2,545 matches
-
CÎnd trase de frînă, ea și Mickey Își dădură capul pe spate și Închiseră ochii. — Ce vezi? Întrebă ea. — Bandaje, răspunse Mickey. Tu? — Drumul clătinîndu-se. Dubița le era mai murdară ca oricînd; mai stătură Încă un sfert de oră umplînd găleată după găleată cu o apă Înspăimîntător rece, clătind-o și spălînd-o. Apoi au trebuit să se spele. Camera era neîncălzită, cu o ușă pe care scria: DECONTAMINARE: FEMEI, unde trebuia să facă această operație. În cameră era un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de frînă, ea și Mickey Își dădură capul pe spate și Închiseră ochii. — Ce vezi? Întrebă ea. — Bandaje, răspunse Mickey. Tu? — Drumul clătinîndu-se. Dubița le era mai murdară ca oricînd; mai stătură Încă un sfert de oră umplînd găleată după găleată cu o apă Înspăimîntător rece, clătind-o și spălînd-o. Apoi au trebuit să se spele. Camera era neîncălzită, cu o ușă pe care scria: DECONTAMINARE: FEMEI, unde trebuia să facă această operație. În cameră era un fel de jgheab și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dar În decursul anilor, fetele scoseseră capsele cu care era prins firul de perete, și dacă doreai o conversație privată, puteai trage telefonul prin coridor spre un dulap, și să stai În Întuneric, pe un contor de gaze, În compania găleților și mopurilor. Așa procedă și Viv, Închizînd ușa dulapului și proptindu-și lanterna pe un raft, uitîndu-se temătoare pe la colțuri și crăpături după păienjeni și șoareci. GÎndește Înainte de a vorbi, era scris pe o etichetă lipită pe telefon. Avea numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu te aud. Stai o clipă. Puse telefonul jos și plecă; se auziră alte ovații și rîsete. CÎnd reveni, Își trăgea din nou sufletul. Nenorociții ăia, zise el. Se mutase sau Închisese ușa. Unde ești? Pari a fi Într-o găleată pe fundul unui puț. — SÎnt Într-un dulap, șopti ea, acasă. Adică la John Allen House. — Într-un dulap? — Acolo de unde sună fetele. N-are importanță. Numai că... S-a Întîmplat ceva Reggie. — Ce? Nu tot fratele tău nenorocit? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și timp de un minut teribil de lung, Își imagină c-o s-o opereze pe scaunul stomatologic. Apoi văzu că, după scaun, se afla o canapea pusă pe un postament, acoperită cu un cearșaf din hîrtie cerată și cu o găleată de zinc lîngă ea. Totul arăta odios: lumina mare metalică proiectată asupra lui și tăvile cu instrumente În jur, mașinăriile ciudate, frezele și sticluțele de anestezic. Simți cum i se urcă un val sufocant de lacrimi În piept și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
părea să fi suferit o schimbare subtilă; avea senzația că timpul se Împleticise cumva, În vreme ce ea stătuse cu spatele, de parcă jucase Mersul moșneagului. Pe podea era o singură pată stacojie de mărimea unui șiling, dar restul era curat ca lacrima. Găleata din zinc fusese puțin mutată și acoperită. Își aduse picioarele la marginea canapelei, iar durerea din stomac și spate se transformă Într-una care o apăsa constant În interior; mai mult, Își dădu seama și de alte neplăceri: o durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În mai mult lemn de culoarea sosului, și-i făcuse un capac. Capacul era folosit drept planșetă de scurgere. Erau cîteva vase pe ea, iar lenjeria lui Duncan și a lui taică-său era la Înmuiat În sodă, Într-o găleată de zinc. Duncan roși cînd le văzu, și dădu repede găleata la o parte. Alec Îndepărtă vasele, bucată cu bucată, punîndu-le pe masa de bucătărie. Apoi apucară amîndoi de capetele capacului și-l ridicară. Apa rămăsese acolo de la o baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
capac. Capacul era folosit drept planșetă de scurgere. Erau cîteva vase pe ea, iar lenjeria lui Duncan și a lui taică-său era la Înmuiat În sodă, Într-o găleată de zinc. Duncan roși cînd le văzu, și dădu repede găleata la o parte. Alec Îndepărtă vasele, bucată cu bucată, punîndu-le pe masa de bucătărie. Apoi apucară amîndoi de capetele capacului și-l ridicară. Apa rămăsese acolo de la o baie pe care tatăl lui Duncan o făcuse cu zile În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o foaie de cort peste ea, dar lumina se strecura prin acel loc. Kay se uită În jur și văzu destul de clar obiecte care, doar cu un minut În urmă, o nedumeriseră: o masă de călcat cu picioarele rupte, o găleată, o cutioară pe care cineva lipise scoici... Toaleta Își pierduse strălucirea sidefie și-și arăta petele. Pereții casei ridicîndu-se pe ambele laturi ale mormanului de moloz se dovediră a nu fi pereți ci camere deschise, cu paturi, scaune, mese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cârpa. Colcăind de bacterii, cârpa miroase dulceag și grețos ca apa veche de la florile ofilite. Cât de râncedă trebuie să fie cârpa de vase până când cineva din casa asta, altcineva decât mine, se gândește s-o arunce? Trântesc cârpa În găleata de gunoi care dă pe dinafară și caut una nouă sub chiuvetă. S-au terminat. Bineînțeles că s-au terminat, Kate, doar nu ai fost acasă ca să cumperi altele. Recuperat vechea cârpă din gunoi și Înmuiat În apă fierbinte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
trebuie să fac e să pregătesc aripile și aura lui Emily pentru mâine dimineață. Doar ce am stins lumina și am Început să urc scările când Îmi vine În minte un gând rău. Dacă Paula vede cutiile de la Sainsbury În găleata de gunoi, va răspândi vestea Marii Falsificări a Plăcințelelor În cercul de bârfă al dădacelor. O, la naiba. Caut cutiile În gunoi, le Împachetez În ziarul de azi și ies cu pachetul pe ușa din față. Mă uit la stânga, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ciudată de consistența algelor de pe raftul cu pahare. Arunc o bucată de parmezan care miroase a casă de oameni bătrâni. La fel și Figurinele Puiul Vesel scârboase cu care Paula hrănește copiii, asigurându-mă că le-am dosit la fundul găleții. Pentru odraslele mele delicate numai produse naturale. De câte ori trebuie să-i spun? Umplu și golesc mașina de spălat de trei ori. Juanita, din cauza durerilor cronice de spate (de trei ani și jumătate), nu poate să care ligheanul greu cu rufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
trei mandarine În castronul mare de sticlă, dar nimeni nu s-a gândit să arunce fructele stricate de dedesubt, iar perele de la fundul castronului au Început să lase un fel de rășină chihlimbarie lipicioasă. În timp ce arunc pară cu pară la găleata de gunoi, mă gândesc cât au costat. După ce spăl și șterg castronul, șterg cu grijă orice urmă de zeamă lipicioasă de pe fructele proaspete și le pun la loc. Nu mai trebuie decât să-i pregătesc cutia cu mâncarea de prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ale sale suspendate la pupă ca niște organe genitale ale unui gigantic organism acvatic. Sesiunea de reglaj mecanic al șalupei se terminase pe ziua aceea, iar Gunnar Andersson stătea În picioare lîngă navă și se spăla pe brațe Într-o găleată cu detergent. Mă salută dînd din cap, dar chipul său ascuțit și bărbos avea o expresie impenetrabilă și absorbită În gînduri ca a unui sfînt gotic. Ignora complet aglomerația de la ceasurile serii, urmărind În schimb un stol de lăstuni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu mine. — Domnule Andersson? V-am văzut la slujba funerară din cimitirul protestant. Îmi pare rău pentru Bibi Jansen. — Mulțumesc că ați venit. (M-a măsurat cu privirea de sus pînă jos, apoi s-a spălat iar pe mîini În găleată.) O cunoșteați pe Bibi? Aș fi vrut s-o cunosc. Din ce spune toată lumea, trebuie să fi fost o companie foarte agreabilă. — CÎnd i s-a dat o șansă, a spus el, aruncîndu-și prosopul În geanta de serviciu. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
el. Știam că profa de română nu mă are la suflet și bănuiam că nu mi-ar înțelege niciodată gândurile și nu mi-ar aproba niciodată scrisul. Dar modul cum revărsase acel potop de vorbe asupra mea, ca pe o găleată cu lături, mă năucise și te încețoșase și mai mult pe tine, Edo. Oare de ce? Ce anume din mine îi face pe majoritatea celor din jurul meu să simtă atâta încrâncenare și atâta dorință de a mă strivi? Doar faptul că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
La fel cum a plouat ieri! — Știi că ai dreptate? îl susținu Codrin Neacșu. îți amintești, Ionela, că și noi am fost în anul ăla la mare de 1 Mai? Eram o proaspătă pereche, deh... Așa e, a plouat cu găleata! Ehe, ce-a mai turnat! Și totuși litoralul era plin de turiști. Ionela dădu din cap și-l mângâie pe creștet absentă. Domnul Neacșu îi sărută galanton mâna și și îndreptă privirile spre Clara, care se încruntase și își strânsese
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
urmă, m-am simțit bine cu băieții, normal, am jucat table și popice... Apropo, Codrine, sunt as la popice!... Era o mulțime de lume la mare în zilele alea, normal. Doar că am avut ghinion, cum spuneam, a plouat cu găleata până în noaptea de Paște. Nici n-am ajuns la plajă decât duminică pe la prânz, înainte de plecarea înapoi. Erau doar câțiva inși rătăciți la țărm, tot felul de schilozi, și m am cru cit când am văzut că înota cineva în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
câte unul dintre noi să scadă în putere și în posibilitățile sale, că nu mai reușea mai nimeni să coboare pe schelă, după apa de băut Însă eu, ca sondor-șef, le mai duceam apă, sus, pe sondă, dar fiind găleata spartă, când ajungeam cu aprovizionarea la geamblac, numai bine rămânea în ea doar atâta apă, cu care doar să-și ude gura Însă, de la un timp, am observat că nu mai am nici eu putere spre a face deplasarea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
umflat stomacul ca o pernă și limba în gură mi-a crescut ca o broască, de răul acizilor din fabrică Dar cureaua nu de foame am mâncat-o, ci fiindcă mă alarmase faptul că nu mai am putere să urc găleata cu apă sus, la colegii mei de pe schela sondei Însă, mai punându-mi odată ambiția, am mai aburcat iar găleata cu o țâră de apă, sus, la geamblac, încât oamenii au mai prins oleacă de reveneală și mai săltându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Dar cureaua nu de foame am mâncat-o, ci fiindcă mă alarmase faptul că nu mai am putere să urc găleata cu apă sus, la colegii mei de pe schela sondei Însă, mai punându-mi odată ambiția, am mai aburcat iar găleata cu o țâră de apă, sus, la geamblac, încât oamenii au mai prins oleacă de reveneală și mai săltându-ne limbile, ne sfătuiam, grăind, despre situația dată: care-i problema, de nu mai ajung cei de afară la noi? Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
privea, când pe unul când pe celălalt, că i se vedea rotundul ochilor, cât albușul la oul de gâscă Ci noi am avut grijă, ca de obicei, ca sorții de a se duce pe scară în jos, la aprovizionare, cu găleata de apă, să cadă pe mine, pe Cornel Braiu sau pe Manuil Fragă, care așa măruntac, cum este el, dar duce la tăvăleală, că așa-s tabacherele din pluton, îndesate și vânoase Iar acum, sorții au căzut, vorba vine, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la tăvăleală, că așa-s tabacherele din pluton, îndesate și vânoase Iar acum, sorții au căzut, vorba vine, pe Manuil Fragă, care, din scrânciobul lui de funii, s-a dezlegat încetișor și cocoțându-se cu fereală pe geamblac, a luat găleata de toartă și agățând-o la brâu cu o frânghiuță, a pornit-o, în jos, pe scară Cum Manuil Fragă, pentru a putea trece, avusese drum peste geamblac, Pamfil Duran, ca să nu-i stea în cale, s-a răsucit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să nu se scapete el de pe fusceii scării Și era tăcere și în bătaia luminii, Apa de jos unduia numai din când în când, aruncând sticliri negre, ca o aripă de corb Deci acum priveam la Manuil Fragă, cum cu găleata legată la brâu, se suia atât de încet pe scară, din fuscel în fuscel, de parcă mergea pe un rând de porumb, prășindu-l de-al doilea, pe îndelete Iar eu nu mă mai sinchiseam de nimic, atât de fără de interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de fără de interes și fără de spor ajunsesem în sinea mea și în judecățile mele și nici nu prea luam în seamă, ce se mai află în jurul meu Ci doar mă gândeam să nu se scapete Manuil Fragă de pe scară, fiindcă găleata, așa spartă cum era și curgea apa din ea, dar devenise pentru fiecare dintre noi o sarcină serioasă și o povară dincolo de puterile noastre, nu numai atâta cât zice cântarul că ar avea în greutate Deci așa fiind starea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]