2,575 matches
-
a spus Felice. Neapărat trebuie să aranjăm să vină Duggie pe la tine și să-ți vadă sculpturile! — Mi-ar plăcea și mie asta, se oferi Jim Ashley, spre surprinderea mea. Felice Îmi aruncă o privire aprobatoare. — Absolut! zise. O să adori garsoniera lui Sam. E așa de boemă. Exact ca o mansardă din New York, doar că... — Mai murdară, am completat-o eu. Cred că mi se urcase băutura la cap. Felice izbucni În râs. — Ce-mi place umorul englezesc! Pa, scumpo, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din pat și eram Încă În cămașa de noapte. Mi-ar plăcea să spun că era un chimono japonez de mătase, dar nu pot. Am vreo două chimonouri, ce-i drept, dar temperatura de care mă bucur de obicei În garsoniera mea necesită pijamale de flanel și o cămașă de noapte care arată de parcă ar fi fost făcută din niște pături vechi. Myrna Loy nu m-ar Învrednici nici măcar cu o privire. — Derek a fost ce? am Întrebat, ținând receptorul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mine, m-a bătut și-a Încercat să-mi pună droguri În casă. După cum stăteau lucrurile În nordul Londrei, În zilele noastre, oricine ar fi dat crezare unei asemenea povești. Hawkins a apărut pe la două. Nu am vrut să părăsesc garsoniera În caz că apărea Între timp, așa că citisem Guardian din scoarță În scoarță și, În cele din urmă, ajunsesem să mă uit la Neighbours. Pentru cineva care dorea să aibă creierul brici, un astfel de program nu era prea indicat. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care și-a lăsat un strop din sângele sacru În fiecare capsulă... După o vreme, m-am forțat să mă Îmbrac și să-mi strâng părul, pe principul că asta m-ar face să mă simt mai bine. Noroc că garsoniera era Încă Într-o stare de relativă ordine, În urma puseului acut de curățenie de duminica trecută, așa că măcar nu m-am deprimat și mai tare la gândul că sunt o ființă murdară și necivilizată. Apoi, m-am Întins iarăși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și pe piele. Va trebui să fac o baie mai Încolo. — Minunat! Betty, Jim, veniți Încoace. Nu fiți timizi. Nu e Întocmai cum v-am povestit? Întrebă ea, fluturându-și mâna de jur imprejur. Era evident că se referea la garsonieră, nu la instalația mobilă. — Iar Sam doarme acolo sus, pe platforma aceea. Vedeți scara? E așa de newyorkez, nu? — Interesant cartier, remarcă Jim Ashley scurt. Cu Închisoare și tot tacâmul. — Trebuie că ați venit prin Holloway, am spus. Văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
jumătate. Am ieșit, iar el descuiat portiera. — E oare Înțelept să conduci după ce-ai băut două whisky-uri duble? am spus În timp ce mă urcam. — Câtuși de puțin, răspunse, pornind ștergătoarele de parbriz. Nu era prea mult de condus până la garsonieră. Păi, mulțumesc că m-ai condus, am zis, coborând. Nu te superi dacă o șterg Înăuntru? E foarte multă umezeală aici. N-am mai așteptat să aud ce avea de zis. Am trântit pur și simplu portiera și-am țâșnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
universale. Știu că termenii mei ar putea părea hazardați, dar eu l-am cunoscut pe acest om. Salvarea mondială era în mâinile lui. De cum sosi în monstruosul oraș, Ionică începu să alerge și, în nici trei zile, își cumpără o garsonieră în Piața Gării, la etajul I. Cum era gospodar cu tradiție, puse cu mâna lui faianța și cele șase vase de W.C.. Apoi se privatiză... Joi, 28 septembrie Desfăcând valizele ca să fac inversiunea între hainele de vară și cele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
alun sumedenie de izvoare cristaline (probabil că de atunci datează și zicătoarea „frumos clipocește buna dimineață”). Finalmente, pentru Jean totul deveni limpede: ceea ce demarase el nu era o afacere, ci o misiune. Imediat după această Iluminare, au fost achiziționate două garsoniere alăturate. De acum încolo se putea vorbi, în plus, de o toaletă roșie și de una galbenă „ca grânele patriei...” Cerul s-a lăsat tot mai jos. Ultimele plante au murit azi dimineață. Tanti Clemanza s-a împăcat cu tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cugetătorului raționalist că, de la Revoluție, dăduseră faliment câteva jocuri piramidale. - Din cauză că nu s-au făcut calcule probabilistice înainte și pentru că s-a băgat mâna în bani. Stoica n-ar face așa ceva. E prea inteligent! Am auzit că locuiește într-o garsonieră cu maică-sa. Nici mașină nu are. Când vine cu ornitorincii și limuzina, o face doar obligat de Hunar. El are răbdare până va da lovitura finală. - Da, îl susține și misticul din dreapta lui, Stoica are o misiune. El și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la început că n-o să țină! Eu îmi aminteam însă că ea ne ademenise la Cluj, ea ne împuiase capul cu vile și piscine. Până una alta era de părere să ne punem banii la un loc, să cumpărăm o garsonieră, apoi să ne luăm și noi cu acte în regulă, să facem copii. Eu nu prea eram încântat să procreez într-o garsonieră, așa că am votat pentru un apartament cu două camere, confort doi. Discuția s-a prelungit până târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
piscine. Până una alta era de părere să ne punem banii la un loc, să cumpărăm o garsonieră, apoi să ne luăm și noi cu acte în regulă, să facem copii. Eu nu prea eram încântat să procreez într-o garsonieră, așa că am votat pentru un apartament cu două camere, confort doi. Discuția s-a prelungit până târziu în noapte, când am căzut lați cu toții. La șapte dimineața am auzit zgomote în cameră și am deschis ochiul stâng, aflat în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ferestre. Pe la 11, un zmeu mare se zvârcoli deasupra orașului. Frunze roșcate ațâțătoare se întrecură să-i arate, să-i sugereze, să-i poruncească lui Leo drumul spre metrou. Indiferent la provocări, dascălul își fixă dogul de ruinele blocului de garsoniere cu o fundă topaz și, plin de ticuri, pătrunse în bufetul de la subsol. La o masă joasă, cu bereta-joben verde dată pe ceafă, marele șef, Iolescu, profețea. Cu boticul pe genunchiul său, domnișoara Clito îl sorbea din priviri. Obraznic, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i îndesă în gâtlej un smoc de vată cu cloroform; peste blocul întunecat se pogorî o liniște grea. În timp ce Proprietarul înfigea cheia în ușa metalică, pașii uleioși al luminii începuseră să bocănească pe pavajul din fața parterului. Era 6 iulie și garsoniera plutea în clar-obscur până departe. Intrusul se lăsă să cadă pe primul fotoliu și-și răsuci o țigaretă. Scoase apoi din buzunar bibeloul favorit, cățelul Chilot, și-l depuse pe raftul de păpuși. Când neasemuita Adely se deșteptă, o mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la început, pentru că sânt convins că, și în viață, și în ficțiune, începutul dă tonul și în nebunie; îmi amintesc cum a început s-o ia razna un fost prieten al meu. A venit într-o seară foarte agitat în garsoniera mea și mi-a povestit ciudat de coerent ce i se întîmplase cu o oră înainte: "M-am suit în tramvai ca să merg la o cunoștință. Din cauza frigului de afară geamurile vagonului erau aburite. Pe scaun, în fața mea, stătea o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
alegi culoarea, de la galben ca lămâia până la violet ca panseaua. Ești ceva nedefinit, romancier necunoscut sau prea cunoscut, pedagog? Volum separat, cu toate avantajele și dezavantajele. Ești inginer constructor, profesor de rezistența materialelor, cazangiu, matematician? Regretăm. Doamna care locuiește în garsoniera aceasta nu te va cumpăra niciodată. O garsonieră minusculă, spre marginea Capitalei. Ajungi aici schimbând mai multe autobuze și încîlcindu-te pe străduțe cenușii. Scara blocului are pereții vopsiți în verde pal și miroase a gunoi. Câte un asparagus complet ofilit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca panseaua. Ești ceva nedefinit, romancier necunoscut sau prea cunoscut, pedagog? Volum separat, cu toate avantajele și dezavantajele. Ești inginer constructor, profesor de rezistența materialelor, cazangiu, matematician? Regretăm. Doamna care locuiește în garsoniera aceasta nu te va cumpăra niciodată. O garsonieră minusculă, spre marginea Capitalei. Ajungi aici schimbând mai multe autobuze și încîlcindu-te pe străduțe cenușii. Scara blocului are pereții vopsiți în verde pal și miroase a gunoi. Câte un asparagus complet ofilit într-un ghiveci, pe un suport de fier
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înfățișînd mânăstirea Voroneț, câte un leandru într-o cutie de lemn de sub care ies gândaci mititei de bucătărie, cam asta vezi pe coridoare, la capătul șirurilor lungi de uși numerotate, pe care ți le închipui neobișnuit de subțiri. Bloc de garsoniere confort trei. Camera ei este însă îngrijită și frumoasă. Sub rafturile nesfârșite (acum văd niște tratate mari, greoaie, de oncologie, o carte despre adenopatii, alta cu titlu purpuriu, agresiv: Leucemia) se întinde o sofa dubla, acoperită cu o cergă lățoasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zâmbetul fățarnic / Pe-a ei buze de coral." Buze de orientală tristă, de creolă tristă, de idol trist. Iese din baie și începe să se îmbrace. Mi se pare neinteresant, de altfel sânt și în criză de timp, așa că părăsesc garsoniera, ies pe ușa blocului și mă târăsc, hidos, translucid, cu labele mele păroase ocupând tot trotuarul, pe ulițele gloduroase, întunecate, ninse din preajma blocului ei. Câțiva trecători se plimbă încoace și-ncolo prin înserare, dar el nu e. Merg mai departe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dai de niște locuri transparente, cele în care ești cu adevărat tu, și nu o biată femeie matură, o funcționară singuratică fără nici un viitor. Trăind sub pământ, la milioane de kilometri sub fundațiile orașului, în cubul acesta de lumină al garsonierei tale. Povestește-mi despre soțul tău. Bravo, tinere! începi să-mi placi. Ai înfășurat-o în fire mai tari ca lița. Ai momit-o cu stropul dulce de Bloody Mary, care îi tremură și-acuma în stomac. Ai înțepat-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de el, acum cinci ani. Ții minte că divorțul s-a pronunțat cam tot pe vremea asta, prin decembrie. Ai suportat ciudat de greu șocul; în noaptea de Anul Nou te-ai simțit atât de singură, de fără sens în garsoniera ta de pe Ștefan cel Mare, prima în care te mutaseși, încît ai ieșit, chiar la miezul nopții, să te plimbi pe Aleea Circului. Ai coborât până la lac și acolo, într-o lume stranie, învelită în ceață, ai întîlnit un adolescent
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o strângere de inimă în fața ruinării tuturor lucrurilor, în fața a ceea ce-a fost și nu va mai fi niciodată. O amintire a amintirilor. REM-ul e, poate, nostalgia. Sau altceva. Sau toate acestea deodată. Nu știu, nu știu. În garsoniera ta e lumină de zi. Stropul de cenușiu de pe marginea obiectelor s-a șters încetul cu încetul și milioanele de culori ale lumii albe s-au așternut pe cotoarele cărților (Cortîzar, un Mîrquez ferfenițit...), pe îmbrăcămintea noastră aruncată aiurea, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plus, cu motorină unsuroasă... — Mai dă-o dracu și p-asta ! Dă-o dracu de curvă ! șoptește Vica. E și asta o curvă și o prefăcută ! Trăiește cu văr-su, care toată viața lui nu s-a însurat. Merge-n garsoniera lui, că zice că ea nu poate fără, și-al ei de la cinzeci de ani a-nchis taraba... Mai dă-o dracu și p-asta și pe toate. Haidi, să șezi să te odihnești în grădină... Știi, cum făceai când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
avion până la Denver și îi dădu instrucțiuni unde s-o găsească pe Hattie. Îi scrisese și lui Margot, care a fost surprinsă, iritată și ușurată. Pearl sosi și o găsi pe Hattie petrecându-și vacanța de vară într-o mică garsonieră întunecoasă, din același bloc unde locuia Margot, și străduindu-se să-și facă temele de vacanță, în timp ce suferea de o torturantă singurătate și lacrimi cronice. Hattie avea treisprezece ani, Pearl douăzeci și unu. Când își concepuse proiectul, John Robert nu-l studiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în ciorapul maro. Îi săgetau mintea, laolaltă cu numeroase alte gânduri, cu imagini ale pârtiilor înzăpezite și ale plopilor liliachii, ale melancolicului lac din Texas, ale dragului ei tată, încruntându-se de îngrijorare în timp ce-și pregătea prelegerile, ale garsonierei sordide în care vărsase atâtea lacrimi înainte de a se fi ivit Pearl, ale feței nervoase, vinovate cu care o privea Margot Meynell, actualmente doamna Albert Marcovitz, și departe, departe, foarte estompat, ale chipului mamei ei, nefericita femeie moartă care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai trecut s-o vadă pe domnișoara Saicovici. A fost o femeie destul de educată, ar fi avut despre ce să discute cu ea, și ea ar fi fost, parcă o și vedea, surprinsă și încântată să-l vadă la ușa garsonierei ei. Și totuși n-a căutat-o niciodată. De ce? Probabil prăpastia dintre generații, își spune... Dar timpul șterge orice diferență, nivelează totul. Acum n-ar mai fi nicio prăpastie, ei fac parte cu toții, Lucian, părinții și domnișoara Saicovici, din aceeași
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]