2,054 matches
-
300 dolari pe zi. Un coșciug pregătit pentru el de multă vreme În subsolul penitenciarului așteaptă să pună În sfârșit capăt acestei cheltuieli administrate de către Aliați. Deținutul nu vorbește cu nimeni. Refuză să primească vizita soției și a fiului În spatele gratiilor de la Spandau. Primește ziarele (unele articole sunt decupate), le citește și tace. Bătrânul Fierbinte e un fel de conservă din altă lume. Ar fi interesant de aflat ce gândește el, după aproape 40 de ani de detenție, despre această lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
după duh și după trup, cunoscuți și necunoscuți. Pomenește, Doamne, pe toți cei adormiți întru nădejdea învierii și a vieții veșnice. Amin!” Dimineața, lacătul s-a deschis și zăvoarele se trag. Se face numărul cu tot ritualul temniței, controlându-se gratiile cu întrebarea: „Câți sunteți aici?”, rostește primul gardian. „Doi”, răspund eu. „Numai doi?!” Se închide ușa și-i aud șoșotind pe sală. Era desigur vorba despre situația noastră, când am venit, de unde... Peste puțin timp se deschide ușa și primul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mângâiere sub diverse forme. Am încercat să mă țin departe de acel loc timp de mai multe săptămâni, încă de când fusesem ridicat în fața unui judecător și mi se spusese că încă o abatere de felul acesta și o să ajung în spatele gratiilor - doar pentru două luni, a spus el, dar cine știe ce efect ar avea asupra constituției fragile a unei relicve cu inima slabă ca mine. Ieri-noapte însă, măreția legii părea să nu mă îngrozească și m-am pomenit incapabil să rezist acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
într-o parte și cotcodăcește. Ești prea aproape de mine, nu-ți dai seama că ești imens iar eu sunt numai de-o șchioapă? Și nici nu se poate spune că ai fi cine știe ce frumusețe. Pascal își vâră un deget printre gratiile coliviei, în semn de prietenie. Hai, mușcă-mă, dacă vrei. ─ Chiu-hiu! Cinteza apucă zdravăn în cioc arătătorul astronomului și-l ciugulește ca pe-un os de sepie. Au! Ce peruș rău ești! Și Pascal își trage repede mâna. ─ Nu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de urmat, acesta fiind împăratul filosof Marc Aureliu. Machiavelli n-avea cum s-o cunoască, pentru că prima ediție, în limba spaniolă, a apărut abia în 1529. Interesantă e coincidența cu apariția ediției franceze, Paris, 1531, atunci cînd la Roma, "cum gratia et privilegio" ale Papei Clement VII, în 1532, începea tipărirea operelor lui Niccolò Machiavelli, între care și Principele. Cartea lui Guevara a fost tradusă la noi, deloc întîmplător, de Nicolae Costin, la cererea domnitorului învățat Nicolae Mavrocordat de la care a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
discuție în adunarea aricilor, unde solul trimis de Antioh a căutat să-i convingă pe aceștia să rămînă neutri; la care, solul roman a răspuns: "Quod autem isti dicunt non interponendi vos bello, nihil magis alienum rebus vestris est; sine gratia, sine dignitate, praemium victoris eritis "42. Și se va întîmpla întotdeauna ca acela care nu îți este prieten să-ți ceară să rămîi neutru, iar acela care îți este prieten să-ți ceară să iei atitudine pe față, luptînd. Principii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sendviș din coș și se duse să se uite la undițe. Capitolul 4 Era o zi Îngrozitor de fierbinte. Reușiserăm să Îngrămădim tot felul de lucruri care formau o baricadă perfectă peste pod. Era o bijuterie de baricadă. Poarta mare cu gratii de fier masiv era luată din fața unei case. Era prea grea ca s-o poată ridica, iar noi puteam trage prin ea, și singurul fel În care puteau trece era să se cațere peste ea. Era o minunăție. Au Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
își pierdu cunoștința. Când îl duseră de acolo, era plin de sânge. Înconjurat de mica lui curte, Vitellius ieși în urma soldaților care îl scoteau pe medic din amfiteatru. La intrare mai erau câteva grupuri de oameni și un car cu gratii, tras de boi albi cu coarne mari și înconjurat de soldați înarmați cu pila și scuturi. Valerius fu aruncat printre zdrențăroșii îngrămădiți înăuntru. Alți oameni, încătușați, mergeau în urma carului. Cu toții erau condamnați să ajungă în arenă. Vitellius făcu semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alta. Cei închiși își povesteau viața, regretele, dorința de a avea o femeie. Unii se lamentau, alții aveau coșmaruri. Un începător din Britannia cânta refrene nostalgice, un altul, îndrăgostit de tovarășul de celulă, îl implora să-i strângă mâna printre gratii. Pentru Valerius, noaptea însemna întâlnirea cu Velunda - glasul ei liniștit, mâinile răcoroase, trupul său alături de el, îmbrățișându-l. Noaptea însemna pasiune. Avea parte de un somn neliniștit, în parfumul de levănțică și verbină ce trăda prezența Velundei în celulă, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am fost la gymnasium; nu mi-e frică să lupt. Am luptat ca gladiator în douăzeci și două de înfruntări. Am călătorit mult, de la Roma până la Lugdunum. Dar tu? Valerius se ridică. Dintr-un salt, reuși să se prindă de gratiile ferestrei și se ridică să privească afară. Văzu arena pentru antrenamente. — Vino să vezi. Marcus veni lângă el. — Privește. Pe marginea arenei fuseseră înfipți pari înalți de vreo doi metri. Mulți aveau un braț central mobil, care se putea lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să strici marfa înainte să ajungă în arenă? De parcă n-ar crăpa destui aici... Cu două lovituri bine țintite, îi șfichiui, mai întâi pe instructor, apoi pe începătorul prăbușit la pământ, care gemea. Marcus și Valerius priveau scena agățați de gratiile ferestrei. — Ceea ce nu suport, zise Valerius prinzându-se mai bine de gratii, e violența care domnește aici. — Crezi că, dacă te porți frumos cu oamenii, poți dezlănțui mânia, care este indispensabilă în arenă? Violența e absolut necesară ca să înveți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
destui aici... Cu două lovituri bine țintite, îi șfichiui, mai întâi pe instructor, apoi pe începătorul prăbușit la pământ, care gemea. Marcus și Valerius priveau scena agățați de gratiile ferestrei. — Ceea ce nu suport, zise Valerius prinzându-se mai bine de gratii, e violența care domnește aici. — Crezi că, dacă te porți frumos cu oamenii, poți dezlănțui mânia, care este indispensabilă în arenă? Violența e absolut necesară ca să înveți să fii curajos. Un gladiator care nu e violent este doborât. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trecea dincolo de granit, arzând mocnit, la nesfârșit. Ce să mai spunem noi, cu hainele roase de molii, veșminte cumpărate din talcioc sau în rate, spuneau părinții trăgându-și plămânii; nu mai erau stăpânii vremurilor rostiți în istorie... au murit după gratii și-n munți, obosiți fără vreme și cărunți. Noi am rămas, peste veac, oameni de pripas, să scriem cu un cărbune despre ei, despre alte scântei și poate despre cântecul de zăpadă căzută proaspăt pe strada unde a rămas o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
altceva...Orice. Chiar orice ? Da. Atunci...Știu că țineți, îngrijiți și supravegheați tot felul de fiare. Mda. Am și eu una acasă ! Daaa ? Da. Pe asta sper c-o primiți ! Dacă e sălbatecă... Exact ! Dacă are nevoie de cușcă cu gratii... Areeee ! O luăm. Îți fac bon și mergi la Menajerie. Merg ! Zbor! Ha,ha,ha ! Staaai. Dar stai pe loc domnule! Ce ? Mai e un mic amănunt... Asta... Da. Fiara... Da. Fiara...Ce și cum se numește ? Aspazia. Felină ? Daaa
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
unui uriaș compozitor cu aceea, minusculă, a unei ființe anonime. Iar finalul, cu Glenda la ospiciu, Înconjurată de chipuri extrase pe viu direct din Goya, se petrece pe a patra mișcare a simfoniei nr. 6. Ultima imagine, Glenda privind printre gratii pe Adagio lamentoso, nu are nevoie de comentarii. Nu te poți ridica din fața ecranului nici măcar după ce se termină genericul și-ncepe altceva. În schimb am ascultat aproape În picioare Ceaikovski pînă la trei dimineața. Așezînd la un moment dat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă stă-pînesc; pentru că eram buimac și fericit, și aproape că-mi venea să-i spun lui Khokha ce fericire mi se dăruise mie din senin, fără să o merit. În camera mea nu-mi găseam locul. Priveam pe fereastra cu gratii, mă trânteam pe pat, mă ridicam și umblam prin odaie. Doream s-o mai văd o dată pe Maitreyi, să adorm cu figura ei, cu amintirea buzelor neîntreruptă de apariția lui Khokha. Mi se părea că nu ne-am despărțit așa cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că o auzeam pășind ușor, deasupra, în odaia ei, ieșind în balcon, întorcîndu-se. Pe zidul din față îi puteam vedea umbra de câte ori se apropia de fereastră. Dar s-a stins lumina, și o ciudată părere de rău mă împietri lângă gratii. Auzi atunci un fluierat, în care s-ar fi putut ghici o melodie, dar eu ghicisem altceva. Mă apropiai de fereastră și fluierai și eu; nu mi se răspunse nimic. Trebuie să fie în balcon, gândii; și, deschizând cu multă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care și-l smuci brusc În afară, Înclinîndu-l ușor Într-o parte. — Hai, du-te, Îi spuse Încetișor tînĂrul, nu-i nici o șmecherie. Își băgĂ mîna-n cușcă și pasărea se trase În spate fluturînd din aripi și lovindu-se de gratii. — Ești tîmpițică, spuse tînĂrul. O s-o las deschisă. Apoi se Întinse pe pat cu fața-n jos, sprijinindu-și bărbia pe brațele Încrucișate și ascultînd În continuare. Auzi cum pasărea zbură din colivie, iar apoi o auzi cîntînd Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
santinelă să-i aducă apă, că îi este sete... Când santinela s-o apropiat cu oala cu apă, nenea Jănel l-o apucat de mână zdravăn, i-o sucit-o cu toată puterea și l-o izbit cu capul de gratii...Santinela o căzut!...Nenea Jănel i-o luat cheile de la centură, o descuiat lacătul de la celulă și...dus o fost! O trecut Prutul pe o luntre găsită la mal. O avut mare noroc, că ploua cu găleata...Altfel...In rest
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
atingă de un franc a murit la Aiud. L-au acuzat, în '47, că a dus țara la dezastru economic. La dezastru cînd leul românesc a fost leu greu? Mai greu decît marca? Pandrea, Noica, Țuțea au ajuns profesori după gratii. Pandrea a fondat, în pușcărie, Academia de sub pămînt. Sus, Leonte Răutu ducea "lupta cea mare" pentru arta proletară. Neapărat ruptă de trecut. Față de invazia realismului socialist, celelalte invazii mi se par neînsemnate. Și nu știu care a fost mai ucigătoare: prestația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
toate nopțile citeam la lumînări. Întîi, fusese trecută la index lumina taborică. Cît despre ortodocșii de profesie (Stăniloae, Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu) nu numai că au fost scoși din cultură, dar, pe cei în viață, i-au băgat după gratii. Pe Blaga l-a pus la zid (pentru îngeri) însuși Lucrețiu Pătrășcanu. Iute, în '49. Și cu el, pe toți "intelectualii sabotori" care se pierdeau, prin poeme, în "stări cețoase", mistice. Dacă e s-o credem pe iubita lui, madame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca răpciuga de cal. Iordanco, scoate-mă de-aici. Unde s-a pomenit lup în colivie? Darmite bînd ceai de măceșe! Gîndește și tu ca Domnul Osache. Că nu te forțează nimeni la nimic și gata, colivia nu mai are gratii. Ce spuneam? Da, că-n casa lui Rusalin timpul pare a se roti invers decît acele de ceasornic. M-am obișnuit cu focul cordial, din lemne de măr, cu salteaua umplută cu iarbă, cu sunetul potcoavelor lui Franz Marc. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
relații politicoeconomice între aceste două mari superputeri. Prioritar se subliniază atitudinea S.U.A. față de Taiwan, dar și probleme privind drepturile omului în China - cazul concret al disidentului chinez proaspăt laureat al Premiului Nobel pentru pace care încă se mai află după gratii. Cele două mari superputeri au încheiat contracte economice însumând 45 miliarde de dolari. Iarna revine în forță cu temperaturi scăzute, ninsori viscolite și o serioasă avertizare în acest sens pentru o mare parte a țării. Sunt semnalate violente manifestații în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pentru a-și vinde produsele, reclama rămâne sufletul comerțului, dar uite că din închisoarea aceea despre care vorbesc acum, închisoarea prevăzută cu butonul shut down care nu te mai ajută să scapi de coșmaruri, nu poți să fugi după ce tai gratiile de la celulă cu pila de unghii. He, he, Scriitorule, nu poți, nu poți, nu poți... Ești prins, plasa de păianjen te ține legat și tot ceea ce poți să faci este să urmezi scenariul. Credeai că tu ești autorul, ce nebunie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care o putem numi redundantă. Bineînțeles că un iepure ajunge foarte ușor acolo. Jobenul este locul unde ajung toți iepurii care își doresc libertatea, dar trăiesc permanent într-o cușcă, fără să își dea seama de asta. E drept că gratiile sunt invizibile, însă animalul rămâne în captivitate și nu poate evada. Niciodată. La fel se întâmplă și în cazul oamenilor, iar Scriitorul nu face excepție. Aleargă și strigă numele Luciei, se împiedică și își menține cu foarte mare greutate echilibrul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]