14,023 matches
-
gelozia este modalitatea prin care ura omului, față de adevărata iubire, se manifestă. Numai ea are puterea de a da cel mai bine măsura prostiei și a disprețului pentru tot ceea ce este sacru într-o legătură romantică strânsă. Dacă femeia îți greșește ție o dată, iart-o! Trebuie să ai grijă să ai îndeajuns de multă toleranță și față de tine, și față de ceilalți, mereu. Fii îngăduitor și acordă-i întotdeauna o a doua șansă - iată înțelepciunea! Numai cei lipsiți ce inteligență și de înțelepciune
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de multă toleranță și față de tine, și față de ceilalți, mereu. Fii îngăduitor și acordă-i întotdeauna o a doua șansă - iată înțelepciunea! Numai cei lipsiți ce inteligență și de înțelepciune nu vor putea nicicând s-o facă. Dacă îți mai greșește, însă, și a doua oară, nesocotindu-ți, astfel, șansa pe care i-ai oferit-o anterior, ascultă cu luare-aminte la ceea ce are să-ți spună, în încercarea ei de a se explica. Dacă 92 Rareș Tiron te convinge, mai iart-o o dată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
corect. Sprijinul îmi stă, totuși, în cele trei dungi, care mi-au apărut pe frunte, brăzdândo. Apropie-te și privește. Iată-le! Dermatologii, de bună seamă, ar spune imediat că sunt doar niște riduri banale, și nu cred c-ar greși cumva ei, în felul lor, cu explicația aceasta; eu, însă, spun că sunt semne ale degradării trupești, adică îmbătrânirea, dar, totodată, ale înnobilării sufletești, adică înțelepciunea. Și, lipsit cu totul de înțelepciune, parcă nu mă socotesc chiar a fi... De
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
toate lucrurile astea atât de în serios și de personal? Care-i problema ta reală, în definitiv? Tu chiar nu bagi de seamă că, în așa fel gândind și simțind, îți faci mai mult râu decât bine, fără ca măcar să fi greșit cu vreo ceva anume? Îți spun, nu procedezi deloc așa cum ar trebui s-o faci. Deloc! În primul rând, în niciun caz n-ar mai trebui să te tot legi într atât sufletește de toți oamenii din jurul tău, tocmai pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acestea, rânji larg și batjocoritor, ea fiind dușmanul aprig al tuturor gingășiilor exagerate. - Bine, dar viața-i o poezie, de multe ori!, protestă, aproape blajin și fără încredere în ea, Adriana. - Ce spui tu?!, i-o tăie cealaltă repede. Iarăși greșești, ca întotdeauna! Să știi și tu că, de fapt, viața în sine este ca un joc de șah îmbrăcat în poezie. Cel inteligent și cu aptitudini învinge și ia totul, nicidecum cel talentat! Dar, haide, totuși, să lăsăm acum lirismul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
parcă nu mai devine ceva atât de nefiresc pentru cei prea slabi, adică pentru cei neputincioși și firavi de duh. Acelea, cinstit îți spun, sunt cele mai grăitoare expresii ale unor ființe involuate. Iar involuate s-ar putea că este greșit spus; mai degrabă neevoluate, căci involuția presupune o evoluție prealabilă, pe când neevoluția - nu. Da, chiar așa sunt acele ființe: neevoluate! Speranțele sunt ca o gură de apă rece pentru acei oameni, ele sunt singura cale, care-i conduce la ceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
singur, dorind doar să tacă și să facă, adică să facă pe cont propriu - purtarea aceasta îl caracteriza cel mai bine pe el și era cea mai apropiată de sufletul său. Și, la urma urmelor, judecând la rece, el nu greșea deloc, căci singura cale, și cea mai sigură dintre toate căile, care te va conduce cu adevărat la fericire, este calea ta proprie, descoperită de tine. Însă tânărul, la momentul respectiv, nici nu-și putea închipui cam cât de nepotrivit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
toate căile, care te va conduce cu adevărat la fericire, este calea ta proprie, descoperită de tine. Însă tânărul, la momentul respectiv, nici nu-și putea închipui cam cât de nepotrivit a ales dânsul să procedeze și cam cât de greșit și-a făcut calculele, dorind puternic, cu tot dinadinsul, săși țină lăcătuite în suflet toate acele gânduri și intenții bolnăvicioase și păcătoase, ce-l tot bântuiau neîncetat. Lucru care are să se vadă foarte bine, de altfel, în urmarea povestirii. În
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trăit tu în viața asta, multe mai înțelegi tu din ea! Oricum, să știi că pricep perfect despre ce vorbești, însă te socotesc un nătărău, căci n-ai fost în stare să-ți dai singur seama, drogându-te, cam cât greșești și, deci, să încetezi numaidecât a o mai face. Zic că știu despre ce vorbești, pentru că (și, în privința aceasta, tu n-ar mai trebui să mă contrazici niciodată, căci eu am trăit deja viața pe care o trăiești tu, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
numai niște mincinoși? Întrucât iertarea presupune uitarea, întotdeauna! Așa că, din suflet te rog, nu face și tu la fel, nu fi o mincinoasă, iartă-mă cu totul! Spune-mi că m-ai iertat! M-ai iertat? - Ei bine, Șerban, aici greșești. Ceea ce ai spus nu-i în întregime adevărat, nu neapărat! De fapt, iertarea presupune să treci senin mai departe și, într-o primă fază, să te prefaci că ai dat uitării tot ce a fost. Mai pe urmă, dacă începi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a cuceri armonia supremă, pe care o simplă strângere de buze a lui Reiko o prăvălea necruțător în neant, ea devenind, spre deliciul ochilor mei înfometați, tot mai transparentă și mai umilă cu fiecare nouă înfrângere. Și, atunci, se întâmplase. Greșise numărătoarea banilor, poate că la socoteala ei înfrigurată, pierdută, mugurii de pini încremeniți în tăcerea zahărului coagulat se strecuraseră de mai multe ori între albele rotocoale de zăpadă, cu trupul proaspăt strivit al unei căpșuni uriașe în interior, sau poate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
urmă de familie, pentru că întâlnind un pui de șopârlă a făcut cunoștință cu acesta. Când Scoruș a observat pe acei doi copii, din cărare a intrat în iarbă pentru a le face loc liber. Și-a dat seama că a greșit, pentru că iarba fiind mare s-a încurcat în ea și numai putea ieși de acolo. Unul din acei doi copii și anume Ducu, văzându-l pe Scoruș că se chinuie să iasă din iarbă, l-a luat în brațe. Scoruș
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de la societatea Aroma a rămas același, dacă nu cumva a mai crescut. Observând această schimbare, Alcoolul, patronul de la SC Tăria SRL s-a întristat și în sticle s-a clătinat. După câteva zile s-a gândit că poate nu ar greși dacă ar încerca să stea de vorbă cu Ceaiul patronul de la Sc Aroma SRL. Nu întârzie nici o clipă și puse un slujbaș, să-l urmărească pe Ceai și când îl vede să-i aducă la cunoștință. Sarcina se realiză întocmai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
loc pe o bancă la umbra deasă a unui tei și au reluat jocul la table, moment din care nu au mai discutat subiectul cu biserica. Costică nu a pierdut vremea. Se tot gândea cum să-i demonstreze prietenului că greșește. Într-o zi întâlnește preotul din sat, căruia îi relatează toată discuția pe care a avut-o cu prietenul lui. Preotul s-a gândit ce s-a gândit, după care a zis: -Ai dreptate dumneata dar și prietenul dumnitale. Într-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să mă accept pe mine însumi pe baza argumentelor raționale. Ce anume vreau cu adevărat? Ce sens are libertatea mea? De ce nu este orientată doar către bine? Ce anume determină acțiunile mele? De ce este posibilă greșeala? Iar posibilitatea de a greși,dar și de a se recunoaște vinovat nu cade asupra celui care a vrut oamenii astfel? Nu ar trebui oare ca eu să fiu eliberat de această responsabilitate? Recunoașterea ambivalenței extreme a propriei libertăți mi se pare imposibilă, după o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tot ceea ce sunt pentru a mă împotrivi tendinței greșite de creare a unei societăți împărțite în seculară și religioasă. Lumea contemporană are nevoie de ambele, dimensiunea seculară și religioasă. De un singur lucru nu are nevoie: de fanatism. Seculariștii fanatici greșesc la fel de mult ca și fundamentaliștii religioși. Desigur, știu că astăzi nu se poate reflecta la etică fără a lua în considerare individualismul și pluralismul, două procese specific postmoderne ce se desfășoară în același timp în societate. Nu este un obicei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
semeni, cei care trăiesc cu mine și de care depind mereu. Găsesc sensul vieții doar când mă transcend pe mine însumi pentru a ajunge la o persoană, la o societate sau la un lucru căruia să mă dedic. Ar fi greșit, totuși, să ne gândim doar la lucrurile mari și sublime și să uităm viața de toate zilele cu sarcinile ei. Sensul "mic" Am subliniat încă de la început: încrederea mea de fond în realitate nu elimină pentru totdeauna problematicitatea existenței umane
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o atare situație, care în aparență nu-i părea una complet greșită, atâta timp cât se manifesta dogmatic și nu în calitatea bisericii de "trupul viu și sufletul credincioșilor din societate"133. În opinia sa, deși Biserica era mama tuturor, reprezentanții săi greșeau oprindu-se la lucruri de prea mică importanță, cum ar fi cremațiunea, "ce nu atinge întru nimic dogmele și canoanele bisericii creștine, ci numai o singulară obișnuință"134. O asemenea atitudine nu exprima astfel doar dispreț. Șerboianu încadra o asemenea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
articol publicat în Flacăra Sacră la începutul anului 1938. În acest caz, Șerboianu folosea drept pretext de expresie ideea de fericire. O definea ca fiind armonia între indivizi, însă constata cu amărăciune că în acele vremuri conceptul de fericire era greșit înțeles, indivizii căutând să fie satisfăcuți și deplin liniștiți căutând lucruri mărunte și lumești: banii, desfrâul, bogăția, uneltirea pentru propria ascensiune sau conservatorismul ca motiv al interesului individual. Însă cea mai mare frică i-o producea ceea ce numea, în mod
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a laicilor etc. etc. Nu facem o vină bisericii, din acestea, ba dimpotrivă, admirăm spiritul ei conservator, însă numai timp, când la bază există bună credință. La noi, cel puțin, reprezentanții bisericii nu sunt socotiți, ca aiurea infailibili. Ei pot greși, căci sunt oameni, dar greșala lor dacă persistă și nu e justificată atunci se transformă în obiect de discuție publică. Noi la această rubrică și sub același titlu, vom trata chestiunea cremațiunei față de biserica creștină, pe toate fețele, într-un
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
deține ca pe propriile sale puteri, ca ceea ce ea poate să facă, nefiind nimic altceva decât acest a-putea-face însuși. În măsura în care ele reprezintă potențialitățile fenomenologice ale vieții, esențele nu se înfățișează întâi de toate drept corelatele unei intuiții eidetice, și este greșit să i se atribuie acesteia din urmă capacitatea de a le face manifeste și, astfel, de a le stabili la origine în ființă. Esențele originare nu sunt nimic ideal, nimic transcendent. Determinările practice primitive ale vieții și, în această calitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Să fim mai prudenți, señor Quevedo, adăugă el atunci, afectuos, după latinismul de rigoare. Nu sunteți În situația de a putea murmura anumite lucruri cu glas cam țâfnos. Don Francisco se uită la preot, potrivindu-și ochelarii. — Eu să murmur?... Greșiți, Dómine. Eu nu murmur, ci afirm răspicat. Și, ridicându-se În picioare, Întors către restul asistenței din local, recită cu vocea-i educată, sonoră și limpede: Nu, n-o să tac, deși c-un deget ce impune, dus când la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mă bucur să omor. Pentru mine, a lua viața cuiva nu e o plăcere, ci o meserie oarecare. — Înțeleg. Celălalt Înmuie pana În călimară, reluându-și activitatea. O să aflăm cu ocazia aceasta și că sunteți Înclinat spre mila creștinească... — Domnia voastră greșește, răspunse cu seninătate căpitanul. Sunt cunoscut ca fiind mai aplecat spre lovituri de spadă decât spre sentimente Înălțătoare. — Așa ne-ați fost recomandat, din păcate. — Și așa este, de fapt. Însă, deși lipsurile m-au silit la un astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dar Înainte le vei plăti și aici, pe pământ, În trupul dumitale mortal... Termenul mortal părea să fie și mai abitir așa, lepădat de buzele-i reci și strânse. Prea multe ai văzut, prea multe ai auzit, prea mult ai greșit. Existența dumitale, căpitane Alatriste, nu mai valorează nimic. Ești un hoit care, printr-o stranie Întâmplare, Încă se mai ține pe picioare. Neinteresat de amenințarea aceea teribilă, mascatul presăra nisip peste rândurile scrise, ca să le usuce. Apoi Îndoi hârtia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din paharul cu suc de merișor. Vreau să am dreptul la cuminecătură. Nu poți fără ea, a spus mama. Este ceva deosebit cu cuminecătura.. Chiar și tatăl tău e de acord că împărtășania e importantă. Da, am spus. El nu greșește niciodată. Tata se va ocupa de asta, a mai zis ea. îi voi fi veșnic recunoscător, i-am răspuns eu. A stat treaz multe nopți din cauza ta, a continuat ea. Ce se va alege de tine? Cum va fi viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]