3,883 matches
-
surorile o tot îmboldeau: he he, ce știi tu! n-ai ținut bărbat și copii! plimbarea plimbare, tihna tihnă, televizorul televizor! cred și eu că nu te chinuie reumatismele!. Așa că mezina familiei, la 92 de ani, făcea cumpărăturile, spăla, deretica, gătea și n-avea voie să se plângă de nimic. Tanti Clemanza îi zicea: Mizi dragă, adu-mi alt couteau, că ăsta e pătat; și nici la fourchette nu arată comme il faut. Mizi, cherie, strânge tu masa, că eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doare urechea! Aoleo! Atacatorul coboară la prima în huiduielile mulțimii. Noi ne dăm jos în Băneasa. Tanti Cucu vrea să trecem întâi pe la alimentară, să ia ceva consistent de mâncare: - Că știu eu că pițipoanca aia a ta n-a gătit nimic! - Hai, bre, vezi cum exagerezi? Avem ciorbă de văcuță, iar maică-sa ne-a trimis niște sarmale cu urdă. - Pe alea să le mâncați voi! Eu nu pun gura pe așa ceva! Nu știu ce farmece ți-o fi făcut ție asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu chiria pe trei luni, își depozitaseră sutele de cărți tâmpite în rafturile ei împodobite frumos cu bibelouri și acum mai scapă de ei dacă poți. Pe viitor avea lecția învățată: n-o să mai accepte decât chiriași cărora o să le gătească ea. O să le ceară bani pentru carne pe trei luni înainte. Dacă o să vrea exclusiv carne dezosată, atunci pe șase luni. Prilejul se ivi de la sine. Am intrat în cameră ieșind de la baie și, cum erau mai multe ferestre deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
convenție. Odată la zece minute mă întrerupeam din poveste și strigam: ciorbă! Dacă încă era în casă, ea-mi răspundea: ciolan! Era metoda folosită de Ion Creangă la Școala de popi de la Fălticeni. Sâmbăta făceam piața împreună, după care ea gătea o ciorbă cu multă lobodă, iar eu strângeam din casă șosetele și tampoanele aruncate după canapele și șifoniere, spălam geamurile, aspiram gândacii și limacșii uciși de stresul provocat de muzica lui Wagner. Mâncam și făceam somnic. Ne trezeam, jucam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
E bolnăvior? E bocciu? E-n carantină? Nu i-ați pus pempărși? Păi, de ce? Mai nou, prizează somnifere? Etnobotanice? Narcotice? Noi obișnuiam să ne drogăm legal. Hmm... Dar Fratele? E picnit și el? E beteag? S-a molipsit? zice Nae, gătind minuțioasele manevre de amalgamare a lichidelor, demne de un barman profesionist. Haide, băi, noroc! Sile s-a pilit ca scroafa lu' Arvinte! ia cuvântul Poetul. S-a-mbătat criță. Harcea-parcea. Comă alcoolică. Fără comentarii de prisos. Din cauza lui și-a ălora ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de hârtie potrivită își aduse aminte de Iuga, coborî în realitate și hotărî să amâne răspunsul până ce va putea comunica lucruri mai multe și poate mai bune. De altfel, se făcuse ora șase și, deci, era momentul suprem să se gătească pentru diseară. Mai cu seamă că trebuia să-și aranjeze unele mici lucruri, să-și mai coasă câte ceva, să-și lustruiască ghetele, să-și perie costumul negru de camgarn pe care nici nu l-a prea îmbrăcat aici, încît s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înainte de a se ridica cortina, Grigore, întorcînd capul întîmplător, văzu în fotoliul din spatele său pe Titu Herdelea. ― Ei, bată-te! Ce cauți aici între ciocoi? îi zise cu bucurie. Ne vedem în antract! Titu era oficial, pentru cronica teatrală. Se gătise cu hainele cele negre și totuși se cam rușină la început cu ele între atâtea fracuri. Își recăpătă încrederea văzând și pe ceilalți colegi de cronică dramatică la fel, ba unii în sacouri de purtare, ca o demonstrație că ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
necesare. În toată hărăbaia de curte locuia numai Dumitru Ciulici cu familia, adică nevasta și patru copii. Arendașul l-a moștenit și-l păstrează, fiindcă e de ispravă. Muierea lui Dumitru a fost bucătăreasă la Pitești și deci știe să gătească perfect pentru boieri, iar fata cea mai mare, Ileana, s-a învățat a face serviciul în casă ca o jupâneasă de la oraș. Pentru alte nevoi, Dumitru s-a obișnuit să cheme oameni sau femei din sat. Totuși conacul nu-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dumitru Ciulici, cu fața osoasă, mustăcioasă, puțin adus de mijloc, se iuțea să ajute boierilor a coborî. Întrebat, înștiință pe Platamonu că conița s-a odihnit bine, s-a sculat mai adineaori și în clipa aceasta se află la oglindă, gătindu-se. Din cerdacul care apăra intrarea, arendașul introduse pe Stavrat într-un vestibul mare, unde așteptară câteva minute, până ce apăru Ileana să le spuie că conița vine numaidecât și să poftească dumnealor în salon. În stânga era salonul și un fel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și de noi n-aveți grijă, măi flăcăi!... Apoi așa... ― Taci mulcom, moșule, că avem întîi niște răfuieli, dar pe urmă om face noi cum o fi mai bine, cu toții! zise Petre cam țanțoș, ca un cocoș tânăr când se gătește să cânte. Grupul porni în sus, spre Lespezi. Numai Toader Strâmbii cu toporul și Chirilă Păun cu bățul, încolo toți cu mâinile goale. Între ei parcă cel mai mândru era Ilie Cârlan, care se tot uita înapoi și râdea spre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care se află, șoferul nu e în stare să ducă mașina. Dar nici să mai zăbovească pe-aici cucoana nu e bine. Focul de la Ruginoasa are să se întindă și încoace, negreșit, și oamenii sunt îndîrjiți. De aceea el s-a gătit să pornească îndată cu brișcă, numai să adape calul, la Gliganu, la stăpânul lui, să-i dea de știre... Primarul Pravilă cu plutonierul Boiangiu și cu logofătul Bumbu se întoarseră osteniți, negri de fum și de funingine. Căruța intră în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vreau multe. Să vă încadrați în 50 de lei, nu mai mult! - Nicio grijă! Îi spun frumos ”Sărut mâna! ”și ne despărțim. În altă zi mă întâlnesc cu doamna Cocuța, o doamnă care nu iese din apartament până nu se gătește cu atenție, de parcă ar merge la un spectacol, deși are peste 80 de ani și arată cu mult mai tânără, văduvă fiind de câțiva ani. Este foarte vorbăreață, nu-i tace gura deloc. Îi place să discute cancanurile de la televizor
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de 45 de ani. Ce m-a uimit era asemănarea cu Dora, care-i moștenise ochii și părul negru. Mi-a povestit tragedia la care nu se aștepta. Mi-a spus că a fost înmormântată marți, la prânz. A fost gătită mireasă după tradiția unei fete nemăritată, iar mire a fost un tânăr din sat de vârsta ei, care acum este elev de liceu. A fost înmormântată cu fanfară care a cântat de dimineață până la coborârea în groapă, așa cum e tradiția
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tot mai frecvent colegi. Al cui ești aluneca încet-încet spre unde lucrezi. Cred că prin 1999 s-a produs o ruptură care, la acea vreme, m-a lăsat perplex : un fost student, convertit vreo cîțiva ani prin India, ne-a gătit de Crăciun cîteva excelente mîncăruri în cel mai curat stil vegetarian. Eu, de Crăciun, să mănînc ierburi ! Am simțit nevoia să merg la biserică și să aprind o lumînare pentru toți moșii și strămoșii mei, care sigur și-au petrecut
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
al agriculturii - de departe cel mai complex și complicat din cîte am avut și vom mai avea - mă face să mă gîndesc însă de data aceasta la viitorul sarmalei naționale, la sarmaua integrată. Cum va arăta ea ? Cum o vom găti, cum o vom mînca ? Cel mai bun mijloc de a căuta un răspuns este probabil acela de a lua la întrebări un concept - și instituția sa normativă : food safety. Este de presupus că în viitorul apropiat nu se vor schimba
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de feluri de mîncare, printre care și șnițel sau cordon bleu, dar și ciorbă de vițel sau papanași. Unele sînt clar ale altora, altele sînt pur și simplu „generaliste”, dar le știm pe toate, ne-am obișnuit cu ele, le gătim și acasă : fac parte din „cultura” noastră gastronomică de fiecare zi. Dați apoi pagina și veți găsi, inevitabil, rubrica „preparate tradiționale românești”. Astea sînt doar ale noastre, sînt specifice, ne reprezintă. Sînt naționale : sarmalele de pe oricare dintre aceste meniuri sînt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
but not least, tîrfă), fie la spațiul domes tic. Pe lîngă lista de mai sus, care acoperă o bună parte a gastronomiei „specific românești”, putem să adăugăm astfel una care acoperă o bună parte a gospodăriei la fel de românești unde se găteau toate aceste bunătăți. Putem să începem cu schela necesară pentru a înălța casa de chirpici sau cherestea și să încheiem cu molozul ce rămîne după ridicarea casei. În gospodărie, ne vor întîm pina gardul de uluci legați cu sîrmă, cerdacul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai e ceva interesant. Există extrem de multe recorduri Guinness Book legate de mîncare, dar majoritatea sînt la ingurgitat (de la gîndaci la halbe de bere). Noi stăm de partea cealaltă a cratiței. Altfel spus, ei mai mult consumă, noi mai degrabă gătim... în sfîrșit, dacă mergem mai departe pe acest fir, realizăm că recordurile noastre alimentare sînt de echipă, recordurile lor sînt individuale, de „performanță” personală. Chiar și în afara domeniului alimentar, noi mai avem cîteva recorduri ciudate, tot de echipă : cel mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
B. fără drept de apel. — și ce-o să mîncăm în rezervația asta ? s-a interesat G., mereu pofticios și morocănos. A devenit astfel evident că în rezervația bărbatului tradițional trebuie să existe un spațiu și pentru nevasta sa, care să gătească - chiar dacă orice bărbat tradițional știe să pregătească mai bine decît oricine altcineva cel puțin două-trei feluri de mîncare, precum omletă sau friptură la grătar. — Dar dacă, Doamne ferește, mă-nțelegeți... adică ce se întîmplă dacă soția moare prima, cine mai gătește
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
gătească - chiar dacă orice bărbat tradițional știe să pregătească mai bine decît oricine altcineva cel puțin două-trei feluri de mîncare, precum omletă sau friptură la grătar. — Dar dacă, Doamne ferește, mă-nțelegeți... adică ce se întîmplă dacă soția moare prima, cine mai gătește ? s-a interesat, anxios, M. — Exclus ! i-a tăiat-o scurt B. Prin definiție, bărbatul tradițional moare primul - măcar pentru faptul că nu știe ce să facă dacă ar rămîne singur... — în orice caz, o să vă rog să puneți peste
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să-mi scot hainele groase, cu dâre de zăpadă pe la încheieturi, și rămân în pulovărul meu roșu, pe gât. Mă așez pe pat, pe cerga roșie, așa încît camuflajul e perfect. Sânt ușor emoționat, căci nici o tipă nu s-a gătit vreodată pentru mine ca tine, Nana. E în tine un amestec de tandrețe, duioșie și timiditate care îmi dă curaj. Mai e și altceva, dacă te privesc atent. Îți mângâi părul și te întreb de ce ești tristă. Nu e chiar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un picior mai subțire. Pe atunci însă mi-o amintesc rânjind veselă și întinzînd mâinile către cadourile care ni se puseseră înainte, pe masă: câteva bomboane și o căprioară de cauciuc, legate în țiplă. Și, cred, o ciocolată dreptunghiulară. Femeile gătite cu tot soiul de mărgele imitând perlele și bărbații în cămăși mi se păreau niște giganți. Priveam în sus spre fețele lor pierdute în lumina becurilor roșii. Erau neîndurători, terifici. Dar vara nu stăteam în casă, ci imediat fugeam, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
purpurii ai alungitului, colțurile rotunjite ale sobei. Fâșia de geam mat a ușii se lumină brusc într-un galben murdar: tanti Aura aprinsese dincolo lumina. Acum ne striga cu vocea ei pătrunzătoare, graseiată: trebuia s-o admirăm pe "doamna Bach" gătită într-o fantastică rochie albastră cu model imprimat: crenguțe de cireș înflorit. Eram pitică pe lângă sperietoarele cu gesturi lente care umpleau sufrageria. La plecare, i-am condus pe sub cerul înstelat, prin țârâitul de greieri, până la poartă, de unde doamna Bach a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rămas cu toată rușinea pe cap. Riscasem mult, dar jocul îmi ieșise. Deci Ester avea să-mi fie mireasă. Mai roșie decât era nu prea avea cum să devină, dar îi stătea bine. Toate se îngrămădiseră în jurul ei, "s-o gătească", iar eu, rămasă la o parte, n-am găsit ceva mai bun de făcut decât să-mi pun pe cap pălăria unchiului meu, pe care o cărasem de-acasă împreună cu alte lucruri. Mi-am strâns tot părul sub ea. Mi-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
început i se schimbase în ură și venin. Hărțuit de vecinii care-l amenințau cu Parchetul, de șefii care nu mai erau mulțumiți de randamentul său în fața planșetei, de nevasta care-i dăduse un ultimatum casnic, refuzând să-i mai gătească, să-i mai spele și să mai îndeplinească alte îndatoriri matrimoniale, arhitectul nu mai avea nici măcar consolarea de-a se bucura de pasiunea sa. Ajunsese în prea scurtă vreme la o culme dincolo de care nu mai putea spera să urce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]