4,128 matches
-
odihnește absintul și buzele plâng fără tine,săruturi. Minte-mă!azi,pe sub toamnele roase opaițe-aprinse peste gânduri de pluș, când ploaia își spală zgribulită,angoase, și sufletu-mi țipă în strânsori de țăruș. Minte-mă!azi,în beția-ți de geruri frântură de clipă peste viața-mi pustie, când fluturi vor țese pe sub gene creneluri să minți c-ai mințit!doar iubirii...nu mie. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: MINTE-MĂ! / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1972, Anul
MINTE-MĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378877_a_380206]
-
scris doina-n doruri multe. Și-a-ndesat pe chip basmaua și privind spre zări mirată, a-nhămat pe lacrimi șaua să nu simtă cine-o poartă. Se scurgea prin lacrimi cerul din fuioru-i nins de viață, frați veniți să-ndure gerul prăznuiau sub cruci de gheață. Scrâșnea lutul sub opinca-i înțărcată-n două maluri, Prutul legă-n lanțuri frica trecând Dunărea prin valuri. Se lăsă-n adâncuri muma spălând tălpile de sânge, cerul o-nveli cu spuma să nu-l
NU PLÂNGE MAICĂ, ROMÂNIE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378887_a_380216]
-
ciunte, Rămâne surd pleșuvul munte La bocetul de bronz din turlă. Cu lacrimi reci, de rouă, plânge Sub rumegușuri înecate. Din pantele despovărate, Doar disperarea se mai scurge. S-a răzlețit și vântu'n zare! Nu mai aude triluri, freamăt, Gerul din cioturi stoarce geamăt, Duse-s eternele frunzare. Se-apropie de ceruri, iadul! Nestăvilita lăcomie Și incredibila prostie 'și croiesc, prin omenire, vadul. *** Referință Bibliografică: Se-apropie de ceruri, iadul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2006
SE-APROPIE DE CERURI, IADUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378894_a_380223]
-
așezat deoparte aripile devenind femeie, cu mâini calde și privire-așteptare, ofrandă cu atingere de mătase și dorință ascunsă-n suspin, am vrut să mă cuibăresc lângă tine chiar dacă sufletul mi-era biciuit de viscolul din cuvântul tău fără dor, însă gerul a învins și-am devenit o pasăre cu aripi frânte, ce încearcă să scape din primăvara atinsă de fals. Citește mai mult M-ai păcălit cu primăvara ta falsădosită-n universul închis culacătele tăcerii,iar eu, pasărea naivitățiiam ieșit din cuibulinimiizburând
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
speranțelor din odaia suflării,mi-am așezat deoparte aripiledevenind femeie, cu mâini caldeși privire-așteptare,ofrandă cu atingerede mătase șidorință ascunsă-n suspin,am vrut să mă cuibăresc lângă tinechiar dacă sufletul mi-era biciuit deviscolul din cuvântul tăufără dor,însă gerul a învins și-am devenit o pasăre cuaripi frânte, ce încearcă săscapedin primăvara atinsă defals.... XV. OARE M-AI PĂRĂSIT?!, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2208 din 16 ianuarie 2017. De ce, o , Doamne , Dumnezeul meu, Sunt asaltat în
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
cal fără zăbală Purtând un far în coamă, cu o lumină albă, Mă duce-n zbor spre luna cu aură regală Și uit de umbra clipei, de trecerea ei oarbă. Zăresc în jur o lume unde nu-i vânt și ger Cu mii de sori și fluturi în salbe împletiți, Din Ursa Mare vin doi călăreți și-un înger Purtând pe umeri, mantii din aștri nenuntiți. Mă-ndrept spre un lăcaș clădit din hiacint Și văd Copacul Vieții ce-atinge nemurirea
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
uitat că-n viață sunt zeci de primăveri? Privesc o frunză ce-mi bate acum în geam Parcă durerea surdă cu zbatere și-o strigă, Îmi zice-ncet și tristă:” Ce verde mai eram, Iar azi aștept ca bruma și gerul să mă-nvingă”. Însă stejarul falnic va merge-n primăvară Cu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă, Pe când a mea suflare va duce grea povară De nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă. Am să aștept cocorii când se
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
am uitat că-n viață sunt zeci de primăveri? Privesc o frunză ce-mi bate acum în geamParcă durerea surdă cu zbatere și-o strigă,Îmi zice-ncet și tristă:” Ce verde mai eram,Iar azi aștept ca bruma și gerul să mă-nvingă”. Însă stejarul falnic va merge-n primăvarăCu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă,Pe când a mea suflare va duce grea povarăDe nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă.Am să aștept cocorii când se întorc în
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
A vieții cunună aș vrea să revină, Dar țigla e udă, sub lacrimi de jad. Se tânguie clopote-n vechea biserică, Surâd sânziene pictate pe cer, A mamei cunună n-a vrut să rămână... Demult, adumbrită-i sub lacrimi de ger. În sat pregătite-s în corlițe seceri, Recoltele-așteaptă, țăranu-i avid... Eu, secera morții, nicicând n-oi ierta-o, Mi-a dat amintirea... Azi câmpu-i arid. Și plâng sânziene când rupt le e trupul De mâini plămădite pe câmpuri cu dor
DE SÂNZIENE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378901_a_380230]
-
greu cât toate zilele, mi-am dat seama că nu puteau fi decât cei pe care-i așteptam eu. I-am salutat și am încercat să-i încălzesc cu câteva glume, căci afară se lăsase nu de multă vreme un ger năprasnic, iar ei păreau îmbrăcați cam subțirel. N-aveam însă timp de pierdut, așa că am stabilit iute ce aveam de făcut ca să părăsim cât mai repede gara aceea friguroasă. - Cum ducem astea? Ai o mașină? mă întreabă unul dintre ei
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
poruncise primarul. În fine, îi luăm pe cei de la gară și pornim la drum lung, gonind pe zăpada bătătorită, prin văi și sate, până ajungem la Breaza. Asta era după prânz, când soarele mai încălzea încă afară, deși era un ger de crăpau pietrele. Șoferul ar fi vrut să ne lase în comună, la primărie. Dar la insistențele noastre s-a înduplecat și ne-a dus până la marginea pădurii, acolo unde se sfârșea drumul. Odată ajunși, ne-am descărcat sculele, iar
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
-mi ceri Doamne să îmi strâng prea plinul vieții de prin crâng, să-mi pun izvoarele-n ureche să-mi susure o doină veche, să-mi pun pe frunte câmp de mir să simt miros de trandafir, sub tălpi de ger să-mi bat-un clopot să pier în herghelii de ropot, când soarele va fi să vrea să ies tăcut din casa mea, să-mi lumineze trei strejeri, pe chipul meu de până ieri. iar de va fi să plouă
BALADĂ CĂTRE DUMNEZEU de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379013_a_380342]
-
Autorului IELELE Norocel, venit din lumea largă cu lotrii care treceau Dunărea în căutare de căpătuială, se lipi pe lângă moșia unui boier de-al locului. Venise călare cu încă trei flăcăi de prin părțile macedonene. Trecuseră Dunărea iarna pe un ger năprasnic pe gheață. Ziceau că-s și ei tot un fel de români cu vorba stricată, uitați de Dumnezeu și de Împăratul Traian prin locuri străine. Și Norocel fu tocmit cu simbrie la boier la moșie ca slugă. Și boierul
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
cu muzica lui, fiecare muzică, la vremea și cu omul ei! Trei generații ale unei singure familii, din care descinde dirijorul Iosif Ion Prunner aparțin uneia și aceleiași muzici: muzica soarelui minții ce transgresează de la cosmos la suflet focul și gerul, cerul și marea, floarea și primăvara...! Muzicianul dirijor Iosif Ion Prunner aduce după sine în timpul contemporan, trei generații de muzicieni. Venind în universul sonor de azi cu această însoțire și în același timp, pe brațele armoniei muzicale, Iosif Ion Prunner
IOSIF ION PRUNNER. TREI GENERAŢII LA ATENEUL ROMÂN” APARIŢIE LIVREASĂ BIOGRAFICĂ, A OANEI GEORGESCU, LA EDITURA „ALL” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379822_a_381151]
-
amintirea ta, am întins mâinile să te cuprind, dulce plăsmuire, m-am strecurat în miezul înțelegerii terestre și am aprins rugul răbdării. În amintirea ta, am nins cu lumină până când gândul mi-a albit, am trecut cu înverșunare peste cruzimea gerului, frate mi-a fost vântul, soră, ploaia. În amintirea ta, dorință minerală în fibre-nsângerate, am plâns până când am devenit apă... Am înțeles nerostirea și m-am închis într-un cuvânt... tăcere... Citește mai mult În amintirea ta,am lunecat
GEORGETA MUSCĂ OANĂ [Corola-blog/BlogPost/379861_a_381190]
-
În amintirea ta,am întins mâinile să te cuprind, dulce plăsmuire,m-am strecurat în miezul înțelegerii terestreși am aprins rugul răbdării. În amintirea ta,am nins cu lumină până când gândul mi-a albit,am trecut cu înverșunare peste cruzimea gerului,frate mi-a fost vântul, soră, ploaia.În amintirea ta,dorință minerală în fibre-nsângerate, am plânspână când am devenit apă... Am înțeles nerostireași m-am închis într-un cuvânt...tăcere......
GEORGETA MUSCĂ OANĂ [Corola-blog/BlogPost/379861_a_381190]
-
Text scris de Edina Farcaș: O alegere neînțeleapta, O sfătuire deșarta. Greșitul mi-e artă, Mă oprește faptă. Vai, dar ce regret... Finalu-i concret... Mare defect. Mintea...? Fără de efect. Prostia dulce Lovește fulger! Omul să-l culce, Cu-al inimii ger. Timișoara, 16.03.2016 Edina Farcaș Referință Bibliografica: Greșeli / Corina Lucia Costea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1902, Anul VI, 16 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
GRESELI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379988_a_381317]
-
în buzunarele hainelor, mergeau grăbiți, fiecare spre destinația lui. Eram rupt de realitatea din jur, pășeam visător, pierdut în gânduri fără formă, cu nepăsarea tânărului ce nu cunoaște grija. Pașii mă purtau, într-un mers legănat fără direcție stabilită; deși ger, era plăcut, nu bătea vântul, tinerețea mea era o haină destul de călduroasă, nu-mi păsa de promoroaca ce se strînsese pe sprâncene și smocul de păr ce ieșea de sub căciula de oaie. Cu mâinile adânc înfipte în buzunarele paltonului din
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
atent persoana din fața mea. O priveam cu nepăsarea tânărului ce se știe adorat de fete, gulerul din blană artificială al mesadei ascundea o față mică, rotundă, cu doi ochii căprui verzi, aflați sub niște sprâncene frumos arcuite, obrajii rumeni de ger, cu nasul fin și gura senzuală, era portretul unei fete ce merita admirația, chiar și ,a unui înfumurat ca mine. Am simțit nevoia să mă prezint și am întins mâna spre ea spundu-mi numele, o mână micuță cu degete lungi
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
de care chiar nu avea nevoie. Strada... , bloc... - Da, doamnă, nu am uitat unde mergeți, a întrerupt-o el imediat, destul de rece, privind-o pentru o clipă prin oglinda retrovizoare. Amalia privea absentă prin geamul ușor aburit. Din nou era ger afară. Ca în ultimele patru-cinci nopți. Pe străzile necurățate bine, zăpada scârțâia puternic și neregulat sub cauciucuri, mai cu seamă în zonele cu denivelări. "Sunt câțiva ani de când n-am mai avut ierni așa bogate ca acuma. Anul ăsta, 2010
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
necurățate bine, zăpada scârțâia puternic și neregulat sub cauciucuri, mai cu seamă în zonele cu denivelări. "Sunt câțiva ani de când n-am mai avut ierni așa bogate ca acuma. Anul ăsta, 2010, nu se va uita prea ușor. Zăpadă multă, ger, viscole... de toate avem. Scârțâie încălțămintea și cauciucurile precum a început și Puterea să scârțâie. Multe mai vorbesc oamenii la masă. Și par tare îngrijorați. Iar înjurăturile se țin lanț. Nu mai au teamă ca înainte. Îl înjură și pe
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
să-și păstreze cumpătul. Intenționat sau nu, s-a clătinat când el și-a retras mâinile. A prins-o repede de un braț și cu celălalt pe după mijloc și a ajutat-o să se târască încet până în camera în care gerul era parcă mai tăios decât afară. A aprins lumina și a împins-o pe pat. Ea ținea ochii întredeschiși ușor, atât cât reușea să distingă obiectele și mai ales omul care a adus-o acolo. Nu vorbea. Icnea greu din
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Când vei pleca din lumea asta, doar sufletul să-mi iei cu tine, îmi va rămâne-n loc năpasta secată-n doruri și iubire căci gerul iernii-și face cuib și-n mine va turna-ntuneric, cu fulgi de gheață mă îmbuib, în inimă rămași eteric și fără zile însorite voi umbla oarbă prin furtună, desculță pe alei sortite o să mă împiedic ca nebună, voi rătăci
IN LACRIMI... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380053_a_381382]
-
voi rătăci drept caravană și în deșert numele meu va colinda ca-ntr-o savană, și-mi va fi noapte-n trup mereu, nu voi simți de-acum nici cerul, dar nici lună n-oi mai privi, durerea mare, spaima, gerul mă vor hrăni în orice zi, urât, otravă și tristețe m-or copleși și doborî, mă-ntreb cine-o să-mi dea binețe dacă-n neant voi coborî, azi șchiopătez ca o bolnavă și voi cădea neîndrăznind să mă ridic
IN LACRIMI... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380053_a_381382]
-
Bunicul îi ajutase să construiască din scândurele adăpost păsărelelor din livadă explicându-le că iarna bate la ușă și ele au nevoie de un adăpost și un loc, unde ei să le ducă hrană, când se va așterne zăpada și gerul peste sat. Peste noapte, casa, livada și malurile lacului din grădină, pomii golași și bradul din fața casei au fost împodobite în veșmânt sărbătoresc. Satul întreg și colnicele au devenit peste noapte un decor de poveste, asemănător celor din felicitările de
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]