2,610 matches
-
vrea ca destinul să surâdă ironic, aplecat peste umărul meu, după ce mi-a mai acordat o amânare, cum s-a întîmplat și puțin mai devreme... Strigoii amintirilor ieșiseră dintre stânci și dansau în jurul meu. Apoi s-au pornit să mă gonească spre cătun. Balta secase. Când am ajuns la casa Martei, am încercat să intru, să mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro și am mers mai departe. La cafenea, pescarii m-au privit indiferenți, în vreme ce din arțarul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lebădă îmi arcuiește, deja aproape insesizabil, buzele pe care se pogorâse rigor mortis: "Nu, Reiko, nu... relaxare... tu știi ce înseamnă... în engleză... relaxare...". Cu părul lucind albastru de atâta noapte, mai mare decât noaptea de afară, în care gheișele goneau probabil, și ele, pe papuceii lor, clap-clap, de lemn, spre clienții transpirați după încă o zi și încă una, petrecută la firmă, Reiko tace, și cade pe gânduri. Peste un timp, rostește, sibilinic: "Noi ne relaxăm făcând baie". Da. Da
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
au lăsat să-și bea laptele de mic dejun, dar, cum au ieșit din curte, i-au urmărit îndeaproape, câți erau, șapte inși în trei mașini. Fata președintelui n-a spus nimic, a înțeles că trebuie să se întoarcă, a gonit spre București ca într-o cursă de formula unu și, după ce și-a lăsat iubitul acasă, s-ar fi oprit glonț în fața maică-sii, cu gura până la urechi. Firește, nimeni nu poate știi dacă a fost chiar așa, dar spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
I se părea că toate străzile din Shanghai erau niște camere Într-o casă uriașă. Trecu În viteză pe lîngă un pluton de soldați-marionetă chinezi care mărșăluiau pe Columbia Road, și o coti mîndru cînd ofițerul Începu să strige. Jim goni pe trotuarele suburbane, printre stîlpii de telefon, Împrăștiind cutiile de Craven A lăsate de cerșetorii dispăruți. De-abia mai răsufla cînd ajunse la casa familiei Raymond de la capătul german al Columbia Road. Trecu pe lîngă Opelurile și Mercedesurile parcate - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Au folosit pardesiul englezesc al domnului Partridge și cămașa de noapte Îngălbenită a soției lui, atîrnîndu-le de o bucată de cablu electric, pe care Jim Îl scosese de pe perete. Dacă se plictisea, Jim se ducea la magazia femeilor și Îi gonea pe copiii eurasiatici care veneau să se joace. În centrul de detenție unde fusese trimis Jim, după o săptămînă de stat În Închisoarea Centrală din Shanghai, erau vreo treizeci de persoane. În comparație cu dormitorul-celulă umed pe care Îl Împărțise cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tăie cu baioneta bețele uscate ale trestiei de zahăr sălbatice. După ce adună Îndeajuns de multe surcele pentru foc, li se alătură soldaților de pe platformă. Timp de o oră fumul se Înălță În lumina soarelui. Jim ședea pe bancă și-și gonea muștele de pe față, bucuros să exploreze stația de cale ferată și avionul doborît de lîngă canal. De cîte ori cineva se mișca, japonezii strigau de pe platformă și făceau amenințător semne cu țigările. Deținuții nu-și luaseră nici provizii de hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Aeriene Japoneze și va purta semnul Soarelui-Răsare brodat pe umeri, ca piloții americani care zburaseră cu Tigrii Zburători și purtaseră pe gecile de piele steagul Chinei naționaliste. Deși Își simțea picioarele grele, Jim continua să stea În spatele cabinei șoferului, În timp ce goneau spre porțile lagărului de concentrare de la Woosung. În mintea lui, imaginea avionului japonez din cîmpia Yangtze se confunda cu certitudinea că avea să-și revadă părinții curînd. Un avion de luptă cu un singur motor Îi depăși și se Înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim se uită printre ierburi la cilindrul ascuțit, presupunînd că apa de flux din canal scosese la iveală un vechi obuz de artilerie sau un proiectil de mortier. Kimura strigă la al doilea soldat care aștepta lîngă sîrma ghimpată. Își goni muștele de pe față și Începu să vorbească obiectului, de parcă i-ar fi șoptit unui copilaș. Îl ridică deasupra capului, cum făceau soldații japonezi cînd aruncau o grenadă. Jim așteptă explozia, apoi Își dădu seama că soldatul Kimura ținea În mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gardul de sîrmă ghimpată ca să-i vadă plecînd. Cei trei pliloți, cu benzile albe pe frunte, erau cu puțin mai În vîrstă decît Jim, cu fețe copilărești și nas fără oase. Stăteau lîngă avioanele lor În lumina fierbinte a soarelui, gonindu-și nervoși muștele de la gură, cu chipurile Încordate, În timp ce șeful escadrilei Îi saluta. Chiar și atunci cînd Îl ovaționară pe Împărat, zbierînd răgușiți la auditoriul de muște, nici unul dintre tunarii de la antiaeriană nu-i remarcase, iar soldatul Kimura, traversînd peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
palide, ca o piele decolorată de pe care s-a dus vopseaua. Se uitau la mașini, temători față de măștile lor strălucitoare, cu aceeași privire bănuitoare ca a țăranilor din Hungjao care se uitau de pe orezăriile lor la Packard-ul părinților săi. Jim goni muștele de pe gura și ochii domnului Maxted. Arhitectul zăcea fără să se miște, cu coastele albe din jurul inimii desfăcute, dar Jim Îi auzea respirația slabă. Vă simțiți mai bine, domnule Maxted... Vă aduc niște apă. Jim se uită printre gene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ajută să se ridice. — Doamna Vincent, războiul s-a sfîrșit acum. Cu o grimasă, ea Îi Împinse mîinile deoparte, dar lui Jim nu-i păsa. O urmări mergînd nesigură printre prizonierii Întinși. Jim se lăsă pe vine lîngă domnul Maxted, gonind muștele de pe fața lui. Mai putea simți Încă limba doamnei Vincent pe degetele sale. — Jamie... Altcineva Îl chema, ca și cînd ar fi fost un hamal chinez care aleargă la comanda stăpînilor săi europeni. Prea amețit ca să stea În capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
distruse, dar negustorii chinezi de fier vechi trebuiau să vină, temîndu-se evident de această zonă a tăcerii. Jim ascultă să audă zgomotul bomfaierelor sau al altor instrumente de tăiat, dar În aer nu plutea nici un sunet, de parcă furia bombardamentului american gonise orice sunet din regiune pentru mulți ani de acum Încolo. Jim se opri sub coada unui avion Zero. Prin aripile lui creștea trestie de zahăr sălbatică. Loviturile de tun arseseră Învelișul de metal al lonjeroanelor fuselajului, dar nacela ruginită mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
face față acestei comori căzute din cer. Aproape imediat se auzi o Împușcătură. La o distanță de vreo treizeci de metri, dincolo de orezărie, un soldat japonez alerga de-a lungul taluzului canalului. În picioarele goale, În uniforma lui zdrențuită, acesta gonea pe lîngă pînza parașutei, sărind apoi jos pe panta acoperită cu ierburi și alergă peste cîmpul de orez. Pierdut sub stropii de apă aruncați de călcîiele lui În goană, dispăru printre movilele funerare și trestiile de zahăr. Jim se ghemui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doarmă după-amiază. Jim urcă treptele, auzind limpede un murmur slab În clădire. CÎnd Împinse ușile un nor de muște Îl Învălui. Înnebunite de lumină, umpleau holul Îngust de la intrare, de parcă ar fi Încercat să-și scuture de pe aripi mirosul putred. Gonind muștele de la gură, Jim intră În salonul bărbaților. Aerul fetid aluneca pe pereții de placaj, scăldînd muștele care se hrăneau din cadavrele Înghesuite pe priciuri. Identificabili după șorțurile zdrențuite și rochiile Înflorate și după saboții Înfipți În picioarele lor umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de conserve stocate lîngă perete. Luă o gustare rapidă cu Spam și lapte praf, apoi se așeză În spatele biroului sergentului Nagata, În camera de serviciu, mestecînd un baton de ciocolată și sortînd revistele americane. Mai tîrziu, cînd Tulloch plecă să gonească mulțimea crescîndă a chinezilor Înfometați din afara porților, Jim urcă pe scara turnului de pază. Îi putu vedea pe Price și grupul lui de căutători, cercetînd golfulețele la vest de lagăr. Își uniseră forțele cu un grup de deținuți aliați din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de la Nagasaki. Lumina aceea albă Încă mai atîrna peste șoseaua marșului lor de moarte de la Lunghua, aceeași lumină pală pe care o putea vedea pe fațada de cretă a stadionului și pe pielea de groapă de var a locotenentului Price. Gonind muștele cu un exemplar din Life, Jim ședea pe șasiul unui camion. Studia o fotografie a unor marinari americani care ridicau steagul În vîrful muntelui Suribachi, după bătălia pentru Iwo Jima. Americanii din aceste reviste au luptat Într-un război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
degetele. Le ținu ridicate În fața privirii furioase a chinezului, cu pieptul gol și cu pistol. Revista Life, Basie, Reader’s Digest! Am păstrat ultimele exemplare pentru tine... Basie. Am Învățat sute de cuvinte noi - Belsen, von Rundstedt... 39 Bandiții Mașina goni de-a lungul malului unei lagune plină de petrol, pe lîngă carcasa ruginită a unui torpilor naufragiat. Înghesuit Între Basie și francezul cu barbă, pe banca din spate, Jim urmărea stropii aruncați de roțile Buickului. Curcubeele lugrube deschise ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și de la rănile altor bărbați pătau scaunele. În afară de bîte și arme, mașina era Încărcată de cutii cu muniții, cutii cu țigări americane, vase de ceramică pline cu vin de orez și sticle de bere În care bărbații urinau continuu, În timp ce goneau pe drumurile de țară spre sud-vestul Shanghai-ului. Se opriră și apa uleioasă a lagunei se strînse În jurul roților Buikului. În fața lor se află camionul japonez În care erau vreo duzină de membri ai grupului de bandiți. Vehiculul coti greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
baioneta. Jim se opri lîngă un șanț de irigație puțin adînc, În care zăcea un soldat din aviație cu mîinile legate la spate. Sute de muște Îi devorau fața, acoperind-o cu o mască gălăgioasă. Desfăcîndu-și batonul de ciocolată și gonind muștele de pe față cu revista, Jim merse printre trestiile de zahăr. Zeci de japonezi zăceau morți În urzici, de parcă ar fi căzut din cer, membri ai unei armate de tineri Împușcați cînd Încercau să zboare spre aeroporturile lor de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Încercă să-și controleze tremurul. Ușile de bambus se deschiseră și un roi de muște zbură prin aer. Zilele lor de festin trecuseră. Un bărbat cu părul roșu, Într-o uniformă americană, cu o mască verde chirurgicală pe față, le gonea. În mînă avea un insecticid. — Doctore Ransome...! Jim scuipă sînge din gură și alergă pe treptele putrede. — Ai venit Înapoi, doctore Ransome! E-n regulă, toată lumea vine Înapoi! Mă duc să o iau pe doamna Vincent...! Trecu pe lîngă doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din Blocul E În care construiseră apartamente cu pereți din cutiile cu rații americane, din containere parașutate și baloturi de Reader’s Digest necitite. CÎnd Jim, căutînd cămăruța lui Basie, Încercă să tragă o revistă din așa-zisul perete, fu gonit imediat. Lăsîndu-i pe deținuți cu neprețuitele lor comori, Îi făcu semn șoferului să conducă mai departe la Blocul G. Camera familiei Vincent era acum cartierul general al unei servitoare chineze care lucra pentru o familie de englezi care locuia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și nici așa disperată nu sunt, spăl tot ce am, mâini, picioare, față, păr, sex, limbă, dinți, pun așternuturile la aerisit și fumez uitându-mă pe geam în noapte, în coate, ce bine să fii singur, acum realizez, când am gonit un intrus ce mă trăgea la parter, hei! eu sunt la 9, văd burțile pescărușilor albe pe cerul de cerneală, cum îmi place mie, la Capitol băieții ard gazul în fața hotelului, fumează în lumina portocalie, mașini prea spălate opresc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
TRISTELOR Så nu-mi ascundeți lângå ochi parfumul de apus de toamnå Când zarea se revarså peste cramå și straiul de pådure se destramå Så nu îmi îndoiți în sunet vibrantele chemåri de ducå sau vânturile gri så îmi ajungå gonite din câmpii la strungå Så nu îmi spuneți vorbe-n van culese de prin boabele de rouå Îmi e-ndeajuns så-mi simt în grâi rostirea tristelor istorii dintr-o poveste ce încå plouå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1621]
-
buna tradiție a Luminăției Sale, Nicolae își invitase prietenii și rudele la o serată fantastică. Bolțile vuiau și umbre mari se fugăreau de-a lungul pereților de la o făclie la alta. Bicigașii chiuiau, fluierau și se întreceau în mânuirea bicelor, gonind cu trăsuricile lor colorate prin orașul subteran. Luminăția Sa ridicase o reședință de vară pe malul unui lac. Foișor, ziduri din șase rânduri de cărămidă, multe odăi și saloane, două holuri încăpătoare pardosite cu cărămizi puse pe cant și lustruite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
al cățelușului prinse chiar și o undă neplăcută de sudoare iute, pe lângă cea de cerneală și de gâscă, de la pana pe care Ledoulx o ținea strâns între degete. Era o liniște suspectă în toată casa. Bucătăreasa, grasa aia care îl gonea mereu din bucătărie cu mătura, plecase după fel de fel de cumpărături. Julien dispăruse și el, trimis de doamna consul după fondante. Iar Toinette, după ce se văitase o jumătate de zi din cauza unei migrene îngrozitoare, se închisese în dormitor... Proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]