14,807 matches
-
micii mele doamne, iar euforia dimineții și atmosfera cavalerească a situației făceau să-mi sporească Îndrăzneala. Mai contribuia la aceasta și faptul că În ziua aceea eram destul de bine Îmbrăcat, grație unui pieptar maro Închis și unor vechi pantaloni până la genunchi aparținând căpitanului Alatriste, pe care ața și acul harnicei Caridad Lebrijana le ajustaseră pe mine, făcându-le ca noi. — Azi nu e noroi pe stradă, zise, și vocea ei mă Înfioră până În creștetul capului. Avea un ton liniștit și seducător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să străbat În fugă, fără să fiu văzut, cei vreo treizeci de pași care mă despărțeau de casa de unde tot nu ieșea căpitanul. Neștiind exact ce să fac, am desfăcut cu grijă capa cu armele și mi-am culcat pe genunchi unul din pistoale. Folosirea lor era interzisă de sancțiuni pragmatice semnate de regele stăpânul nostru și știam bine că, dacă Justiția le-ar fi găsit asupra mea, m-ar fi condamnat la ani grei de galere, fără ca vârsta-mi fragedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mult unii la alții, am spus. Nu putem fi mutați de colo colo ca niște obiecte neînsuflețite. Există legături în fața cărora toate celelalte considerente practice trebuie să dea înapoi. Atunci ea s-a aplecat și și-a apăsat palma pe genunchiul meu. Ținea capul într-o parte și își desfăcuse buzele într-un zâmbet decis. Trebuie totuși să recunoști că ești un pic deosebit. Tovarășii tăi din salon cred că ești diferit. Chiar ei au spus că vor să scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din pleoape, mi-am lăsat câteva secunde sufletul înfometat să răsfoiască întreaga și neprețuita lucrare, foaie cu foaie, pagină cu pagină, imagine cu imagine. în adâncul meu nu lipsea nimic, nici o figură, nici o linie, nici o umbră. Cum stăteam acolo, cu genunchii îndoiți, ușor aplecat în față, cu chipul întors spre lumină, m-a izbit gândul că uitasem să-i povestesc tatei ceva. Am fost confirmat, am spus. Pot primi cuminecătura. în același timp am simțit cum mâna mea, parcă din propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Poți să fii absolut sigur. Pe urmă a adăugat: Curând o vei avea pe dânsa ca parte din moștenirea ta. Spunea „dânsa“ și „pe dânsa“. Oricum, era din Västerbotten. Deși avea pregătire academică. VIGNETA Am mai rămas o clipă în genunchi, cu capul plecat, deși dulapul făcut de Lindgren fusese închis și încuiat cu grijă. A doua zi m-am întors la casa de lângă Râu. Am mai vorbit încă o dată, ca de la fiu la tată, despre noul automobil. Mie îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de sex și vârstă. Pomeți înalți, buze groase și cărnoase, nasuri plate și bărbii un pic ascuțite, dar totuși masive, ieșite în afară. De umerii puternici, încovoiați, le atârna câte un rucsac. Când pășeau, mâinile greoaie li se mișcau aproape de genunchi. Cel care mergea în frunte a venit la mine și s-a prezentat. Se numea Elis. Aveau o misiune. în vreme ce scruta cu ochi mici, negri, chipul meu jalnic, m-a lămurit că el și ceilalți umblau pe-acolo pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
dar de la Coroană. A fost un gest frumos al Coroanei, altfel numită și Consiliul Domeniilor. Dar sigur că puteau intra dacă încăpeau. Intrați și priviți amândouă camerele. Au fost siliți să se aplece. Nu puteau să-și îndrepte grumazul și genunchii. Stăteau încovoiați și îngrămădiți în cabană și se minunau că Elis din Lillåberg construise ceva atât de mediocru - ca să nu spună neînsemnat ca mărime. Trebuia s-o locuiască un vânător al Coroanei, a spus unul dintre ei. Pe timpul verii. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
unghiile ei boante produceau un râcâit neregulat și vulgar. Tot așa obișnuiau mulți să se scarpine demult, la Casă. De aceea eu închideam ochii, stând pe jumătate culcat în fotoliul meu. Nu voiam să văd mâna care se mișca între genunchi, pliul pântecelui și subsuori. Nimic nu trebuia să-mi abată atenția. Probabil din cauza scărpinatului, adesea ea nu înțelegea deloc ori nu putea să-și amintească ce cărți citisem. Dar despre ce e vorba de fapt în cartea asta? ajungea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
totul imposibil. în roman este perfect realizabil, i-am zis. Dar recunosc că este un lucru mai obișnuit în literatura propriu-zis universală decât în arta romanului suedez. Adesea ea se scărpina așa de violent și atât de îndelung pe același genunchi sau articulație, că începea să sângereze. Atunci trebuia să-i pun un plasture înainte de a-mi citi mai departe. Lui Manfred Marklund i s-a propus să se mute la redacția centrală. Sau a fost rugat. Ieri a venit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
l-au deschis și i-au scos ceva din stomac. Nu vreau să știu ce, spune el. La ce mi-ar sluji să știu? Acest soi de informații este cu totul inutil. Eva ședea pe balansoar, cu o carte pe genunchi. Cred că-i citise cu voce tare înainte să vin eu. Noi, cei din Norsjö, avem un fel de varice uriașe înăuntru, în stomac, spun eu. Obișnuiesc să se spargă și din pricina asta murim. A fost ceva mult mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
artistice și alcoolul - în primul rând vinurile de desert dulci din Elsass. Așa a pierit! Cu câtă nerușinare îndrăznea să mă mintă drept în față! Astăzi, când am venit la Manfred, el stătea în pat, sprijinit în perne. Avea pe genunchi un bloc de scris. Ce scrii? l-am întrebat. O corespondență? Nu, a spus el. O scrisoare. Către redactorul-șef. Da, am spus. îi ești dator. După toată grija pe care ți-a arătat-o. Nu l-am văzut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fiu mereu acolo, când vor avea nevoie de mine, când vor fi îngenuncheate de soartă sau cu inima frântă de necazuri, de iubire, de durere... Arm se ridică de pe covor, dar Bart rămase mai departe așezat, cu mâinile petrecute în jurul genunchilor, uitându-se la ea tăcut și gânditor. Acum, Bart, trebuie să plec, fetele mă așteaptă și nu le place să întârzii. Se sperie ușor, pot să creadă că le abandonez... Da, încă mai au frica aceasta!... Mamă, mă doare! Vântul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pictase cu migală. Dorise ca fetele să aibă un loc de joacă și reușise din plin: vara, curtea din spatele vilei răsuna de glasurile copiilor, care zburdau veseli și foarte preocupați de jocurile lor. Arm purta niște pantaloni strâmți, puțin peste genunchi și o cămașă înnodată la mijloc. Lângă ea trebăluia serioasă Mădălina. Ca de fiecare dată când făcea treabă, sau când se juca, Mădălina își imita mama: își suflecase pantalonii până sub genunchi, și își descheiase ultimii nasturi de la cămășuță, ca să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lor. Arm purta niște pantaloni strâmți, puțin peste genunchi și o cămașă înnodată la mijloc. Lângă ea trebăluia serioasă Mădălina. Ca de fiecare dată când făcea treabă, sau când se juca, Mădălina își imita mama: își suflecase pantalonii până sub genunchi, și își descheiase ultimii nasturi de la cămășuță, ca să o poată înnoda, ca să fie ca Arm. Și ca de fiecare dată când făcea ceva, Mădălina reușise să se murdărească din creștet până-n tălpi. Pe Arm o amuza și o bucura teribil
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
un înger venit să ne însenineze nouă viața... Arm îi întinse a doua fotografie. Pe un motoscuter strident colorat trona o adolescentă și mai stridentă. Îmbrăcată cu un pantalon cu multe buzunare, de la brâu îi atârna un lanț până aproape de genunchi. Bart privi întrebător spre Arm. Dacă mă întrebi la ce îi folosește lanțul, mărturisesc, încă nu am descoperit! spuse ea râzând. Amândouă brațele fetei aveau brățări din piele neagră, încărcate cu ținte de metal. Din urechi îi atârnau niște cercei
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de insistența aceasta, care i se părea fără rost. Dar unde vrei să ajungi, mă rog? Crezi cumva că eu nu știu să fac distincția între doi oameni aflați pe trepte socio-profesionale diferite? Sunt jurnalist, nu uita... Femeia își cuprinse genunchii cu brațele și îl urmări încă un minut-două cum măsura cu pașii săi camera de la un capăt la altul. Hai că te-ai plimbat destul, acum cred că poți să stai jos, spuse. Vezi, tocmai ai scos o mască de pe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cred că ar fi tocmai bine! Soarele lui aprilie se juca cu părul său lung, de Beatles întârziat, iar Arm văzând cum îi luceau ochii verzi și atât de masculini nu se putu abține să nu i se așeze pe genunchi și să-l cuprindă drăgăstos cu brațele pe după gât. Din casă, ceasul cu pendulă începu să bată rar și fără grabă, marcând sfârșitul acelei dimineți frumoase de primăvară. * Mănăstirea Cernica îi era cunoscută mai bine lui Bart, așa cum mănăstirea Pasărea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ai? îl întrebă, luând de pe masă una dintre brățările de argint, de care era atașată o piatră prețioasă care aducea cu o boabă de mărgăritar, și cu gesturi sigure și-o petrecu peste glezna piciorului drept, dezgolit ispititor până aproape de genunchi. Bart găsi câteva cuvinte de apreciere, în timp ce ea îi apucă ușor degetele și i le atinse de glezna delicată, ca într-o mângâiere tandră, uitându-i-se în ochi. Da, Arm, găsesc că îți stă foarte bine, parcă ești prințesa
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
face și eu asta. Nu le pot lua raiul pe care l-am construit pentru ele, oricât de mare ar fi suferința mea, își repeta Arm iarăși și iarăși. Când își simțea sufletul prea împovărat de dor se așeza în genunchi în fața icoanei Maicii Domnului și o ruga să o ajute. Apoi îngenunchea în fața altei icoane, apoi în fața alteia... Lucrul mergea bine, era „în grafic”, plănuise totul ca să termine cu restaurarea iconostasului de la biserică până la începerea școlii, era doar prima zi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-și va abandona propriii copii... Nu mai avea rost nici o întrebare. Fetița brunețică și desculță o privea curioasă și temătoare. Ar fi vrut să vorbească cu ea dar nu se simțea în stare. Își scoase rucsacul și, sprijinindu-l de genunchi îl deschise. Era plin de mâncare, Arm, știind că nu-i place să mănânce singură, pusese mâncare pentru două persoane. Așa îi făcea și pachețelele pentru școală. Luă niște sandviciuri la întâmplare și le întinse fetiței. Aceasta bolborosea mulțumiri în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să pornească pe drumul acela desfundat, dar o căruță da. Tim urma să vină cu o căruță, acum nu se mai îndoia! Donna Iulia ar fi mers la gară să-l aștepte, dar nu se încumeta. Uneori i se înmuiau genunchii. În capătul târgului se așeza pe trunchiul unui copac răsturnat. Pe iarba deasă și moale, când nu ploua. De zile în șir, cernea iarăși mărunt, ca toamna. Umezeala făcea frigul și mai pătrunzător. Pelerina Donnei Iulia avea poalele mereu ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
persistentă. Parcă era mai limpede la minte, acum... Hotărârea a luat-o rapid: după încă douăzeci și trei de zile va fi iarăși acasă! S-a uitat prin geamul din spate, parcă pentru a măsura drumul. S-a săltat în genunchi pe banchetă, pentru a privi mai bine. Apoi a coborât în grabă. Așa ceva era imposibil! În urma automobilului, șoseaua parcă nu existase vreodată. Sub roțile mașinii, era intactă; a încercat-o întâi cu piciorul, apoi cu mâna. A întors capul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
face o lobotomie, trupul tău tot ar găsi drumul către birou. Ai un trup străin. Te cară totdeauna acolo unde l-au obișnuit alții. Mergi absent, dar pașii te duc mereu acolo unde trebuie. Ejaculezi în somn. Sau te doare genunchiul altcuiva. Trupul tău trăiește separat. Și acum. Se grăbește spre casă fiindcă vrea să urineze. Capul? Mai mult pentru identificare. Fiecare cap are un nume. Obligatoriu. Altfel nu există. Până la urmă, numele vor fi înlocuite cu cifre. S-a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu tolbă și corn la cingătoare, Pășesc în văzul lumii la cruntă vînătoare. Rămas însă de poteri, sub catarămi și zale, Cucernic, un călugăr grijește de-ale sale. Eu țin de al acelui Sfînt Hubert moale cin: Văd cerbul, plec genunchiul, las pușca și mă-nchin. Poetul percepe pădurea ca un templu, iar jugaștrii, paltinii și arinii ca pe niște frați ai săi: Poftesc la veacul dulce, nemăcinat de ornic, La somnu-vă nici moarte, nici viață și statornic Vegheat de luminoșii
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
pe lumea cealaltă. Nu te iert nici pe tine și nici pe familia ta. Nu te putem ierta pentru că e și ea trecută la dosărel. Niciodată, cât oi trăi, de la noi nu o să ai liniște, decât dacă o să vii în genunchi și o să-ți ceri scuze. Pentru toți cei care i-ai umilit, i-ai jignit. Acum s-a întors și ești la mâna noastră”, a spus Banciu.
Banciu către Gigi Becali: Te toc mărunt, să mă ții minte, nenorocitule by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/78593_a_79918]