 aprilie Este ajunul Paștelui spre seară pe lângă lac printre pini și tufele acelea cu flori roșii al căror nume nu l-am știut niciodată mă gândeam că în pofida tuturor scepticismelor o certitudine există totuși cel puțin o dată pe an morții sunt mai vii decât viii Iisus este printre ei 24 aprilie Una din ultimile mele amnezii este vorba despre un text scris de mult îmi aduc
Poezie by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/9444_a_10769]
-
timp acolo mult mai jos în Brașov pe strada De Mijloc citea Fenomenologia Spiritului nu mai știu de multă vreme nimic 12 mai După multe zile în seara asta a fost foarte frumos Anselmus eu eram însă foarte confuz mă gândeam la André Gide de fapt la Titire la mlaștinile lui amnezice din care nu a pescuit niciodată nimic decât nesfârșita și fericita lui stare agnostică 16 mai Spre dimineață am visat limbajul pur al unei săbii care nu s-a
Poezie by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/9444_a_10769]
-
neatenție ori din neștiință, tremurând, împiedicat, bâlbâindu-mă, amân și împing în ceață nu știu ce Hexagon. Trăiesc cum și voi ați trăit. Greșind - dar, poate, cu un fel de exactitate. De-aceea și trag nădejde că aș putea fi iertat. Mă gândesc, totuși, că până la urmă fără să știți ați găsit, găsiți și voi necunoscutele căi ale Domnului. De aceea, mă și bazez pe voi. Pe tine, albină, pe tine, Bach. Absurzi amândoi, ca și mine. Dumnezeu vede Dumnezeu vede imaginea României
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
-ntoarce spre Sine și-și zice: Doamne, de ce nu pot, totuși, să-i și pipăi, Eu, Cel cu degete fără număr? La urma urmei, nu-i chiar așa de rău, merge și așa, ar putea fi și mai rău, - se gândește Domnul. Mai putem totuși spera, mai ales după ce-i voi măcelări, într-o omenire purificată. Deocamdată, însă, stă și se uită prelung. Îl vede, poate, și pe servul Ion Pop, cum gâfâie repede, alergând, cum moare încet, surâzând, cum citește
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
înțeapă adânc. El stă pe margine, Cu capul sprijinit în mâini, Și prin camera ca un fund de apă tulbure Aud cum vocea i se propagă cu greu, Se lovește de pereți, Se-ntoarce, Se lovește de lucruri: Mă tot gândesc la o fată care-mi place mult... Părul lui de Făt Frumos Plutește imponderabil printre noi, Uneori îl simt deasupra Și-mi imaginez că mă-nvelește. Un pește plat îi trece senzual pe lângă obraz, Apoi se-apropie, Dar din mine
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
își dădea din nou bună dimineața și o pornea cu pas apăsat pe primul spațiu liber între două corpuri de bibliotecă, două paravane sau alte două șiruri de ceva prin care nu se putea trece. Când mergea fără să se gândească dacă e bine sau nu pe unde a apucat-o, ajungea în doar cinci minute. Și, totuși, biroul lui nu era deloc interesant: fișete, rafturi, seifuri masive. Toate conțineau același lucru - dosare. Mai mici ori mai voluminoase, mai îngălbenite de
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
recunoștință tătucului său. În fond, ce ar fi făcut cu câteva sticle de votcă în plus: poate ar fi scurtat intervalele dintre păhăruțe, dar asta ar fi însemnat că ar fi micșorat și perioadele de adâncă fericire în care se gândea la viitorul păhăruț. Sau poate ar fi stat mai mult în birt, permițându-și încă un ceas, un ceas jumate de reverii ori pur și simplu uitându-se la concetățenii săi și la Ninocika. Sau poate că s-ar fi
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
tragicului, așa că propune un armistițiu: Dacă mi-o dai, îți jur că nu o beau toată astă-seară." (...) Marfa Stanilova apăru, ca de obicei, după cel de-al doilea păhăruț. "Car'va'zică e unșpe. Că greu mai trece vremea asta!" gândi Saproșkinov privind la tunica militărească a femeii. Era aceeași de ieri. Și de alaltăieri. Ce s-o mai lungim, era aceeași și de o zi înaintea zilei de alaltăieri. Dintotdeauna Marfa Stanilova avusese doar două tunici de-astea. Probabil le
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
pricini de forță majoră cum ar fi înghețarea mijloacelor de transport, acoperirea orașului de nămeți de zăpadă de nu se mai vedeau pietonii cu locatarii de la parterul blocurilor, doliile naționale (preț de câteva clipe pe Ivan Mihailovici îl copleși nostalgia gândind cât de frumoase erau zilele alea când toată Moscova era în lacrimi și în negru și autoritățile parcă dădeau învoire la votcă pentru ca poporul să treacă mai ușor starea de adâncă durere și ce dese fuseseră ele în urmă cu
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
a le fi somnul mai dulce. Dar, cu toate acestea, era mai bine așa: Siberia - la dânsa acasă, și, noi - aici la noi. e tare bine, de ce să ne încurcăm unul de altul. O neliniște îl mai frisona când se gândea că, totuși, nu are stofă de erou și că nu se va arăta niciodată atât de firoscos ca ăi de zic crunt: "io, io, cetățene, am fost acolo, am fost, mă înțelegi, în Siberia!" Acum se găsea acasă și ofta
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
întrecere cu motoarele în viteză: Cristiaaan! Trebuiau să se întâlnească în librăria de pe colț. în-- tr-aco-lo alerga el, dar Madi nu mai avusese răbdare, voia ca el să știe că l-a văzut de pe trotuarul de vizavi. Bineînțeles, nu se gândise dinainte, ci țâșnise spre el, electrocutată de recunoașterea neașteptată a siluetei înalte și a capului înfășurat într-un petec de pânză vișinie, care îi înmuia instantaneu sufletul, ca și în prima clipă în care îl zărise strecurându-se pe lângă peretele
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]