3,476 matches
-
cu un taxi, iar Tamar, pe care se oferise, ca de obicei, s-o lase lângă liceul Rehavia, i se alătură. Gad Eitan se strecură prin Întuneric spre străduța pe care Își parcase mașina. Iar Fima, Înfășurat În palton, cu gulerul ridicat, cu un fel de șepcuță roasă, soioasă pe cap, așteptă vreo zece minute În stația de autobuz pustie, sperând Într-o minune. Simțea nevoia să se Îndrepte spre casa lui Țvi și a Șulei Kropotkin, În josul străzii Gaza, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În hoteluri religioase luxoase din Țfat și Tiberiada, combinând tratamentele corporale conduse de colective medicale calificate cu purificarea sufletului prin prosternări la „Sfintele Morminte ale Leilor Torei și ale Vulturilor Înțelepciunii“. În clipa aceea, poate pentru că tocmai observase că marginile gulerului și ale manșetelor cămășii albe a tânărului nu erau chiar perfect curate, la fel ca și ale sale, Fima se răzgândi și decise să-și amâne călătoria la Roma. Cel puțin până va discuta cu tatăl său despre asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Onoarea și plăcerea sunt de partea noastră. Să ai o sâmbătă bună și binecuvântată. Urcând spre clădirea sindicatelor, Îi trecu prin minte că băiatul acesta servil și rotunjor, cu degete ca niște cârnăciori, Îmbrăcat În cămașă albă apretată, dar cu gulerul și manșetele murdare, era mai mult sau mai puțin de vârsta fiului pe care Yael Îl lepădase la două minute distanță de-aici, Într-o clinică de pe strada Profeților. Își zâmbi trist, căci În afara tichiei care Îi acoperea capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe vremea aceea acasă, înfățișează un bărbat sigur pe sine, dar și foarte arătos, îmbrăcat după moda americană, într-un costum gri, de culoarea cimentului, a cărui jachetă comodă avea o răscroială adâncă, și purta la ea o cămașă cu guler moale neobișnuit de lat. Era de profesie anticar, lucra cu firme americane de achiziții și le-a rămas fidel din vremea aceea nu numai bunului-gust, ci și pasiunii de a colecționa miniaturi chinezești din fildeș. Tatăl lui îi predase conducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de duminică, fratele meu n-a mai fost cel pe care îl cunoscusem, un băiat tăcut, închis în el, care simțea uneori o atracție bizară pentru probe excentrice de curaj. Se întoarse răvășit de la Elektrokonzern. Cravata îi atârna strâmb sub gulerul descheiat, părul îi era înfoiat în creștet, iar în spate avea un fel de „codiță de rață“, fuma, țigara îi atârna în colțul gurii, se rezemă de tocul ușii, spunând că ar fi „proletar și lumpen“, iar zâmbetul îi deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prea complicat dacă ne-am despărți - imaginează-ți certurile pe casetele video. Dar tu, tu de ce te-ai însurat cu Lisa? l-am tachinat eu. Pentru că aveai nevoie de cineva care să-ți aranjeze garderoba pe anotimpuri, culori și forma gulerului și condimentele în ordine alfabetică pe raft? — Să nu-i spui niciodată, dar nici măcar nu-mi amintesc s-o fi cerut-o în căsătorie. La un moment dat, în viața mea au apărut dosare cu etichete laminate pe care scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fustă din suède până la jumătatea gambei, puțin evazată, maro cu pătrate de imprimeu floral bogat și niște spirale psihedelice. La ea, mă gândeam că va asorta o bluză cu mânecă lungă, din bumbac, decolorată, cu butoni de satin și un guler din dantelă. —Arată groaznic, am spus în timp ce mă plimbam în sus și-n jos în mare suferință. Maria îmi urmări privirea. Spui asta doar pentru că nu-ți place să fii privită. Nu e adevărat, am protestat. Oare așa era? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ridicată pe limba neagră a strunelor. După dânsa a intrat în seara aceea Marcu Fișic, cu pălăria pusă ștrengărește pe o ureche. - Domnu’? făcu el mieros, în timp ce nodul beregatei i se înălță de două ori, ca să se piardă în dosul gulerului întors și scrobit. - Sunt Ramses, bâigui eu, ridicându-mă de pe marginea de fier a patului. M-a lăsat cu mâna întinsă. Madam Fișic l-a împins în antreu și ceva mai târziu, după ce s-au reîntors în odaia spoită, luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de cuiul din perete, Marcu mi-a întins mâna albă și subțire, vorbindu-mi amical despre respectul ce-l poartă amorului îmbobocit în două inimi tinere. În tot timpul discursului, mărul lui Adam îi apărea și-i dispărea repede subt guler, ca un cuc zvâcnit din ceasul de lemn, să vestească nu orele, ci trecerea jumătăților de secundă. Doi ani de-a rândul am venit în fiece Duminică în casa asta, în care Dumnezeu se uita încruntat prin fereastra cu geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un butoiaș de bere, din care ieșea un cap rotund, cu părul ondulat, cu nasul cârn, cu gura mare și buzată, cu fălcile umflate și mustața rasă. - E nostim! cugetai, cercetându-l cu de-amănuntul. Purta o scurtă îmblănită cu guler de Astrahan, pantaloni vărgați și picioarele încălțate cu niște ghete galbene, în galoși noi-nouți. Înțelegeam că vine pentru Laura și luam parte la întâlnirea lor, cu atitudinea binevoitoare a unei rude de aproape. În Dumineca următoare, observai că agentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
grea și prea mare, pătată peste tot de zeama răsturnată din gamelă, în clipele de panică. De atunci păstrez amintirea rictusului sublocotenentului cu pielea roasă la bărbie și carotidă spintecată de o schiță de obuz. Nasturii tunicii erau descheiați și gulerul înalt, desprins din copci. Cămașa puțin desfăcută dezvelea o cruciuliță de email albastru, trecută printr-un lănțișor de aur. Crucea stătea strâmbă pe un sân fără urmă de păr. Ochii albaștri, acoperiți pe jumătate de pleoape fine cu gene neobișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
distanța dintre noi și zona de foc era destul de apreciabilă. În ziua aceea de groază și nebunie, când tărgile veneau și plecau cu carne însângerată de om, un băiat cu două trese, frumos ca un zeu, în dolman cafeniu cu guler de astrahan, ne vorbea despre moartea eroică, pentru ca să ne treacă timpul și să coboare umbrele nopții, căci neputincioși să ne împotrivim uraganului, așteptam ca întunericul să-i pună stavilă. - E smintit, mă gândeam, privind de jos silueta impozantă, în timp ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de lins, încât bătaia soarelui părea că poartă o cască sferică de oțel, cu reflexe albăstrii jucând după mlădierile ei grațioase. Îmbrăcămintea croită și chiar de dânsa cusută după schițele pictorului, era întotdeauna simplă și neagră, cu mâneci lungi și guler înalt, strâns închis în jurul gâtului. Scurtă până la genunchi, rochia aceasta bizară îngăduia să i se vadă liniile ideale ale gambelor goale până la glezne, în acord impecabil cu picioarele micuțe, încălțate în niște pantofi fără tocuri, cu vârfurile gotice ca două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
hotel unde am scotocit prin geamantanele și cărțile, împrăștiate pe covor. Abia din ultima valiză de mucava scorojită scosei la iveală mașina unei lămpi de petrol No. 5, un fitil No. 8, o sticlă de lampă No. 11 și un guler moale No. 49. Erau bagajele mele. Tocmai confecționam călușul din fitilul mașinii, când ochii îmi căzură pe volumul cu cele douăzeci și patru de sonete ale Louisei Labé, miraculoasa lyoneză semnalată în 1555. Această întâmplare, în aparență neînsemnată, a scăpat de astă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Tirolului, a mai trăit el, să creeze încă douăzeci de ani și s-a stins în toamna despărțirii noastre. Mi-am amânat plecarea numai din pricina Matildei. - Ai să răcești, îmi șoptise ea îngrijorată, încheindu-mi nasturii sweater-ului și ridicându-mi gulerul de lână albă, până sub bărbie. Intrai în magazin urmat de dânsa. Era neliniștită, ca o mamă iubitoare. De aceea poate o vizitam zilnic, deși la început, când mă opream în pragul prăvăliei, ea îmi părea singura mobilă incomodă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mamei lor, tânără și frumoasă încă. Asemănarea surorilor era atât de perfectă, încât niciodată nu putui deosebi pe una de cealaltă, în sobrietatea îmbrăcămintei lor, mereu la fel, cu sacourile cenuși croite bărbătește ieșite din buzunarele de lângă reverul stâng. Purtau gulere întoarse, albe ca zăpada, cravate de aceeași formă și culoare. Erau brunete, cu frunțile înalte și ochi albaștri, de nuanța cerului italian, în contrast picant cu părul lor negru și scurt retezat. Până și prin glasul lor sonor, și molatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
liricul Richard Dehmel, cioplea salahorește, poeme granitice care amenințau să pălească tot ce s-a scris de la Liliencron încoace, a trăit la Berlin, regele boemilor, neastâmpărata „fantomă-haimana”, năluca Peter Hille. Purta un jachet măsliniu și un fel de manșetă în locul gulerului, fără cravată, acoperită de o barbă neagră, uriașă. Dacă i s-ar fi îndesat până peste urechi o pălărie turtită, Peter Hille ar deveni cea mai autentică sperietoare de ciori. El trăia mult în fundul pădurilor, nedespărțit de o raniță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un picior după altul, marcând fiece pas cu bastonul, precis, tacticos, ceea ce dădea trupului o mișcare uniformă, potolită și perfect armonică. Purta ca de obicei, costum și ghete negre, pălăria tare și cravata rândunică, prinsă de butonul din față al gulerului dublu, lucios și întotdeauna alb ca zăpada. Mă minunam în vis de agerimea văzului meu, fiindcă de îndată ce l-am zărit, i-am putut desluși chipul arămiu și smead, cu mustața căruntă și scurtă. Tata era copleșit de o mare tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în orificiul de expulzare a balegii. Bravul Iarmaroc s-a prăbușit după descălecare, când se efectuase retragerea cu succes deplin. Ar fi trebuit să i se ridice o statuie. - Tunari la posturi, marș! comandă sublocotenentul cu bluza descheiată din copcile gulerului înalt. Are carotida spintecată și piele jupuită la bărbie. De astă-dată fac eforturi supraomenești să spun două vorbe, numai două: mi-e frică. Teama să nu primesc un răspuns urgent, mă face să șovăi. Dar sergentul Lămâie mă întreabă liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un chip prelung și caricatural. Se puteau remarca de la prima ochire sprâncenele încruntate și gura ca un bot de știucă. Purta barbă și mustață rase, și avea gât unduit, cu o cravată strâmbă al cărei nod era pitit după aripa gulerului moale. Când ne oprirăm față în față, omul meu se clătină ca amețit de băutură. Pleoapele lăsate, prin care genele întredeschise îmi trimiteau sclipirile unor pălălăi lăuntrice, îi tremurau mereu: - „A.B.C.?” întrebă el. Și după răspunsul meu afirmativ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
șezuse ghemuit lângă ghetele mele, cu bărbia sprijinită de genunchi. Ramses Ferdinand Sinidis își scoase din buzunarul de la spate al jachetului cu coada retezată, o batistă, ca să-și oprească sângele ce-i curgea din rană, de la ureche, pe gât, în guler. Susținea că și-a recăpătat graiul numai de câteva minute: din momentul în care a fost lovit de piatră. - „Sunt fericit”, exclamai în scurta pauză intervenită. - „Mă interesează enorm cauza subitei dumitale fericiri”, rânji dânsul, clătinându-și admirativ căpățâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
moară. Puteam distinge în întuneric obiectele înconjurătoare. Din draperie răzbea un snop risipit de raze cenușii, ca niște sfori de fum întinse, de la fereastră spre tapetul negru. Distingeam în cameră neorânduiala cumplită a vestmintelor mele, aruncat la întâmplare pe covor. Gulerul și vasul de noapte, făceau două pete albe alături de pantofiorii ei minusculi, ca de japoneză. „Gloria... - începeam liniștit, pironindu-mi privirea în colțul plafonului, - dacă vrei să mori, de ce nu te arunci în stradă? Eu nu pot să despic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și cărora le sufli în obraji, viața lor și viața ta de altădată. E tot ce mi-a rămas și tot ce va rămâne mai târziu, când, poate se va găsi cineva care să mă scoată și pe mine, de guler, din fundul unui cufăr, ca să mă scuture sau să pornească pe urmele lăsate de moliile ce mi-au ros sufletul. Este desigur spaima de singurătate în belciugele lanțului ce mă leagă de o singură femeie. E senzația completei izolări, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu borul ondulat și lăsat peste ochi. Haina îi curgea pe trup, într-o poală mai lungă, din pricina unei sticle cu dopul de hârtie, ce-și scotea capul din buzunarul destrămat. Era o haină cu un singur nasture și cu gulerul plin de mătreață. A fost pe vremea declinului său, când mărturisea că e încolțit cu vicleșug de o boală a sângelui. Spre sfârșitul unei vieți mizere el ne-a citit într-o liniște de pioasă reculegere, deși nici un om din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
este străbătută de noțiunea celor veșnice, în ea palpită suflul eternității, cu rostul de a fi și de a trece. Amintirea întâlnirilor noastre mă va petrece până la capăt. Mă primea ca pe un frate. Parcă-l văd, fără haină și guler. Un buton de cilic îi prindea la gât cămașa colorată. Când vorbea, chipul său prelung de abate, cu aparență suferindă, cu buza de sus subțire și prea scurtă pentru ca să-i poată acoperi incisivii, se ilumina și devenea frumos. În Moedling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]