3,095 matches
-
microsateliți repartizați în mod uniform pe toți cromozomii și testarea pe un lot de familii a tuturor acestora. Demonstrarea linkage-ului unor alele ale unui anumit microsatelit cu boala indică că în regiunea respectivă a cromozomului implicat se află un locus/genă de asociere cu boala. Regiunea identificată va fi ulterior restrânsă prin introducerea în analiză a mai multor microsateliți la intervale mai mici în zona de asociere, până când aceasta va putea fi localizată cu anumită precizie. Ulterior se trece la studiul
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]
-
9. ALTE GENE IMPLICATE ÎN SUSCEPTIBILITATEA GENETICĂ PENTRU DZ TIP 1 9.1. GENA CTLA 4 PE CROMOZOMUL 2q33 Prin tehnica de screening a întregului genom (Genome Wide Scan) a fost depistat un situs de asociere cu DZ tip 1 pe brațul lung al cromozomului 2 (2q33) care a fost desemnat ca IDDM12. De
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
a fost desemnat ca IDDM12. De fapt, studiile au localizat într-o zonă de 23 cM a cromozomului 2q31-2q35 cel puțin trei locusuri asociate diabetului (IDDM7, IDDM12, IDDM13) (Copeman et al., 1995; Owerbach și Gabbay 1995; Nistico et al., 1996). Gena CTLA-4 (Citotoxic T Lymphocyte-associated Antigen 4) situată pe cromozomul 2q33 este una din genele candidate ideale pentru DZ tip 1 ca boală autoimună, dar trebuie menționat că în aceeași regiune a cromozomului 2q33 se află și genele ICOS (Inducible T-cell
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
Sharpe et al., 2002). Totodată CTLA-4 favorizează apoptoza limfocitelor T prin scăderea expresiei interleukinei 2 (IL2) și a unor factori de creștere autocrini și paracrini responsabili de supraviețuirea și proliferarea celulelor T (Greenwald et al., 2001). Șoarecii knock-out (KO) pentru gena CTLA-4 - CTLA-4(-/-) - prezintă boli limfoproliferative și autoimune letale datorită stimulării necontrolate a receptorilor CD80/CD86 (Tivol et al., 1995), în timp ce șoarecii heterozigoți CTLA4(-/+) prezintă un fenotip hiperproliferativ al limfocitelor T citotoxice (Doyle et al., 2001). În plus, blocarea in-vivo a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
ca reglator negativ al răspunsurilor T celulare și în menținerea toleranței imune T-celulare periferice. În cele din urmă, „destinul” răspunsurilor imune T celulare va depinde de balanța dintre activarea mediată de TCR și CD28 și inhibiția mediată de CTLA-4. Gena CTLA-4 din regiunea 2q33 este formată din patru exoni: exonul 1 codifică peptidul leader; exonul 2 codifică domeniul extracelular de fixare a ligandului (ligand-binding domain); exonul 3 codifică porțiunea transmembranară, iar exonul 4 codifică porțiunea intracitoplasmatică (Ueda et al., 2003
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
acestei gene în patogenia bolilor autoimune în general (Kristiansen et al., 2000, Ueda et al., 2003). Toate aceste studii au furnizat dovezi importante privind existența unui locus asociat diabetului pe cromozomul 2q33 și care cel mai probabil este reprezentat de gena CTLA-4. Totuși trebuie remarcat că, cel puțin până în anul 2002, asocierea nu a fost confirmată pentru toate grupurile etnice și nu exista dovada certă a localizării IDDM12 la nivelul genei CTLA-4, fiind posibil ca polimorfismele acestei gene să fie doar
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
polimorfismele acestei gene să fie doar markerii asocierii diabetului cu un locus de susceptibilitate din imediata vecinătate, posibil de la nivelul genelor CD28 și ICOS din regiunea 2q33 (Pociot și McDermott 2002). Totuși date ulterioare au venit să susțină faptul că gena CTLA-4 rămâne în continuare cel mai puternic candidat pentru locusul IDDM12 (Marron et al., 2000). În 2003, grupul din Cambridge coordonat de Prof. John Todd publică cea mai completă analiză de până acum privind implicarea genei CTLA-4 în susceptibilitatea pentru
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
kbp de pe cromozomul 2q33 care conține genele CD28, CTLA-4 și ICOS, incluzând polimorfismele CT49 G/A, CT60 G/A și 3’(AT)n ale genei CTLA-4. Datele inițiale au localizat zona de asociere în regiunea de 100 kbp care conține gena CTLA-4 și domeniul 5’ al genei ICOS (Ueda et al., 2003). Ulterior, analiza aprofundată a modelului de linkage din regiune, precum și datele de analiză de regresie au restrâns regiunea de asociere la intervalul de 6,1 kbp din regiunea 3
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
celulare cu risc crescut pentru autoimunitate (Ueda et al., 2003). În concluzie, datele de până acum susțin asocierea genei CTLA-4 (IDDM12) cu riscul pentru DZ tip 1, acesta fiind de altfel al treilea locus identificat cu certitudine (după HLA și gena insulinei). Faptul că nu au fost încă evidențiate cu certitudine mutațiile etiologice (ca în cazul IDDM1 și IDDM2) ar putea fi explicat prin faptul că, contribuția IDDM12 la susceptibilitatea genetică pentru DZ tip 1 este mai redusă și nu se
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
nivelul celorlalți loci asociați bolii. Există de altfel unele date care susțin o posibilă interacție între CTLA-4 și alelele HLA de clasa a II-a în generarea riscului de apariție a DZ tip 1 (Einarsdottir et al., 2003). 9.2. GENA LYP/PTPN PE CROMOZOMUL 1p13 Una dintre genele candidate pentru DZ tip 1 care a intrat mai recent în atenția cercetătorilor codifică o proteină cu acțiune tirozin-kinazică, specifică celulelor limfoide, și care a fost codificată drept LYP (Cohen et al
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
dintre genele candidate pentru DZ tip 1 care a intrat mai recent în atenția cercetătorilor codifică o proteină cu acțiune tirozin-kinazică, specifică celulelor limfoide, și care a fost codificată drept LYP (Cohen et al., 1999). Această proteină este codificată de gena PTPN22 (Protein Tyrosine Phosphatase N22) de pe cromozomul 1p13 (Cohen et al., 1999). Molecula LYP aparține unei familii de tirozin fosfataze care au rolul de a preveni activarea spontană a limfocitelor T prin defosforilarea și inactivarea tirozin-kinazelor limfocitare asociate cu receptorii
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
și pe un lot de 1573 cazuri și 1718 subiecți de control din UK. În ansamblu, analiza datelor pentru lotul de familii și cel de cazuri/control a dus gradul de semnificativitate statistică până la p = 6,02 x 10-27, impunând gena LYP/PTPN22 drept al patrulea locus asociat în mod cert cu DZ tip 1 (Smyth et al., 2004). Nu s-a putut stabili nici o interacțiune între alelele LYP/PTPN22 și cele ale locusurilor IDDM1 - HLA, IDDM2 - Ins-VNTR și IDDM12 - CT60
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
lega la molecula Csk (Bottini et al., 2004) sau ar face asta doar cu afinitate redusă (Begovich et al., 2004), împiedicând astfel funcția normală a LYP și determinând o activare crescută a limfocitelor T (Zheng et al., 2005). 9.3. GENA RECEPTORULUI VITAMINEI D (VDR) PE CROMOZOMUL 2q12-14 Vitamina D poate proveni din alimente de origine vegetală (Vitamina D2 = ergocalciferol) sau animală (Vitamina D3 = colecalciferol) sau este sintetizată în piele sub acțiunea radiațiilor ultraviolete (Vitamina D3). Acestea sunt însă inactive din
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
în timpul sarcinii (Fronczack et al., 2003). Efectul administrării orale de vitamina D la om poate fi similar cu cel observat la șoarecii NOD, demonstrându-se recent că și la om există limfocite T reglatorii CD4+CD25+ (Gregori et al., 2002). Gena receptorului vitaminei D devine prin toate cele menționate una din genele candidate puternice pentru susceptibilitatea genetică la diabetul de tip 1. Gena VDR este localizată pe cromozomul 12q12-q14, și include 8 exoni codificanți (exonii 2-9), 6 exoni ne-transcriși (exonii
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
NOD, demonstrându-se recent că și la om există limfocite T reglatorii CD4+CD25+ (Gregori et al., 2002). Gena receptorului vitaminei D devine prin toate cele menționate una din genele candidate puternice pentru susceptibilitatea genetică la diabetul de tip 1. Gena VDR este localizată pe cromozomul 12q12-q14, și include 8 exoni codificanți (exonii 2-9), 6 exoni ne-transcriși (exonii 1a - 1f) și două regiuni promotor (Crofts et al., 1998). Gena VDR a fost complet secvențializată și prezintă numeroase polimorfisme în populația
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
genele candidate puternice pentru susceptibilitatea genetică la diabetul de tip 1. Gena VDR este localizată pe cromozomul 12q12-q14, și include 8 exoni codificanți (exonii 2-9), 6 exoni ne-transcriși (exonii 1a - 1f) și două regiuni promotor (Crofts et al., 1998). Gena VDR a fost complet secvențializată și prezintă numeroase polimorfisme în populația umană (Baker et al., 1988). Patru dintre aceste polimorfisme au fost intensiv studiate privind asocierea cu diferite afecțiuni, inclusiv DZ tip 1 (Zmuda et al., 2000). Cel mai important
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
rs10735810). Unele studii in vitro au demonstrat o transcriere aproape dublă a genei VDR în celulele care poartă haplotipul FF (Gross et al., 1998), ceea ce poate avea implicații funcționale. Alte polimorfisme de tip RFLP induse de enzime de restricție în gena VDR sunt BsmI A/G (alele notate și b/B) și ApaI G/T (alele notate a și A) în intron-ul 8 și o substituție C/T “silențioasă” (care nu determină modificarea aminoacidului codificat) în exonul 9 care induce un
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
cu diferite boli autoimune este reprezentat de repetiția de nucleotide (A)n de la nivelul regiunii 3’ netranscrise a genei (Haussler et al., 1998). Au fost efectuate mai multe studii privind eventuala asociere a polimorfismelor FokI, BsmI, ApaI și Taq1 din gena VDR cu diabetul de tip 1. În 1997, McDermott et al., raportează asocierea haplotipului „bAT” cu diabetul insulino-dependent pe un lot format din asiatici de origine indiană din Marea Britanie, haplotipul BAT părând a conferi protecție (McDermott et al., 1997). Datele
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
un efort de a elucida rolul genei VDR în patogenia DZ tip 1 la om, în anul 2004, grupul prof. John Todd din Cambridge resecvențializează o zonă de 94 kbp din regiunea de 164 kbp de pe cromozomul 12q12-q14 care cuprinde gena VDR (Nejentsev et al., 2004a). Autorii au identificat astfel 245 de polimorfisme simple (SNP - Single Nucleotide Polymorphisms), dintre care 128 nu erau prezente în baza de date pentru SNP . Ulterior, autorii au tipat 98 dintre aceste polimorfisme (inclusiv cele patru
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
peste 3000 familii) precum și pe un lot de 1587 cazuri și 1827 subiecți de control din UK. Rezultatele nu au putut confirma asocierea nici unuia dintre polimorfisme cu riscul de apariție a DZ tip 1, ceea ce a dus la conlcuzia că gena VDR nu poate avea o contribuție majoră (OR > 1) la susceptibilitatea genetică pentru această boală (Nejentsev et al., 2004b). Având în vedere totuși datele experimentale privind intervenția vitaminei D în patogeneza DZ tip 1, dependența efectului polimorfismelor VDR de nivelurile
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
în alte boli autoimune (Nagpal et al., 2005), nu se poate încă exclude cu certitudine un posibil efect al acestei gene (sau a alteia din imediata vecinătate) asupra riscului de apariție a diabetului de tip 1 la om. 9.4. GENA ICAM-1 PE CROMOZOMUL 19p13.2 Molecula de adeziune intercelulară-1 (ICAM-1-Intercellular Adhesion Molecule 1) desemnată și drept CD54 este o proteină transmembranară și face parte din superfamilia imunoglobulinelor. Ea este formată dintr-un singur lanț de aminoacizi puternic glicozilat, greutatea moleculară
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
în patogenia DZ tip 1 la om, fiind raportate concentrații ridicate de ICAM-1 solubil la pacienții cu DZ tip 1 aflați în perioada prediagnostică (Lampeter et al., 1992, Toivonen et al., 2003). Pe lângă datele experimentale deja menționate, trebuie amintit că gena care codifică ICAM-1 se află într-o regiune cromozomială descrisă ca fiind asociată cu DZ tip 1 într-unul din studiile de tip Genome Wide Scan (Mein et al., 1998). Prin toate acestea, gena ICAM-1 devine unul din candidații puternici
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
experimentale deja menționate, trebuie amintit că gena care codifică ICAM-1 se află într-o regiune cromozomială descrisă ca fiind asociată cu DZ tip 1 într-unul din studiile de tip Genome Wide Scan (Mein et al., 1998). Prin toate acestea, gena ICAM-1 devine unul din candidații puternici pentru susceptibilitatea genetică față de DZ tip 1. Gena ICAM-1 este situată pe cromozomul 19p13.3, secvența ei nucleotidică fiind complet determinată (Simmons et al., 1988, Staunton et al., 1988, Voraberger et al., 1991). Au
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
regiune cromozomială descrisă ca fiind asociată cu DZ tip 1 într-unul din studiile de tip Genome Wide Scan (Mein et al., 1998). Prin toate acestea, gena ICAM-1 devine unul din candidații puternici pentru susceptibilitatea genetică față de DZ tip 1. Gena ICAM-1 este situată pe cromozomul 19p13.3, secvența ei nucleotidică fiind complet determinată (Simmons et al., 1988, Staunton et al., 1988, Voraberger et al., 1991). Au fost descrise trei polimorfisme simple (SNP - Single Nucleotide Polymorphisms) ale genei ICAM-1: trei substituții
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
contradictorii, indicând existența unei mari heterogenități inter-populaționale. Totuși asocierea pozitivă a alelei 469E pentru familiile din România și Sardinia, precum și rolul ICAM-1 în răspunsul imun la oameni și implicarea sa în patogenia diabetului autoimun la șoarecii NOD au făcut ca gena ICAM-1 să rămână un candidat puternic pentru susceptibilitatea genetică din DZ tip 1, cel puțin în unele populații. Într-un efort de a elucida rolul genei ICAM-1, Nejentsev și colaboratorii din grupul Prof. John Todd din Cambridge au analizat polimorfismele
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]