14,967 matches
-
și un val de sânge În tâmple. De fapt, fata l-a găsit, a zis Bill, purtând tașca lui Adam În casă. Hai acum, trebuie să ne grăbim! Adam a luat-o la fugă pe scări Înaintea lor. S-a grăbit să ajungă În hol și s-a oprit o clipă la poalele scării celei mari. Z ieșise din dormitor; purta o pijama și Își lăsase părul pe spate. Arăta mai copilăroasă decât Își amintea el. A pornit să urce, dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu o carte în brațe, cu fața învăluită de-o mare împăcare... Carmina coborî din scaun și porni spre ieșire parcă târându-se pe linoleum, străbătu culoarele întunecate, auzi în dosul ușilor vopsite în alb bâzâitul aparatelor de pilit, se grăbi să ajungă afară, coborî scările, respiră de câteva ori profund, aerul părea rarefiat, pătrundea anevoios în plămâni. Coti pe lângă biserică, apoi pe lângă un atelier de ceasornicărie, ieși, în sfârșit, în bulevard. Asta e, își spuse. Parcă începea să trăiască din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puțin cu două treapte mai sus și să te oblige, printr-o periculoasă echilibristică, să te menții acolo, cu orice preț. Uite cine a venit, izbucni Nina, mimând cu multă dezinvoltură surpriza. Profesorul ocoli biroul și înaintă, fără să se grăbească, de-a lungul camerei către hol. A, micuța noastră înțeleaptă, defini omul ridicând un deget, devenit maroniu de la atâta fum de țigară, în sus. Părul blonziu ce-i încadra capul mare, rotund, sta împrăștiat ca o coamă de leu. Poftește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-și curajul, ceru explicații și glasul îi tremura ușor de încordare. Ca la un semn, scena împietririi, consumată mai înainte, se pulveriză, probabil, după o înțelegere tacită și, stimulați puternic de controversa iscată de oaspetele absent acum, soții Alexe se grăbiră să pună în funcțiune mecanismul lor de sortare și etichetare a valorilor, un adevărat masacru, o suprimare sincronizată, susținută la unison, mergea ca pe roate, pe bandă rulantă, o claviatură bine pusă la punct, năucitoare, aparent implacabilă și omul, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de bobițe de transpirație. Peste tot mișunau grupuri de femei, îmbrăcate în rochii lungi, inspectau frigăruile, cronometrau periodicitatea rotației manivelei. Acolo unde constatau vreo neregulă, băteau sugestiv cu arătătorul mâinii drepte în cadranul ceasului și bărbatul își încorda mușchii și grăbea mișcarea manivelei, trăgea ca la galere, fără odihnă și, odată cu carnea, se rotea și câmpia, neobservat, amețitor. Să nu te îmbolnăvești, domnișoară, se arătă îngrijorată Maria, femeia de serviciu căreia îi povestise pe hol visul. Maria era mare specialistă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parcă înfloreau atunci pe loc mari maci roșii. Peste trei zile au venit în vizită părinții băiatului. E timpul să ne cunoaștem și noi, cuscre, a spus omul și a înaintat surâzător în bucătărie. Copiii din ziua de azi îs grăbiți, ce să facem, de acum trebuie să ne luăm după dânșii. Fusese probabil, în tinerețe un bărbat frumos, avea în el ceva falnic, era voinic, cu părul albit tot, cu ten roșiatic și ochii albaștri. Avea un dinte lipsă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adânc, uman, cald. Elena o zărise probabil pe fereastră, că-i ieșise înainte pe aleea cimentată. Era într-o rochie de casă, lucitoare, din zanana, nouă, cu flori uriașe viu colorate, poalele lungi i se împleticeau printre picioarele subțirele, se grăbea s-o întâmpine, toată numai zâmbet, îi păru străină, doar părul roșcat și pistruii îi aminteau de Elena cea adevărată. Primi fără să rostească o vorbă buchetul de toporași, ochii îi înotau în lacrimi, în același timp râdea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
elixirul vieții. Își ștergea mereu mâinile transpirate, părea încurcat, părul transpirat îi tot pica pe frunte umezit de sudoare. Aduse fără nici o legătură vorba despre Alexe. Își păstră aceeași mină amară în tot timpul comunicării. Alexe este un impostor, se grăbi să spună, profită de orice împrejurare pentru a ataca sub centură cu cele mai dubioase pretexte pe cineva. Îi place la culme să-ți șubrezească încrederea. Cine știe dacă, în taină, nu jinduiește și el după faimă, dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i-a promis Marcu și s-a dus la o cunoștință de-a lui care într-adevăr i-a făcut rost de albumul de artă. Mulțam, amice, i-a spus profesorul sec, atunci când totul s-a aranjat și a plecat grăbit cu albumul sub braț. Două vorbe, două gesturi absolut firești, cu siguranță, dar acolo, în spital existau destui necunoscuți care nu aveau de unde să-i ofere medicului ceva, sărăcia, faptul că "nu făcuseră rost de", îi priva de atenția cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-și exterioriză gândurile. Un fel de teamă o făcea să se agațe de el cu orice preț. Nu știu, nu știu ce să spun, spuse cu voce tare. Totul mi se pare forțat ori noi nu avem nici un motiv serios să ne grăbim. Va trebui totuși să iei în serios propunerea mea, îi spuse și ridică două degete în sus. Ca idee, deocamdată, preciză și-și lăsă mâna să cadă lângă el, pe canapea, ca frântă din încheietură după atâta efort. Vorbele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
casă domnea o atmosferă foarte încinsă și când mama a făcut loc pe scaun farfuriei cu plăcinte "poale în brâu", fierbinți și aromate, Elena a exclamat înviorată, ah, în sfârșit și, voit delicat, cu degetul mic în sus, s-a grăbit să-și aleagă o plăcintă. Pe ea discuția dintre cei doi bărbați o măgulea pentru ca era Ștefan la mijloc, dar o irita în aceeași măsură, prea i se părea neatractivă. Niciodată nu receptase cu plăcere datele informaționale, seci, în miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în cine știe ce loc? După aerul epatant de mulțumire, afișat de sora ei, se părea că era satisfăcută și i se părea că realizase chiar foarte multe la vârsta lor. Așa cum se învârteau roțile mașinii ce-i ducea către casă, la fel de grăbit, imposibil de stopat cu forțe puține, s-a petrecut și căsătoria dintre Ovidiu și Carmina. În duminica aceea, după ce se întorseseră din orășelul Carminei, seara, aflați tot împreună, Sidonia s-a trântit în fotoliul cel mare, obosită după o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
exterioară. Creierul este o plantă carnivoră, concluzionă Carmina și imediat conștientiză că două perechi de ochi o studiau cu atenție. Pe unde ai călătorit? Se interesă Ovidiu, mereu îi surprindea absențele și cum ea ridică surprinsă din umeri, Sidonia se grăbi să-i ușureze răspunsul: O fi și ea obosită după o zi ca asta. E timpul să mergem pe la casele noastre, băiete. Mâine e luni, o să trebuiască să umblați după analize... Carmina a adormit greu, chinuită de acel sâmbure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ceva, că Sidonia pune la cale cine știe ce șotie, prea era absentă, prea se executase automat, fără comentarii chiar fără a cere în schimb alte și alte servicii. De îndată ce-l văzu pe Ovidiu plecat, Sidonia se echipă de urgență și se grăbi să-și găsească salvarea la coafor. Știa că iar începe calvarul cu vopsitul părului în nuanțe dintre cele mai subtile, știa că numai dacă realiza un contrast izbitor și de bun gust se putea salva cât de cât ca aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i se împleticească poala rochiei printre pulpe, știa bine că are un picior frumos, delicat, și cu fața ascunsă în dosul lentilelor mari ale ochelarilor, se simțea minunat. Acum se îmbracă, își spunea în timp ce trecea agale prin fața vitrinelor, poate introduce grăbit aparatul de ras în priză, sau poate, nu, nici nu se uită în oglindă, știe că are suficient farmec cât să îl apere de un dram de neglijență. Sidonia grăbi pasul. În definitiv nu era nici o rușine dacă ajungea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îmbracă, își spunea în timp ce trecea agale prin fața vitrinelor, poate introduce grăbit aparatul de ras în priză, sau poate, nu, nici nu se uită în oglindă, știe că are suficient farmec cât să îl apere de un dram de neglijență. Sidonia grăbi pasul. În definitiv nu era nici o rușine dacă ajungea ea mai întâi la ceainărie. Dacă s-ar fi arătat ironic sau obraznic i-ar fi amintit diferența de vârstă dintre ei, i-ar fi atras atenția că, desigur, face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fotoliul din fața lui. El îi zâmbi, mulțumindu-i. Un gest automat. Avea o expresie tulbure. Apucă toarta ceștii de cafea, se aplecă să soarbă. O șuviță i se desprinse din pieptănătură, se încruntă, îl auzi cum șoptea iritat și grăbit: Hai, zi o dată! Zvâcni genunchiul a enervare. Ce-ai vrea să-ți zic, întrebă obosită femeia, doar ne-am văzut de curând alaltăieri, ce minuni să se petreacă în viața mea într-o perioadă așa de scurtă? Și cui, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
marele sistem de apărare pe care îl amplifică în jur, în tot organismul... Curând îl aude cum coboară scările sărind treptele două câte două, e plăcută liniștea nopții, e perfectă. Îl mai aude apoi pășind de-a lungul aleii, grăbit, grăbit ca întotdeauna, cum trântește portiera mașinii în urma lui, cum ambreiază motorul și pornește cu amândouă mâinile pe volan, conștient, treaz, stăpân pe toate reflexele. Carmina îl urmărește cu auzul încordat până când zgomotul mașinii lui, devenit pentru ea cunoscut, aparte, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la bucătărie, pereții văruiți, mobilă de bucătărie, perdele, draperii, cuverturi, mobilă de dormitor cu pat dublu pe mijloc în camera ce fusese până atunci goală. Era un univers nou, plăcut nuanțat și chiar de a doua zi, când prietenii se grăbiră să-i viziteze, Carmina trebui să-și ia rolul de gazdă în serios. Căuta ca o străină prin sertare și dulapuri, se distra când descoperea lingurițele, tirbușonul, ceștile, zahărul, cafeaua, ba chiar, insistând să scotocească, dădu și peste o pâlnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau lucru. Ovidiu nici n-a observat și nici n-a comentat dispariția plopului. Atât de diferit percepeau lucrurile din jur. Uneori o intriga nepăsarea lui evidentă în fața amănuntelor. Dacă îi atrăgea atenția, el afișa o uimire stereotipă și se grăbea să aprobe: Da, așa-i, evident, bine că m-ai făcut atent. Nici nu mi-aș fi dat seama! Din vechile lui metehne mai persista numai o atenție involuntară legată de necesitățile biologice. Oricât de adâncit era în studiu, sesiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rea intenție. Dar Carmina prefera ea însăși s-o ocolească pe Emilia. Multe zile nici la cantină nu s-a mai dus. Curând, interesul ei pentru acel concert simfonic, scăzu. Ploua aproape în fiecare zi, era frig. De la serviciu se grăbea să ajungă acasă, să facă o baie fierbinte, să se îmbrace într-o rochie călduroasă. De multe ori nu stătea nici la rând la pâine, pofta ei de mâncare era așa de redusă încât un măr, câteva măsline, un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de gheață o să simtă o vreme, foarte puțin timp, dar Ovidiu, Fana, ei vor percepe cu siguranță duhoarea, ea va intra în perdele în covoare, în lucruri, se vor foi pe scaune jenați când vor veni pe la mine, se vor grăbi să plece pretextând treburi urgente și pe scări vor comenta: a îmbătrânit maman. Sidonia chemă chelnerița. Voia să facă plata. Achită consumația, supărată de-a binelea, făcu un semn cu mâna când îl văzu protestând, mai așteptă puțin, așteptă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că nu avea timp să șadă prea mult timp în natură, expunerea la soare i-ar fi schimbat cu siguranță figura. Îi spuse pensionarului să-i telefoneze când avea chef de bârfe, acum nu mai putea sta de vorbă, se grăbea foarte tare. El bătu, cu înțelegere, palma lui stângă peste palma ei. Grăbește-te, grăbește-te, cât mai ai vreme, surâse, aproape închizând ochii. Sidonia observă că, în sfârșit, își pusese la punct dantura, mereu avea probleme, ba i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
soare i-ar fi schimbat cu siguranță figura. Îi spuse pensionarului să-i telefoneze când avea chef de bârfe, acum nu mai putea sta de vorbă, se grăbea foarte tare. El bătu, cu înțelegere, palma lui stângă peste palma ei. Grăbește-te, grăbește-te, cât mai ai vreme, surâse, aproape închizând ochii. Sidonia observă că, în sfârșit, își pusese la punct dantura, mereu avea probleme, ba i se macera vreun dinte, ba i se strica vreo lucrare, era și tipul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar fi schimbat cu siguranță figura. Îi spuse pensionarului să-i telefoneze când avea chef de bârfe, acum nu mai putea sta de vorbă, se grăbea foarte tare. El bătu, cu înțelegere, palma lui stângă peste palma ei. Grăbește-te, grăbește-te, cât mai ai vreme, surâse, aproape închizând ochii. Sidonia observă că, în sfârșit, își pusese la punct dantura, mereu avea probleme, ba i se macera vreun dinte, ba i se strica vreo lucrare, era și tipul de om fricos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]