2,459 matches
-
adevărată de la o gospodărie colectivă de prin Urali, unde se afla președinte de vreo douăzeci și cinci de ani un bătrân colhoznic, om foarte vrednic. După douăzeci și cinci de ani, bătrânul părea obosit și fusese covârșit de agrotehnica nouă; așa încât mulți dintre ceilalți gospodari se gândeau să aleagă un președinte tânăr. Era însă greu, dată fiind dragostea pe care o aveau tovarășii pentru bătrânul lor președinte cu care lucraseră la nevoie; iar acum binele sporind neîncetat, li se părea nedrept să-l lepede pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aburi, unde nu erau pâraie. Progres la învățătura școlarilor; a lucrului gospodinelor. Oamenii nu se mai culcă odată cu găinile. Apa se încălzește în căzănelul electric; mâncarea în reșou. Vacile se mulg cu aparate electrice. Grădina se stropește cu ajutorul puterii electrice. Gospodarii treeră, vântură și usucă grânele, taie nutrețul vitelor, macină, scot apa din fântâni cu ajutorul puterii electrice. În atelierul colhozului meșterii pun în mișcare strungul, ferăstrăul și rândeaua cu electricitate. Apar în sate meșterii noi de electricitate, țărani instalatori și lăcătuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am petrecut după-amiaza era destul de frumos și cuprinzător construită însă interiorul era fără podoabe. Bărbații abhazieni mai frumoși decât femeile: nalți, subțiri, cu fruntea naltă, nasul lung și adus la vârf într-un chip caracteristic. În regiune mai sunt și gospodari mingrelieni. Imediat în apropierea mării, în fundul golfului unde e portul și în mijlocul orașului, se ridică un munte, care a fost prefăcut cu ajutorul voluntar al orășenilor într-o frumoasă grădină publică cu esplanade, trepte în toate sensurile, clădiri de adăpost, ronduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de călcarea în picioare a tablourilor, de anarchiștii aceștia. Îmi mărturisea acestea cu o spaimă vădită. Lucrătorii aceștia sunt cei mai mulți fii de țăran. Satul, de când au intrat și ei Românii, în atelier, prosperă tot mai mult. E un sat de gospodari adevărați. Ca băieți mai subțiați, au o bibliotecă, au un cerc, duc și ei o viață mai deosebită. Au cusurul însă că cer bilanțuri detaliate. Mă doare inima când mă gândesc ce s'a petrecut acolo. Acolo în Pașcani mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a mânca lupul oaia, gata, îi bună mâncată... Da' a fi și cum spuneți dv., parcă noi ce știm?... Și ne privea c-un zâmbet ușor de durere, și cu ochii umezi, căci, după cât auzeam, din șoaptele din jur, nevasta gospodarului cu năcazul, era fata lui, și copiii cari aveau să rămâie pe drumuri, erau nepoții lui. Altă dată, tot pe vreme de iarnă, intru în sat la Roșcani. Sat cuprins, de buni gospodari. Era Duminică. Veneau de la biserică bărbații gravi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după cât auzeam, din șoaptele din jur, nevasta gospodarului cu năcazul, era fata lui, și copiii cari aveau să rămâie pe drumuri, erau nepoții lui. Altă dată, tot pe vreme de iarnă, intru în sat la Roșcani. Sat cuprins, de buni gospodari. Era Duminică. Veneau de la biserică bărbații gravi îmbrăcați cu cojoace curate și femeile cu cațaveici, pășind c-un fel de smerenie și cuviință. În sat băntuia molima scarlatinei, erau bolnavi și copiii învățătorului, de aceea, preotul, după sfânta slujbă, spusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu bătaie și cu pedeapsă?... Hm! Îndată ce oratorul își dădu astfel părerea, mai multe glasuri de neîncredere și nemulțămire își făcură loc. Căutau să se amestece slujbașii satului, zădarnic. Preotul se apropiase de mine și-mi lămurea dreptatea oamenilor. Apoi gospodarii își strânseră cojoacele la piept și-și mângâiară pletele. Într-o mișcare domoală se întoarseră spre ușă. Oratorul și încă câțiva, așteptară să-mi întâlnească privirile. Apoi cu sănătate! Și eșiră toți din biserică, foarte neîncrezători și triști. Un advocat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1492 un sat pe care-l dăruia Putnei. În afara activității consacrate organizării militare a țării și a eforturilor de a ralia boierimea la noua domnie, documentele emise de cancelaria voievodului, între 1457 - 59, ni-l înfățișează pe Ștefan ca bun gospodar al țării sale. Încă din primul an de domnie - prin octombrie-noiembrie 1457 - Ștefan îi încunoștințează pe negustorii brașoveni că vor putea veni cu mărfurile lor în Moldova. În martie 1458, el întărea acestor negustori privilegiul pe care îl aveau de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și dregătoria pe care o avea un boier din Sfatul Domnesc. Lăsând la o parte speculațiile în legătură cu Sfatul Domnesc în perioada fărâmițării feudale și cel din timpul centralizării, dregătoriile au apărut în funcție de nevoile guvernării țării. Iar când a apărut un gospodar de geniu, ca Ștefan cel Mare, era firesc să fie perfecționate instituțiile statului. El s-a îngrijit de la început de organizarea militară, de introducerea, mai degrabă, a unei discipline de fier, deoarece, pentru a-și păstra scaunul, era inevitabil conflictul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Și hăutul se ducea/ Pe la măicuța sa./ Și măicuța lui... (cutare),/ Ea de veste că prindea/ Și-nainte le ieșea,/ Cu-n colac de grâu curat,/ Pe colac vadra de vin”. În celelalte etape, beneficiarii erau boierii, instanțe ficționale ale gospodarilor colindați, și pentru că ei erau purtați alături de fecior pe traseul eroizant, vocalele nu pot sugera decât această cuminecare din seva regăsită: „caii-și umbreau”, „caii-și pășteau”, „caii-și adăpau”. Dublu al eroului și parte constituentă a ființei ce îmblânzește
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care să-mvârt’ș într-om pk’icior d’e găină după soari” (Fundu MoldoveiSuceava). „Picioarele de găină nu sunt nimic altceva decât o remanență a stâlpilor zoomorfici pe care se înălțau odinioară construcțiile rituale”, duplicarea lor în spațiul social conferă „gospodarului” statutul superior al civilizatorului și redă comunității puterile nestăvilite ale începutului. Căutarea fiarei ce întrupează neantul se derulează în același sincronism cu aștrii. În Leul III A, dominația solară a acțiunilor eroice este marcată cu imagini temporale: „În codri ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
având presă de ulei, mașină de treierat, tractor, plug, semănătoare și deasemeni multe animale, dar și mulți copii 9 la număr. Cu ajutorul primit din partea părinților și cu propia muncă, părinții mei au progresat rapid ajungând să fie considerați printre primii gospodari ai satului Ruseni. Între timp s-au născut și primi doi copii gemeni, băieți, dar care nu după mult timp au murit în vara anului 1942. Au început problemele grele pentru familia mea deoarece tata a fost luat în armată
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
Amur și că tatăl său a decedat acolo după ce făcuse pușcărie 3 ani pentru motivul că era culac și că nu își plătea cotele. Acolo și-a găsit locul de veci sub un morman de pietre fără ritual creștinesc, un gospodar de frunte din Basarabia, Rusanovschi (Dumitrache) Teodor. Ceilalți frați ai tatei, deportați împreună cu mama lor, s-au întors abia în 1959, vara. În luna august din acel an ducându-ne în vizită după îndeplinirea unor formalități severe (chemare, pașaport, viză
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
alte părți, ce a reușit să facă și în ce fel"60. Alături de învățători ca Vasile Lovinescu și Constantin Mercore, autorii unor lucrări ca "Pepiniera de pomi roditori și plantațiile definitive", "Cultura mărului", "Călăuza generală a pomicultorului" sau revista "Grădina Gospodarului", Gh. Rădășanu a dus o largă campanie de popularizare a pomiculturii și de răspândire a puieților și a materialului săditor 61. Satul Bogata fiind situat într-o regiune pomicolă, Gh. Rădășanu a înțeles că în direcția pomiculturii trebuie să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
al revizorului Ioan Zotta o descriere extrem de cuprinzătoare: "domnul Rădășanu scrie la reviste populare articole pe înțelesul tuturor, este un neîntrecut vorbitor pentru săteni, cultivă gustul cetitului în sat, unde prin străduințele dumisale are abonați la diferite foi. Este un gospodar neîntrecut, are o grădină de pomi numărând ... bucăți. Toate sunt plantate de domnia sa și se ocupă și cu cultura albinelor"92. Așa cum susținea Mihail Sadoveanu, colegul mai mare de la Fălticeni, al lui Rădășanu "era epoca eroică a școlilor rurale, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a cioplit și a făcut el cu mâna lui casa în cheutori 3, în care trăiesc eu azi. Cine erau Iftimeștii? Iftimeștii erau veniți din Bucovina, harnici, tăcuți. Așa era bunicu meu, tatu mamei, V. S. Iftimie. Foarte cinstiți, buni gospodari. Nu erau hoți și foarte bisericoși și evlavioși. Oameni de cuvânt. Dar după ce s-au amesticat cu sămânță de șatrari, apoi amu îs cei mai scârboși oameni din sat. Am eu veri care nu samână cu mine Doamne ferește. Unui Iftimie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
crâșma la doi meri în romanul Baltagul. Și poruncește mamei să se aplece și s-o bată primarul cu biciu. Și atunci Alexandra Loluță, țigan și vătăjel 15 zice: "Stați oameni buni, nu bateți femeia degeaba, asta-i fată de gospodar, n-a furat ea perna". Și întreabă el cine a mai fost și cineva i-a spus că a fost și Donoaia. Și atunci el s-a dus acasă la Donoaia și a găsit perna în pod și a adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Maria, care trăiește azi la București la fiul său Preotul Virgil C.Tacu și cu Eugenia mea erau fiicele preotului Mihai Vasiliu din satul Boboești comuna Pipirig județul Neamț. Tacu îi mort din 1957 Februarie 25. Deși era ficior de gospodar, n-a avut croială gospodărească. Cumnata Maria ducea greul gospodăriei. Lui i-a plăcut să citească nopți întregi, citea diferite cărți și romane și fuma. A venit bolnav din războiul din 1916-1918. A luat parte la toate luptele din cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pomenește numai de trei. 1) De Neculai Stoleriu [39] învățător absolvent din 1898 de loc din satul Călinești comuna Bucecea, județul Botoșani, care umblă îmbrăcat național, și a înființat prima casă de sfat și cetire din România, ajutat de buni gospodari din Baea, ca Gheorghe Petrea Hlihor, de nepotul său Niculai Neculai Hlihor și de Ion Vasile Dediu. Și a fost învățător de mare și rară vrednicie. Și de Preotul fără pereche ce era în comuna Sasca județul Suceava dar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pe Grigore Pavlov din Huși i-a bătut cât a vrut, că acia n-au fugit. În anul 1904 m-am dus cu tata la hram la Rădășeni pentru prima dată. Docărașul l-am tras la Miron Pintilie, foarte mare gospodar și încă avea și crâșmă. Și am fost și la Grigore Grumăzescu, om înalt și frumos, era socru lui Vasile Lită Vasile a lui Neculai a Gafiței și lelița Paraschița era fata lui Grigore Grumăzescu. Iar soția lui Grigore Grumăzescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ani mai în vârstă ca mine. A fost negustor de mere. Cumpăra mere și le vindea. A fost însurat, i-a murit soția, copii n-a avut. O dată avea bani mai mulți și i-a dat lui Costachi Manolachi, vestit gospodar din Rădășeni, 5000 lei, ca să-i dea la Bisericuța făcută cu cheltuiala Rădășenilor în curtea Sf. Mănăstiri Sihăstria, ca să-l pomenească, spunând că el n-are copii să-l pomenească. Într-o zi venind la Fălticeni cu o căruță s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mă desfac de Maria Ionescu. Deși era cu chef dar vorbea foarte bine: "Tu ai să fii învățător într-un sat, are să poată, Maria Ionescu să mulgă vaca? A muls ea vreodată vreo vacă? Ție îți trebue o fată de gospodari, să te ajute în toate trebile gospodăriei de la țară. Să trimiți fetei și scrisori și fotografie și să te liniștești cu treabă frumușică. Și așa am făcut că alt feli nu era de chip, cu tata nu era de jucat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Bogata, o fată foarte frumoasă. Deși era iarnă, dar a fost o duminică cu mult soare și foarte liniștită și n-a fost frig nici de feli. Și i-a cununat Nică Dediu cu soția lui Anica, cel mai mare gospodar din Baea și mai frumoși și mai cinstiți. Și au venit la nuntă tot tineretul și din Baea și din Bogata. Și s-a făcut o horă mare tare de flăcăi și de fete care de care mai frumoși și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
frate cu Inginerul Silvicultor din Pipirig. Și Duminică pe la amează au venit cu o sanie cu 2 cai Costachi A.Rariței-Costachi Diaconița cu: Maria și Neculai Stoleriu nașii noștrii, cu Gheorghe Hlihor, văr drept cu tata și cel mai bun gospodar din Baea, și cu ginerele său dascălul Gheorghe Gavrilescu și cu Vasile Ștefănescu crâșmar și mare gospodar și cu Ion Stoleriu, învățător în Burdujeni și frate cu Neculai Stoleriu. Iar de la Râșca a venit Bădia Grigorița fratele soacrei mele cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cai Costachi A.Rariței-Costachi Diaconița cu: Maria și Neculai Stoleriu nașii noștrii, cu Gheorghe Hlihor, văr drept cu tata și cel mai bun gospodar din Baea, și cu ginerele său dascălul Gheorghe Gavrilescu și cu Vasile Ștefănescu crâșmar și mare gospodar și cu Ion Stoleriu, învățător în Burdujeni și frate cu Neculai Stoleriu. Iar de la Râșca a venit Bădia Grigorița fratele soacrei mele cu soția sa Țața și cumnatul meu Toader V.Porcariu. Iar de la Văratic a venit, Țața Melania cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]