3,734 matches
-
sintetiza „raționalitatea modernă” și „umanismul postmodernist”, pe temeiul cunoașterii ca o cunoaștere de sine, tocmai redescoperirea acestei „ultramoderne” idei socratice. Dacă nu se va autodistruge, omenirea secolului XXI va supraviețui respectând acest măreț principiu al „cunoașterii de sine”. Theaitetos cel genial, mort prea devreme, s-a salvat prin cunoaștere de sine. Căci despre Gnoti seauton 21 vorbește subtil dialogul peirastic al lui Platon. Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. Excepția o constituie, desigur, Platon, care l-a făcut
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cosmică, de tip pitagoreic, care se sfârșea prin formarea „omului desăvârșit”, cel care prin moarte recâștiga athanasia, ba chiar și creșterea continuă a personalității în postumitate. Că acesta nu era un eres stupid, cum cred mulți contemporani, ci un gând genial și mântuitor, superior, poate, celui hristic chiar, o dovedește faptul că Socrate, Platon, Shakespeare și alții nu pot fi considerați defuncți câtă vreme îi simțim printre noi, mereu vii, ba chiar ne simțim obligați să ne închinăm în fața lor cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
creștinilor din secolele al II-lea și al III-lea d.Hr. pentru repudierea marii culturi elene? Poate. Altfel avem de a face cu o transformare istorică, de proporții aproape mitice, la care au contribuit multe generații. Dar două personalități geniale - una pedagogică, alta politică - au marcat profund metamorfoza creștină și pragmatică a lui enkyklios paideia: Alcuin și Carol cel Mare. 8.2. Alcuin și Carol cel Maretc "8.2. Alcuin și Carol cel Mare" Mai întâi, cine era acest Albinus
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
manieră atât de eficientă, încât putem spune că întreaga istorie ulterioară a educației, culturii și civilizației din spațiul euroatlantic a rămas marcată de amprenta alcuiniană. A fost, probabil, una dintre acele „șanse astrale” pe care istoria le oferă, câteodată, minților geniale. Alcuin a beneficiat de sprijinul lui Carol cel Mare și de înțeleptul sfetnic al acestuia, Eginhard (770-840)2. Carol cel Mare, eroul romanelor cavalerești, a fost, în realitate, un monarh absolut ambițios și vizionar. Visul său era același nutrit și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
studiul acestui caz unic în istoria pedagogiei europene. 9.3. Pansofia și Societatea Regalătc "9.3. Pansofia și Societatea Regală" Întreaga istorie a Europei și a lumii - mai ales în raport cultural și curricular - ar fi fost probabil alta dacă geniala Consultatio catholica nu ar fi rămas necunoscută vreme de peste trei secole. A fost publicată abia în 1966 la Praga, prin grija Academiei de Științe a Republicii Socialiste Cehoslovace. Dar, la acea dată, programul grandios al lui Comenius părea o relicvă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
începutul anilor ’70 de B.S. Bloom, J.T. Hastings și G.F. Madaus (1971)27, dar și de alți maeștri ai mastery learning precum J.H. Block 28 sau K.P. Torshen 29. Acestora li s-a adăugat R.M. Gagné, care a avut ideea genială de a scotoci prin puzderia de teorii ale învățării (câteva sute!) și a identificat mecanismele învățării solicitate în instruirea școlară. În acest fel s-a elaborat „vestita ierarhie a lui Gagné”: nouă tipuri de învățare care permit orice instruire, nouă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pentru o resurecție adevărată. Era, într-adevăr, personalitatea din domeniul științei și educației capabilă să determine această schimbare de amploare. Nu numai datorită carierei remarcabile, ci mai ales supleții gândirii sale, aptă să depășească prejudecățile și regulile metodei prin intuiții geniale și revelații tulburătoare. Se născuse la 2 februarie 1909 în Columbus (Mississippi). La numai 15 ani era deja student. În 1930 a devenit graduate specializat în literatură engleză și fizică. Și-a continuat studiile urmând științele biologice și, în 1938
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu s-au limitat la „mecanicismul” și „inginerismul” dezvoltării curriculumului american. El a atacat în termeni voltairieni întreaga „religie raționalistă și eficientistă” la care aderaseră designerii de curricula moderne. Ținta principală a fost „Raționalul lui Tyler”. Barrow a alcătuit satire geniale cu privire la „obiective”, „design”, „implementarea curriculumului” și „evaluarea curriculară”. Nu s-a limitat însă la Tyler - i-a atacat și pe epigonii acestuia, precum Pratt, care a realizat în 1980 o „adaptare științifică” a „clasicului Tyler Rational”. Barrow era deranjat tocmai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care astăzi o numim postmodernism. 15.1.2.1. Teorema de incompletitudinetc "15.1.2.1. Teorema de incompletitudine" Este socotită cea mai revoluționară provocare a filosofiei matematicii moderne 10. A realizat-o, la numai 25 de ani, în 1931, genialul matematician Kurt Gödel. Evoluția matematicii în direcția axiomatizării atinsese o culme în anii ’20. Cauchy și Weierstrass reușiseră să introducă maximum de rigoare în analiza matematică; Peano axiomatizase construcția mulțimii numerelor naturale; în mai multe versiuni, Cauchy, Cantor, Dedekind și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Doll jr. și postmodernizarea modernismuluitc "15.3.8. Doll jr. și postmodernizarea modernismului" Lumea curriculumului postmodern este, fără îndoială, una pestriță, în care se amestecă, în egală măsură, mari înțelepți și mari nebuni, gânditori de mare profunzime și epigoni, minți geniale și inteligențe mediocre. O istorie critică a gândirii curriculare postmoderne, bazată pe o scară de valori indiscutabilă, este încă prematură. De aceea, în puzderia de idei și teorii contradictorii nu se poate încă decide care dintre ele este originală și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și sarcinilor, o strategie instrucțională de dezvoltare și criterii de selecție a mijloacelor. În legătură cu fiecare a formulat reguli, sugerând subtil că avem de-a face, de fapt, cu o rețetă ridicolă 247. Avem de-a face cu o „echilibristică” aproape genială, voit echivocă, dar necesară trecerii printre Schylla modernistă și Charybda postmodernistă. În ciuda tonului ușor persiflant însă, ghidul lui Wilson constituie realmente o sursă de înnoire postmodernă a designului instrucțional și curricular modern. I. Metodologia generală este alcătuită din patru principii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dialectic era prea global și prea cuprinzător pentru a sta în picioare ș...ț; simpla diferență mi se părea lipsită de fundal istoric, de o justificare rațională, adică era ca un fel de afirmare a unei alternative de tip avangardist, genial, cum, într-o anumită măsură, mi se pare că este încă discursul lui Derrida; deconstrucția nu se justifică, pentru că, dacă s-ar justifica, ar fi prea compromisă prin gândirea metafizică. Atunci gândirea slabă pornea de la ideea unei pierderi de greutate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
, Ioan (1769, Vulcinetul Răzeși-Soroca - 1847, Iași), poet. Figură bizară, care amuză și consternează deopotrivă, P. a lăsat nu atât o operă, cât o legendă. A putut fi chiar socotit de unii un bărbat genial, care aspiră la universalitate. Era însă numai un om ciudat, poate nu tocmai întreg la minte, de o inventivitate aiuristică. Prin 1824 născocise un curios sistem de scriere pasămite simplificată la șapte semne. Nu se știe unde și-a făcut
PRALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288998_a_290327]
-
ideologică îndeobște conformistă adoptată în proză e privită existența și în teatrul lui P. Acțiunea dramei Passacaglia (1960) se petrece în august 1944. Doi militari germani pătrund în casa unui profesor de muzică, evreu, al cărui fiu adoptiv, Andrei, muzician genial, tocmai interpretează la pian Passacaglia lui Bach. Unul din oaspeții nedoriți, profesor de filosofie în viața civilă, e atât de impresionat încât, îmbrățișându-l pe Andrei, afirmă că, pentru el, războiul s-a sfârșit. Se schimbă însă brusc atunci când Andrei
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
G. Coșbuc; versuri vor mai semna V.B. Muntenescu, Valentin Drăgan, Antoniu Popp, St. O. Iosif, P. Grappini, Emil A. Chiffa, Theodor A. Bogdan, Petre Dulfu, Emil V. Degan ș.a. Proza e ilustrată de o povestire de Tit Chitul (O idee genială) și de mai multe impresii de călătorie peste munți (Ion Baciu) și la Constantinopol (un serial-foileton în 27 episoade de Emil Tișca). La sectorul critic figurează mai multe intervenții ale lui Ion Corbu (iscălite IC), cu privire la ideile expuse de Oct.
REVISTA BISTRIŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289183_a_290512]
-
modelul său. Istoricul ar fi, ca și el, „un luceafăr al melancoliei”, „un prince-paysan”. Fac parte, așadar, din aceeași familie „strict mandarinală și rural-moșnenească”. Asta înseamnă, între altele, o viziune organicistă asupra lucrurilor. Pe N. Iorga îl numește „titanozaur”, „fanariot genial” și îl iubește cu intermitențe. Este supărat pe marele istoric pentru că, după ce îi găsise o sursă documentară în bibliotecile din Germania, nu i-a mulțumit cum s-ar fi cuvenit. Venind vorba de studiile sale berlineze, P. descrie, cu talent
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
str. M. Eminescu 36 și 55. 3053. Grigoriu Gh. și Natalia, 2 apartamente, București, str. Lt. col. Paul Sorescu 11. 3054. Gheorghiu Victoria, 2 apartamente, București, Bul. Dacia 47. 3055. Georgescu Ioana, 6 apartamente, București, sos. Ștefan cel Mare 180. 3056. Geniale Fabeber, 4 apartamente, București, str. Nerva Traian 64, com. Băneasa, Bd. Robert 26. 3057. Gabriel Ana, 3 apartamente, București, 14 Martie 16. 3058. Ghircoias Sivia, 3 apartamente, București, str. Kepler 71. 3059. Ghirogasian Karnic, 4 apartamente, București, str. Maica Domnului
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
voi, prea dulci sticluțe Pelikan!/ Cine să mai aibă grija sufletelor noastre/ înmuiate în acreala/ altui veac barbar?// Voi, estompe, radiere, ascuțitoare,/ tocuri,/ și tu, vin vechi de Kores,/ cine să ne mai învețe/ ronda scriere sau finul duct/ al genialelor creioane Hardtmuth?/ Cine să mai plângă cu cerneală/ pe degetele noastre tremurătoare,/ uscate și reci, bolnave de lâncezeală/ și-atât de singure, de necaligrafice,/ de pieritoare?” Costache Olăreanu e un prozator rafinat și cult, a cărui principală preocupare nu e
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
locvace, cu o gestica vehemență, subtil afectată, intransigent justițiara, stăpânește elanul de a convinge și „reflexul de a decretă” seducător. Adorata de contemporani, multi iluștri, si întreținând frenetic „climatul geniului” (Léon Blum, Maurice Barrès o vedeau că întruchipare a condiției geniale), a trăit adulata, cu tot cortegiul simbolurilor excelentei: e lider informal de opinie, conduce în topurile revistelor culturale și ale istoriilor literare, suveranii participa la festivitățile ei omagiale și îi devin prieteni, pictori de apărat, dar și mari artiști că
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
sapiențial, de sorginte străveche. În 1925, la propunerea unui grup de personalități animat de N. Iorga, N. este primită în Academia Română ca membră de onoare, cu motivația: „Între cine cântă mediocru în românește după inspirații total străine și cine aduce genial acordurile misterioase ale sufletului nostru într-una din cele mai mari literaturi ale lumii, este de preferat cu admirație acesta”. A debutat la 1 februarie 1898, sub numele Anne de Brancovan, în „Revue de Paris”, cu un grupaj de sapte
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
are o proprietate fundamentală: modificarea unui element determină modificări corespunzătoare ale tuturor celorlalte elemente sau întâmpină o rezistență, o reacție de anulare din partea acestora. Prin aceste transformări, sistemul tinde să-și conserve structura în mijlocul variațiilor ce afectează elementele sale. Ideea genială a lui Marx a fost aceea că nu toate elementele sistemului social au o contribuție egală în cadrul determinismului lor reciproc, structural. Sunt unele care au o poziție accentuat determinată, în timp ce altele sunt într-o poziție care le face să fie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
plecând de la exemplul lui Brâncuși: a crezut atât de mult În el, Încât i-a obligat pe toți profesioniștii vremii să-l „ia În seamă”. Azi nu se mai poate scrie istoria artei fără revoluția nonfigurativului declanșată de românașul nostru genial. Nici istoria universală a sociologiei nu trebuie să-l ignore pe D. Gusti, dar pentru asta trebuie să „producem” noi acel tratat. Atâta timp cât ne rezumăm să traducem, uneori fără discernământ, tot ce apare În Occident, vom continua suicidul axiologic al
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Jung, Paul Ricoeur, Ernst Cassirer, Paul de Man, printre alții), iar la Eminescu autoarea găsește „afinități uimitoare” cu ontologia heideggeriană, prin simplul fapt că Heidegger „a interpretat întreaga filosofie a Incidentului”, iar Eminescu s-a plasat - prin formație și intuiție genială - „pe pozițiile centrale ale problematicii care agită spiritul omenirii”. De aceea, întregul discurs consacrat Luceafărului urmărește o fenomenologie a temelor eminesciene, în care fundamentală este cea a Ființei - sacrificând voluntar, în cazul acesta, frumusețea formală -, pentru a releva „latența mitică
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
discursului, care exprimă întotdeauna divergențe existențiale. Modul de a scrie filozofie declină nemijlocit postulatul tacit al unei anumite „conceperi a ființei, a adevărului și a cunoașterii în general” (Martin Heidegger). Încă de la început, raportarea față de „centru” era prezidată fie de geniala dezordine a gândirii aforistice, fie de rigoarea ambițioasă a reflecției sistematice. Există nu puține sisteme filozofice rapsodice precum niște „benzi desenate” (Michel Tournier), așa cum putem descoperi „benzi desenate” care rivalizează claritatea carteziană. Pentru că morfologia scriiturii filozofice codifică regulile propriului „joc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tip laissez-faire face milioane de victime pe mapamond, cum să nu pui - public - întrebări despre etică și dreptate? Când legislația laică atacă libertatea de conștiință religioasă ori chiar cinstea familiei, atunci să ne refugiem liturgic prin catacombe? Când o literatură genială, dar cu subtext gnostic (gen Coelho sau poate Cărtărescu) face furori printre esteții urbei, cum să inhibi o minimă reacție critică? Când programele școlare îi contaminează pe adolescenți cu nihilismul culturii de carnaval, atunci noi să căutăm penumbra? Când pornografia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]