6,593 matches
-
i-a părut amenințată, fiindcă altfel n-ar fi tresărit de parcă l-ar fi ars ceva, naiba știe ce-o fi văzut, și i-a ras roșcatului o labă în bot, lucru care a declanșat ostilitățile. Și parcă simțeam fiecare gheară înfigându-se în blana celuilalt, trecând de vaga protecție a blănii, penetrând stratul superficial de piele, rupând și dezordonând țesuturi, și zbieretele pisicești s-au ridicat ca într-o tornadă și s-au coborât asupra participanților, acoperindu-i ca praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mă amenința cu degetele încercând să mă salute, fără prea multă tragere de inimă. Era clar că plăcerea ei de a mă vedea scădea văzând cu ochii. Ne-au urmat înăuntru. Hugo îl lăsase pe Bill să-i scape din gheare pentru moment și cum stătea de vorbă cu Violet, care mânca cu simț de răspundere dintr-un pachet de biscuiți cu cremă. — Deci, cum a fost în Goa, dragă? Se zice că e plină de turiști acum. —Eh, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de scenă, care strigă, agitată: —Ăă, te așteaptă toată lumea pe scenă. —Mama mă-sii! zise Hugo, în timp ce mi-am tras în jos tricoul și m-am dat jos din poala lui. —Încercările Pamelei, va continua. O lăsăm pe Pamela în ghearele maleficului Baron von Fielding. Nu ratați episodul de săptămâna viitoare pentru a vedea dacă poate să scape din îmbrățișările-i murdare înainte ca cinstea să-i fie pătată pe vecie. Am insiprat adânc și mi-am rearanjat părul în fața oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai simplu să se înfrunte cu jungla, decât cu vechea lui lume din Chicago. Nimic nu l-ar putea face să se întoarcă la lupta zilnică, la veșnicul cățărat al piramidei, la acel nesfârșit târâș în sus, agățându-se cu ghearele și cu dinții, pentru că cea mai mică nebăgare de seamă îl azvârlea din nou pe tobogan în jos, în abis; un Sisif modern, un mit monstruos ce părea să devină destinul comun al Omenirii. Sute, mii, milioane de ființe începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
e nici o problemă. —Drăguț? Animalul ăla? Steve Buckley s-a oprit brusc din urcat. Hugo a văzut cu inima strânsă că bărbatul se holba la bestia iadului care făcea ture, cu intenții letale, între sufragerie și hol. Zgâriind parchetul cu ghearele, animalul s-a uitat în sus, pe scară, la Hugo și a mârâit. —E superb, nu? a bolborosit Hugo. E fetiță și o cheamă Elsie, a adăugat el rapid când animalul a sărit pe treptele de jos ale scării. Elsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
alergat pe parchetul din hol, alunecând și, din când în când, împiedicându-se, mai-mai să cadă, în timp ce câinele lătra de-ți îngheța sângele în vine. Când câinele l-a prins din urmă, Hugo a simțit pe coapsă atingerea agonizantă a ghearelor ascuțite ale acestuia, apoi colții animalului i s-au înfipt în fund. După care, Hugo a început să bâjbâie înnebunit la ușa de la intrare, pentru ca apoi, în mod miraculos, să reușească s-o trântească în spatele lui. Îndepărtându-se împleticit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tragi cu ipocrita aia, cu distrugătoarea aia de cariere... — Nu mi se pare că tu ai avea cariera distrusă, a sărit Hugo. De fapt, aș zice că e chiar invers. Amanda s-a încruntat și și-a pus mâinile cu gheare ascuțite și roșii în șolduri. — În locul tău, eu n-aș mai zice nimic, a mârâit ea. Păstrează-ți vorbele pentru avocat. Și pentru tribunalul unde-o să te prezinți pentru divorț. Hugo l-a strâns în brațe pe Theo cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
principalul îngrijitor e mama. Și știi cum e Amanda. Ca să obțină ceea ce vrea o să-și regizeze o apariție demnă de Oscar. Alice a încercat să-și alunge din minte imaginea maleficei Amanda, în postură de Cruella de Vil, înfigându-și ghearele de-un roșu strălucitor în Theo cel ca un cățeluș. Nu poate. Adică... n-o să i-l dea ei. Șansele tale trebuie să fie mari, nu? După felul în care l-ai îngrijit. Și mai e și slujba ta, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din public? Își imagină - rămăsese tot în mijlocul camerei, nu făcuse nici măcar un singur pas înspre geamantan, prelungea tranziția către Marea Surpriză sau către Marea Bătaie de Joc a Luciei - cum o mână uriașă îl caută cu degete nerăbdătoare, ca niște gheare domice, el se află pe fundul unui joben imens, deasupra nu este cerul, ci doar tavanul sălii de spectacol, dar nu, stați așa, a fost doar o privire superficială, nu e vorba despre tavan, e mâna magicianului fără nume, mâna
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îți curg lacrimi, ești un iepure care plânge, ha, ha, apoi iată-te aruncat din nou în joben și totul dispare ca prin farmec, e întuneric și crezi că te afli în vizuină, acolo unde nu te poate ajunge nicio gheară, nicio mână de magician insensibil, numai că simți umezeală, plouă de ore bune, e mocirlă până și în gânduri și vrei să fugi, dar nu poți, încerci din nou, o iei la sănătoasa, te lovești de ceva, surpriză!, un geamantan
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
poți păcăli. Oho, ce-ai mai vrea! Curiozitatea este incomensurabilă, te roade prin interior ca un vierme, te consumă încetul cu încetul, acum o bucată, pe urmă altă bucată. Nu va mai rămâne nimic din tine... Hmm... Curiozitatea, ca o gheară care îți scrijelește creierul. Chiar acum te întrebi câți bani sunt acolo și dacă îi vei spune sau nu Luciei. Și pun pariu cu tine pe încă o sticlă de J&B că nici nu ai vrea să îi spui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
așeză pe scaun și trase centura de siguranță peste piept. Apoi desfăcu încă o lamă de gumă și răsuci cheia în contact, iar motorul începu să toarcă. Ștergătoarele dansară legănat, dintr-o parte în alta, tună deasupra urașului, iar alte gheare de foc brăzdară celul. Și tună din nou. În spatele Detectivului, pe banchetă, lângă impermebilul ud, Magicianul scoase un evantai și începu să-și facă vânt. Apoi își lăsă privirea să alunece spre fereastră, chicotind bucuros. O nouă farsă era pe cale
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
saxofonist în cămașă înflorată. O Lucie care împărțea bezele cumpărătorilor, întrun hypermarket oarecare dintr-un orășel oarecare, aruncând din când în când priviri îngrijorate către ferestrele mari care lăsau să se vadă norii negri și fulgerele decise să sugrume cu gheare de foc întreaga lume. * Cursorul pâlpâi indiferent. Apoi reapărură cuvintele, iar laptopul continuă să scrie, cu toate că tastele rămâneau nemișcate. Din când în când, salvarea automată împiedica pierderea vreunei... idei. Dacă nu cumva însăși această ipoteză conform căreia un aparat poate
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Iorgu cu Emil încă de dimineață, în genunchi lângă mormântul cu țărâna încă proaspătă, după ce au aprins candela și l-au atămâiat, după datină, se închinau pentru pacea ei veșnică și pentru iertare... Pentru o clipă, Iorgu simți cum o gheară îi luă graiul, iar după atâta abținere izbucni într-un geamăt innăbușit. - Nu, nu se poate... Nu-i adevărat!... De ce miai luat-o, Doamne?!... și, două lacrimi mari, numai două, i se prelinseră pe obraz până sub bărbie. Vroia să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dădu la marginea patului. Deodată, urechea stângă începu să-i țiuie, la început mai tare și prelung, continuând mai încet, tot mai încet până se stinse. - Vasilica spunea că ăsta-i semn rău... Veste rea! murmură el și superstiția puse gheara pe sufletul lui. El fiind, din fire, superstițios intră într-o stare de neliniște și îngrijorare. De când Vasilica la părăsit pentru totdeauna, în ziua aceea de Sânzâiene, Iorgu a avuto viață plină de frământări și neliniști, cu vise-coșmar în fiecare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
recruteze pentru binele Țării. Te implor ca tu să dorești a fi șeful meu și vei vedea că te-aș urma fără șovăire, orbește, ORICÂND și ORIUNDE, chiar și În foc, dacă În felul acesta salvăm mai repede Țara din ghearele Diavolului. De când mă rog lui Dumnezeu, nici eu nu mai țin minte, ca să-mi scoată În cale un român providențial pe care să-l urmez până la moarte, neabătut și neînfricat. Fii tu acel viteaz conducător și vei vedea că eu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fi rupt-o la sănĂtoasa dacă aș fi fost convinsă că enti- tatea aceea dinăuntrul Carminei era circumscrisă legilor meca- nicii și ar fi fost impresionată de vreo distanță. De ce eu ? - m-am Întrebat atunci cu groază, simțind În spate ghearele fricii și aștep- tându-mă ca nebuna să sară la mine din clipă În clipă. Cum fusese posibil să ajung să fiu perturbată În lumea mea invinci- bilă tocmai eu, care disprețuiam binele și răul ? Cât de ridicol și de Înjositor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
viața fetei Ăsteia. Șaman 55 — Poezia e o minciună sfruntată, o gogoașă cât mine de mare, nu ? ! Spune-mi ! am strigat eu la Carmina, apucându-o de mână și zgâlțâind-o. Da, a clătinat ea din cap, Încleștându-și strâns gheara pe brațul meu, da, da, a continuat ea cu frenezie, luându-mă În posesie, Îmbrățișându-mă, acoperindu-mi fața cu mâinile ei fierbinți, pri- vin du-mă În ochi cu nebunie, legându-mă cu privirea și ducân- du-mă departe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
alte două cuvinte am pus creionul jos. Nu pot... Simt că amețesc. Atunci scriu eu și tu Îmi dictezi, apoi te iscălești. E bine așa ? Am Încercat să-mi adun gândurile. Nu știam de unde să Încep. De la fuga mea din ghearele lui Sjork ? De la privirea lui Ștefan când mă anunțase că pleacă ? De la senzația de Îngustare a vieții pe care o avusesem În Herăstrău ? Sau poate de la vântul de primăvară care Îmi luase mințile cu câteva zile Înainte de a-l reîntâlni
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mei, aș fi rupt-o la sănătoasa dacă aș fi fost convinsă că entitatea aceea dinăuntrul Carminei era circumscrisă legilor mecanicii și ar fi fost impresionată de vreo distanță. De ce eu ? - m-am întrebat atunci cu groază, simțind în spate ghearele fricii și așteptându-mă ca nebuna să sară la mine din clipă în clipă. Cum fusese posibil să ajung să fiu perturbată în lumea mea invincibilă tocmai eu, care disprețuiam binele și răul ? Cât de ridicol și de înjositor să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o jucase viața fetei ăsteia. — Poezia e o minciună sfruntată, o gogoașă cât mine de mare, nu ? ! Spune-mi ! am strigat eu la Carmina, apucându-o de mână și zgâlțâind-o. Da, a clătinat ea din cap, încleștându-și strâns gheara pe brațul meu, da, da, a continuat ea cu frenezie, luându-mă în posesie, îmbrățișându-mă, acoperindu-mi fața cu mâinile ei fierbinți, privin du-mă în ochi cu nebunie, legându-mă cu privirea și ducându-mă departe, în lumea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
alte două cuvinte am pus creionul jos. Nu pot... Simt că amețesc. Atunci scriu eu și tu îmi dictezi, apoi te iscălești. E bine așa ? Am încercat să-mi adun gândurile. Nu știam de unde să încep. De la fuga mea din ghearele lui Sjork ? De la privirea lui Ștefan când mă anunțase că pleacă ? De la senzația de îngustare a vieții pe care o avusesem în Herăstrău ? Sau poate de la vântul de primăvară care îmi luase mințile cu câteva zile înainte de a-l reîntâlni
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
prânz. Când s-a trezit, a exclamat: măi, ce vulpe șireată! N-a putut să mai aștepte, nițel, să mă trezesc, s-o pot, și eu, vâna, În voia cea bună?! Proasta! A mâncat curca, i-a lăsat capul și ghearele, și s-a dus, bezmetică, În lumea ei. Bă, da proastă vulpe! Ileana epocii de aur Ca să vedeți cum poate intra definitiv, În istorie, o gâgâlice de sat, ca Mileanca, aia, de pe malul drept al râului Prut! Mai simplu decât
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Să vadă cum sufăr. Se pare ca asta o excită <victor37>: o scrinteala <maya32>: cum așa? <victor37>: daca o țineam de mină, îmi răsucea degetele <victor37>: dacă ne sărutam, îmi musca buzele <victor37>: daca făceam dragoste, îmi lasă urme de gheare pe spate și de dinți pe umeri <victor37>: mă musca și mă zgiria pînă la sînge. Trebuia mereu să spele cearșaful... <maya32>: nu e funny <victor37>: nu e. fiecare intilnire avea două etape: în una trebuia să o recuceresc <victor37
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
urmă, noul-venit n-a avut noroc, cu o furie la care nu încetez să meditez ceilalți ocupanți ai aparatului de radio l-au alungat, dar lupta a provocat tot felul de mișcări dezordonate și porumbelul-victimă a apăsat cu una din ghearele sale pe butonul de unde medii. Uluitor ! a reușit să declanșeze aparatul de radio care merge acum extrem de tare. mulțumesc, dragă porumbelule ! Dacă aș putea te-aș hrăni zilnic cu boabe de porumb. Ce plăcere să ascult acum știri 24 de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]