2,181 matches
-
a convins: fața i se înseninează și parcă descopăr chiar o urmă de zâmbet pe buzele sale. Veniți încoace să vedem ce se poate face, ne încurajează el. 2 TC "2" \l 1 Necazul cu ghetele „încununează“ o serie de ghinioane care a început în primele zile de toamnă: atunci m-am suit în mărul din curtea casei (care nu e casa noastră, locuim cu chirie) și tocmai când eram eu cocoțat în vârf a apărut proprietăreasa, doamna Duțulescu. E o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
obiceiul, și a plecat la ea, s-o ajute. I-a luat și pe frații mei. Tata a rămas singur acasă, nu era prima dată. Nu știu dacă, ținând seama de desfășurarea ulterioară a lucrurilor, ăsta se cheamă noroc sau ghinion, dar așa s-a brodit. Chiar în noaptea următoare, în biroul de prim--secretar al lui Gârmoci, s-a petrecut următoarea scenă: Gârmoci fusese trezit din somn de ofițerul de serviciu de la Comitetul raional de partid și venise val-vârtej la sediu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
decât soluții cu pierderi și mai mari? Noima e că ar trebui să ne pregătim de foarte devreme pentru ce-i mai rău, fiindcă răul poate să vină de unde ne așteptăm mai puțin. Cel la care ne așteptăm se cheamă ghinion. Tablou de la un general Clienții consignațiilor și ai galeriilor de artă sunt, în felul lor, niște ciudați. Cel mai ciudat dintre toți e cumpărătorul care intră pentru prima oară într-un magazin cu tablouri, se duce glonț la un peisaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Comeback∗ privește lung, cu năsucul său ciudat În vînt, la panglicile argintii care se desfășoară În fața sa de cîteva ori pe minut. Comeback e deopotrivă un simbol și un supraviețuitor; simbol al unirii care Îmi cere Întoarcerea; supraviețuitor al propriului ghinion - două căderi de pe motocicletă (dintre care Într-una a zburat cu tot cu geantă În spate), o diaree persistentă și chiar faptul de a fi fost călcat În picioare de un cal. Ne aflăm În Villa Gesell, la nord de Mar del
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
el. Încep să-mi fac griji mai mult pentru sănătatea bietului animal decît pentru banii pe care i-am aruncat pe lapte. Carnea se dovedește a fi de cal. E imposibil de dulce, așa că n-o putem mînca. Sătul de ghinioane, arunc cu o bucată și, uimitor, cîinele o Înfulecă imediat. Îi arunc Încă o bucată și se Întîmplă la fel. I se suspendă regimul de lapte. În plină rumoare creată de admiratorii lui Comeback, deschid, aici, În Miramar, o... ... PARÉNTESIS
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ar putea realiza ceea ce ei au putut doar să viseze, pînă În ultimele clipe ale vieții. Din felul În care Îi tremura pumnul strîns, oricine ar fi putut ghici că cele spuse erau confesiunea unui om urmărit de propriul său ghinion, dar se ghicea și dorința sa, pe care o atribuise unui exemplu ipotetic. De fapt, nu cumva era chiar el un produs tipic al unei astfel de „educații“ care Îl strică pe cel care-i acceptă favorurile, o concesie făcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
impresionat de această scrisoare. 6 iulie 1953 M-am întors dintr-o scurtă excursie la munte pe care am în treprins-o în tovărășia lui Mihai... La început, dat fiind că această mică aventură nu izvora dintr-o necesitate a mea, ghinioanele și bucuriile ei m-au impresionat mai puțin. Eram calm pentru a menține un fel de echilibru față de Mihai, care a fost chiar nefericit la un moment dat: micile mizerii ale excursiei noastre i se păreau a se adăuga în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din Berlin se face reclamă la pâinea Pech1: „Când e să spună: Da, mireasa tace negreșit / Mai mestecând un dumicat de Pech neisprăvit“. Ar fi trebuit poate să-i spun vânzătorului ce mult îmi place cuvântul „Pech-Brot“ ștextual: „pâine cu ghinion“ț? Că pentru mine a mânca ghinion pe pâine exprimă în modul cel mai concis cu putință tot răul ce li se pricinuiește oamenilor într-o dictatură? Că la interogatoriile Securității mi se repeta mereu să nu care cumva să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Pech1: „Când e să spună: Da, mireasa tace negreșit / Mai mestecând un dumicat de Pech neisprăvit“. Ar fi trebuit poate să-i spun vânzătorului ce mult îmi place cuvântul „Pech-Brot“ ștextual: „pâine cu ghinion“ț? Că pentru mine a mânca ghinion pe pâine exprimă în modul cel mai concis cu putință tot răul ce li se pricinuiește oamenilor într-o dictatură? Că la interogatoriile Securității mi se repeta mereu să nu care cumva să uit că mănânc pâine românească?! În acea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu un singur cuvânt toată cazna la care mă supunea acel securist. Abia reclama la pâine din metroul berlinez mi-a arătat că „Pech-Brot“ e cuvântul nimerit pentru a descrie zdruncinarea nervilor unui om. Eram uimită, căci propoziția „Am mâncat ghinion pe pâine“ e stupefiant de limpede, nu mai puțin ca aceea a lui Semprun: „Patria e conținutul a ceea ce se vorbește“. Propoziția e atât de potrivită să descrie o dictatură, că s-ar putea chiar spune: „Fiindcă Semprun a mâncat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe pâine“ e stupefiant de limpede, nu mai puțin ca aceea a lui Semprun: „Patria e conținutul a ceea ce se vorbește“. Propoziția e atât de potrivită să descrie o dictatură, că s-ar putea chiar spune: „Fiindcă Semprun a mâncat ghinion pe pâine, de aia și știe că nu limba e patria, ci conținutul a ceea ce se vorbește“. și ce se vorbește când îmi întâlnesc vecina jos, la cutia de scrisori? În timp ce urcăm amândouă scara, începe să-mi spună că nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
țară, sunt și ei de părere că e de-ajuns să te ocupi suficient de temeinic de actualitate pentru a radia trecutul - că așezându-te la masă, e de-ajuns să te uiți la pâinea germană pentru a uita de ghinionul pe pâine. N-aș avea nimic împotrivă dacă rețeta ar fi norocoasă. Dar nu-i. Experiența m-a învățat că lucrurile stau pe dos. Cu cât iau seama mai bine la Germania, cu atât și actualitatea se-nlănțuiemai mult de trecut
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ce bun să mai scriu? și-n afară de asta, aici chiar sunt perfect de acord cu reclama la pâinea germană: „Când e să spună: Da, mireasa tace negreșit/ Mai mestecând un dumicat de Pech neisprăvit“. Încă n-a isprăvit cu ghinionul pe pâine. P.S.: Ce-i drept, în reclama la pâinea cu pricina,Pech se scrie cu „ae“, dar, vorba florăresei: „Ce-are a face?“ Când e ceva în aer, de regulă nu-i lucru buntc " Când e ceva în aer
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
atâta forță, energie și duritate, cu atâta elan patriotic, încât dacă ungurii ăștia iredentiști i-ar fi auzit, s-ar fi cutremurat de spaimă; și, de milă, de silă ori de frică, ar fi abandonat cât colo Ardealul ăsta cu ghinioane, dispărând ca iepurii în cele mai ascunse cotloane! Brrr! Te cutremurai de intensitatea unor sentimente atât de atingătoare, de percutante. Îți venea să te ridici de pe scaun și să pornești desculț și degrabă, ca o vijelie în iureșul sfintei bătălii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spus patetic. Și exact. După ce aleargă de 10 ani să câștige măcar o dată miticul tur al Franței; după ce a împărțit lumea mare a ciclismului în „poulidoriști” și „anquetiliști”; după ce în fiecare an a fost învins fie din Anquetil, fie de ghinion, fie de el însuși, căci omul acesta - s-a constatat - nu are ambiții, ci, vai, doar demnitate; după ce a strâns în jurul său milioanele de simpatii care se adună totdeauna în jurul unei victime; după ce a pierdut nenumărate curse în care pornea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cât p-aci să demonstreze că nu există neșansă, zi proastă, miză neinspirată, om prins în cacialmalele zeilor. Domnul acesta este un mare dușman al omenirii. El încearcă să spulbere cel mai important alibi al înfrângerilor, pierderilor și suferințelor noastre - ghinionul. Sălbatic cum sunt, l-aș pune la zid! Numai că, într-adevăr, dânsul are baftă: în secolul XX, e declarat doar persona non grata. Dacă trăia știu eu când, zeii l-ar fi pedepsit ca pe cel care le furase
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și cu actrițele uriașe etc., primul drum l-aș face azi în Anglia, să-l găsesc și să mă uit bine la omul acela care și-a marcat trei goluri în propria poartă, într-un singur meci de fotbal. Atâta ghinion fascinează ca o vrajă. Atâta sfânt nenoroc te duce înapoi, la vremea când zeii loveau fără cruțare oamenii abia ieșiți din găoace. Atâta nenorocire te face să împietrești ca sub blestem și să lași dracului orice evoluție. 5: Fostul cartier
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
țigară bună, a dispărut Golful, nu mai poți recunoaște Kentul original după castel - pentru sim plul fapt că nu mai e desenat nici un castel pe țigară...) în altă ordine de idei, de țigara Kent era legată și o culme a ghinionului : să o aprinzi, din neatenție, de la capătul cu filtrul (ghinion comparabil doar cu altul, tot legat de Kent : să nu observi ultima țigară, albă, stingheră și camuflată într-un colț, și să mototolești pachetul). Pînă la urmă, în „Barul nostru
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
original după castel - pentru sim plul fapt că nu mai e desenat nici un castel pe țigară...) în altă ordine de idei, de țigara Kent era legată și o culme a ghinionului : să o aprinzi, din neatenție, de la capătul cu filtrul (ghinion comparabil doar cu altul, tot legat de Kent : să nu observi ultima țigară, albă, stingheră și camuflată într-un colț, și să mototolești pachetul). Pînă la urmă, în „Barul nostru“ se fumau tot felul de țigări. Nu se fumau niciodată
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
rămas gravidă ?“ - sar eu. „Care-i chestia cu «gravidă» ?“ „Păi, dacă ai rămas gravidă, sîntem terminați amîndoi !“ Tipa se repliază imediat și începe, zîmbind condescendent, să marșeze : „și dacă am rămas gravidă, ce ?“. „Cum ? Așa, de prima dată ? Mamă, ce ghinion !“ ...și m-a ținut așa cîtva timp, după care mi-a zis că nu mă credea așa de laș. Lovitură de grație. Eu, care mă simțisem în sfîrșit bărbat, care tocmai fuse sem cu o tipă în pat, în casa
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dar numai când eram atent la predare, altfel nu. Atunci eram nevoit să învăț acasă. Trecuse anul și am intrat în vacanța de vară. Am plănuit ca împreună cu trupa din colonie să cercetăm și să studiem peșterile din împrejurimi. Dar ghinionul din vara trecută reapare, de aceasta dată la călcâiul stâng. Restul a fost ca tras la indigo: operația, durerea și vindecarea, doar că în această perioadă am început să citesc cărți din colecția BPT, adică biblioteca pentru toți, colecție care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
abia se ținea în piele. L-am pansat cu o batistă și am jucat mai departe. Acasă am ajuns cu greu și pe deasupra șchiopătând dar, ca orice rană și aceasta a început să se vindece, însă, iarăși m-a lovit ghinionul. N-a fost suficient că aveam degetul mare de la piciorul drept rănit că a început să se repete aceeași infecție în călcâi, care a crescut mai repede și mai dureros. Dar ca să bravez făceam pe viteazul și ascundeam cu grijă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Ioan Florea. Profesorii erau prețuiți de elevii școlii și aveau un comportament în general bun față de ei. Desigur că asta nu îi scutea să nu ne pedepsească cu câte o nuia sau liniar peste palmă. Am început iarăși cu un ghinion. În fiecare toamnă primele două-trei zile aranjam lemnele tăiate pentru foc, din curtea școlii în magazia de lemne. La această acțiune participau doar clasele gimnaziale. Aruncam unu la altul, așezați în șir indian sau căram cu coșul. La un moment
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de la Mitropolie, mi-am luat inima în dinți și m-am oprit în dreptul unui mic stand improvizat pe marginea aleei, unde erau expuse diferite lucrări realizate din diferite rădăcini de lemn de fag, stejar, cireș, etc. Uitându-mă în jur, ghinion, nu era nimeni în preajma lor, tocmai când aveam și eu curaj de a mă interesa, despre mica mea pasiune. Imediat s-a apropiat o persoană ce mă anunța că artistul vine imediat, se afla peste drum în micul bar
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
le spusese niciodată. Numai ea știa de ce păstra tăcerea. Ochii îi clipeau des, iar respirația i se îngreuna ori de câte ori își amintea de toate visele ei de altădată, vise pe care nu le trăise niciodată. Rana din sufletul ei umbrit de ghinionul vieții era adâncă. Ce mai rămăsese din tot ce clădise erau cioburi din care nu mai putea niciodată să refacă oceanul fericirii. Oare cât trecuse? De când nu mai vorbiseră amândoi? Lăsase timpul să vorbească în locul lor. Din păcate ea lăsase
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]