2,626 matches
-
au perceput Puterile Centrale ca fiind cea mai puternică forță militară și economică din Europa. Prin încheierea acestei alianțe, România evită o izolarea diplomatică de care era amenințată, în cazul realizării unei înțelegeri pe seama statului român între imperiile rus și habsburgic. Totodată România primește anumite garanții de securitate, își consolidează poziția politică în sud-estul Europei și reușește să primească o soluție convenabilă la „Chestiunea Dunării”. O dată cu trecerea timpului, în alianța României cu Puterile Centrale au apărut numeroase fisuri. Problema românească din
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
din Ungaria, în special. Opinia publică românească a devenit din ce în ce mai ostilă față de Austro-Ungaria. Războaiele balcanice au constituit testul cel mai sever al alianței României cu Austro-Ungaria. În al Doilea Război Balcanic, acțiunile României nu au primit sprijinul scontat din partea Imperiului Habsburgic, care avea ca obiectiv principal atragerea Bulgariei în Tripla Alianță. În același timp, s-a produs o încălzire a relațiile oficiale dintre România și Franța după ce aceasta a susținut și aprobat acțiunile României și a aprobat termenii tratatului de la București
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
alianță și să-și facă datoria de aliat. La rândul său, Antanta, avansa României prin intermediu ministrului plenipotențiar al Rusiei Stanislas Poklewski-Koziel propunere de intrare în acțiune de partea sa, în schimbul recunoașterii drepturilor asupra teritoriilor locuite de români din cadrul Imperiului Habsburgic. Țara a întâmpinat criza departe de a fi unită. Existau dezacorduri politice serioase între rege și un mic grup de germanofili pe de o parte și majoritatea politicienilor si opinia publică, favorabile Antantei, pe de altă parte. Dar ambele părți
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
române. Semnarea tratatului a fost o mare victorie diplomatică pentru România, pentru că "reușise să consfințească printr-un act internațional, purtând iscăliturile celor mai mari puteri din Europa, drepturile seculare ale neamului romanesc asupra tuturor ținuturilor locuite de români din Monarhia Habsburgică. Orice s-ar fi întâmplat, învingători sau învinși, era prima dată în istoria neamului nostru când aceste revendicări ni se recunoșteau în chip formal". Există studii care arată că dacă România s-ar fi alăturat efortului aliat de război mai
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
cât și în Moldova, perioada domniilor fanariote a fost caracterizată în general prin jaful bogățiilor țărilor și a coincis cu o perioadă grea în istoria principatelor, când zona a fost transformată în teatru de luptă între puterile vremii: Imperiile Otoman, Habsburgic și Țarist. Cele două principate, sau importante zone ale lor, au fost, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, sub ocupația militară a Imperiilor Habsburgic sau Rus, așa cum s-a întâmplat cu Oltenia, Bucovina sau Basarabia. Impozitarea excesivă, reprimarea violentă
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
a fost înființat înainte de secolul XV. El a fost cucerit de Imperiul Otoman în secolul XVI și încorporat în Pasalâcul Timișoara. După ce Banatul a fost recucerit de habsburgi în 1718, teritoriul comitatului a fost inclus în Banatul Timișoarei, o provincie habsburgica separată. După desființarea provinciei în 1778, teritoriul comitatului a fost încorporat în Regatul Ungariei. În perioada 1848/1849, suprafața comitatului a făcut parte din voievodatul Voivodina sârbească, iar între 1849 și 1860 din voievodatul Voivodina sârbească și Banatul timișan. Abia
Comitatul Torontal () [Corola-website/Science/305622_a_306951]
-
nordul Moldovei, Mănăstirea Teodoreni are totuși o încărcătură istorică, în primul rând pentru locuitorii din Burdujeni, dar și pentru cultura română, deoarece aici poate fi admirat singurul portret pictat al lui Miron Costin (1533-1591). În urma trecerii Bucovinei sub autoritatea Imperiului Habsburgic, în anul 1775, râul Suceava devine graniță, iar satul Burdujeni punct de frontieră românească. Satul Ițcani, situat în vestul Burdujeniului, devine punct de frontieră austro-ungar, iar orașul Suceava trece și el alături de întreaga Bucovină sub stăpânire străină. Se crede că
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
Nicolae Mavrocordat ascute conflictul între boieri și domn, iar boierii craioveni se manifestă deschis. Situația devenise explozivă, în pragul conflictului armat. Pacea de la Passarowitz din 21 iulie 1718 s-a încheiat între Imperiul Otoman pe de o parte și Imperiul Habsburgic și Republica Venețiană pe de altă parte. Tratatul a fost semnat la Požarevac, Serbia (cunoscut atunci sub denumirea germană Passarowitz). Tratatul reflecta situația militară existentă în urma luptelor dintre turci și austrieci, cu excepția Olteniei. Cum s-a ajuns la această situație
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
cu austriecii, în ciuda monopolului comercial turcesc, care nu prea funcționa în Oltenia. Afacerile prosperau, deoarece austriecii și transilvănenii plăteau mai bine. Astfel, turme mari de bovine, ovine, porcine, cantități importante de cereale, sare și felurite produse agricole luau drumul Imperiului Habsburgic, în special spre Transilvania. Nemulțumiți de imixtiunea lui Nicolae Mavrocordat în afacerile lor, boierii craioveni și-au folosit toate legăturile pe care le aveau la Istanbul pentru a determina alipirea Olteniei la Imperiul Habsburgic. Această pagină rușinoasă a afectat indirect
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
felurite produse agricole luau drumul Imperiului Habsburgic, în special spre Transilvania. Nemulțumiți de imixtiunea lui Nicolae Mavrocordat în afacerile lor, boierii craioveni și-au folosit toate legăturile pe care le aveau la Istanbul pentru a determina alipirea Olteniei la Imperiul Habsburgic. Această pagină rușinoasă a afectat indirect bucovinenii, care au plătit ulterior, în 1775, nevinovați și fără să știe motivul, acest precedent datorat trădarii și dorinței de îmbogățire a boierilor craioveni, care în 1718 salutau, entuziaști, venirea austriecilor. Numai că venirea
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
în care au fost implicate cetele de haiduci ale lui Pavel Lotru, Radu Ursan și Neagu Papură, administrația austriacă l-a destituit pe Gheorghe Cantacuzino, banul Craiovei. Când banul este destituit, boierii din Craiova încep acțiunile de împotrivire față de administrația habsburgică. Sînt obsturcționate toate încercările austriecilor de a strînge taxe sau de a impune administrața lor. Ofițerii austrieci trimit numeroase sesizări împăratului prin care se plîngeau că sînt depășiți de evenimente, că "populația atacă, fără veste, soldații, îi dezarmează, îi batjocorește
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
sălbatică". Prima atestare documentară este un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, despre fortificațiile bănățene, care vorbește despre "insula Saan" cu "216 oameni". De la 1430 devine cunoscută ca "Ada Kaleh". Din cauza poziției strategice a insulei, în conflictul imperiului habsburgic cu cel otoman insula Ada Kaleh a avut o importanță deosebită. În anul 1689 armata austriacă a construit o fortăreață împotriva Imperiului Otoman. În următoarele decenii, ocupația insulei Ada Kaleh s-a schimbat de mai multe ori între Austria și
Insula Ada Kaleh () [Corola-website/Science/305754_a_307083]
-
mai acută. Puterile europene urmăreau scopuri expansioniste acționând sub lozinca "eliberării creștinilor". Scopul principal al Imperiului Rus era dezolvarea problemei orientale în favoare sa, prin stabilirea unei dominații depline asupra Balcanilor și strâmtorilor Bosfor și Dardanele, inclusiv asupra Constantinopolului. Imperiul Habsburgic, urmărind aceleași scopuri anexioniste, s-a folosit de conflictele ruso-otomane pentru a-și extinde influența. Însă la începutul secolului al XIX-lea acesta era amenințat de armatele franceze și nu putea interveni direct în problema orientală. După proclamarea ca împărat
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
și un diametru de 38-41 mm. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, talerii se emit în cantități foarte mari, în special de către entitățile statale care făceau parte din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană și din Imperiul Habsburgic. S-au emis atât submultipli cât și multipli de taleri, arta meșterilor monetari din această perioadă producând unele din cele mai frumoase monede cunoscute în istorie. S-au mai emis taleri în Olanda ("leeuwendaler", în ) și Scandinavia ("daler"). După 1780
Taler () [Corola-website/Science/306316_a_307645]
-
iulie 1914, a început o intensă campanie diplomatică de atragere a României în una sau cealaltă dintre taberele combatante. Îndată după declararea neutralității, s-a încheiat un acord secret româno-rus care promitea deja României Ardealul și ținuturile românești din monarhia habsburgică. Ion I. C. Brătianu anunța public obiectivul politicii românești într-un interviu acordat ziarului "Journal de Genève" la 19 mai 1915, declarând că România "nu are ambiția unor cuceriri aiurea ... se ridică doar pentru a elibera pe frații săi care dintotdeauna
Consiliul de Coroană din 27 august 1916 () [Corola-website/Science/306319_a_307648]
-
a fost bătut prima dată sub domnia împărătesei Maria Terezia (1740-1780), la monetăria din Günzburg, în Bavaria. După 1780, cu permisiunea împăratului Iosif al II-lea, moneda s-a bătut tot cu același "milesim" (1780), în diverse monetării din Imperiul Habsburgic: Hall, Günzburg, Kremnitz, Alba Iulia, Milano, Praga și Viena precum și la monetăriile din Birmingham, Bombay, Bruxelles, Londra, Paris, Roma, Veneția și Utrecht, pentru a servi ca monedă de comerț exterior cu diverse state, în special cu țările din regiunea estică
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
efigia împărătesei este sigla (inițialele meșterilor monetari Schoebl și Faby). Versiunile mai timpurii ale MTT poartă alte sigle, existând și variante minore de design, unele dintre ele extrem de greu de identificat de către nespecialiști. Pe revers talerul poartă acvila bicefală (stema habsburgică). Circular, inscripția în latină „”, prescurtare de la „Archidux Austriae, Dux Burgundiae, Comes Tyrolis. 1780 X” ceea ce tradus înseamnă „Arhiducesă a Austriei, ducesă a Burgundiei, contesă a Tirolului, la 1780” Pe muchie, în relief, este inscripția „Iustitia et Clementia”, ceea ce tradus înseamnă
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
a acordat Mănăstirii dreptul de a întemeia un sat în hotarele sale, cu oameni din țară sau din Polonia, scutiți de dări și de slujbe către domnie, în folosul mănăstirii. În perioada 1775-1918, ca urmare a anexării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, satul Ițcani a îndeplinit rolul de punct de frontieră austro-ungar, atât de cale ferată, cât și rutier. În perioada interbelică, comuna Ițcani a purtat numele de comuna Aron Pumnul, având primărie proprie și administrație separată de cea a orașului Suceava
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
grecești, una - un nume rutean și ultima - un nume nedefinit. În anul 1639, pe locul bisericii lui Iațco, a fost construită o biserică nouă. Mănăstirea de călugărițe din Ițcani a ființat până în anul 1776 când, în urma încorporării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, a fost desființată, ca și alte mănăstiri, iar biserica ei a fost transformată în biserică parohială, situație în care se află și astăzi. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
mănăstiri, iar biserica ei a fost transformată în biserică parohială, situație în care se află și astăzi. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Ițcani a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, fiind localizată în districtul
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Ițcani a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, fiind localizată în districtul Suceava (în ). Aceeași soartă a avut-o și vechea capitală a Moldovei, orașul Suceava. Autoritățile habsburgice au desființat mănăstirea de călugărițe din
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Ițcani a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, fiind localizată în districtul Suceava (în ). Aceeași soartă a avut-o și vechea capitală a Moldovei, orașul Suceava. Autoritățile habsburgice au desființat mănăstirea de călugărițe din Ițcani în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "„sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri”". După
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
de călugărițe din Ițcani în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "„sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri”". După anexarea Bucovinei, Imperiul Habsburgic a adus în localitatea de frontieră Ițcani funcționari de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Aceștia au fost colonizați pe teritoriile mănăstirii de maici și pe proprietățile Mănăstirii Dragomirna. Situată în apropierea vechii
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
devină complet depopulata în 1746, când este și transformată în pusta. În a adoua jumătate a secolului XVIII, la Ofcea se stabilesc români provenind din Transilvania și Crișana. În anul 1786, după înnăbușirea răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan, autoritățile habsburgice încep să-i deporteze pe răsculați în Banat. Cu această ocazie, mai multe familii se stabilesc la Alibunar și Sânmihai, iar câteva familii se stabilesc și la Ofcea. Printre deportați s-a aflat și Ion Nicola, fiul cel mare al
Ofcea, Belgrad () [Corola-website/Science/305856_a_307185]
-
a izbucnit pe 18/28 octombrie, țarul Alexandru I ordonând trupelor sale să traverseze Nistrul și să ocupe Țările Române. Cei mai importanți factori de influențare a războiului din 1806-1812 au fost jocurile de interese dintre Prusia, Franța și Imperiul Habsburgic. La începutul ostilităților, toți ambasadorii ruși din capitalele europene au fost instruiți să declare că Imperiul Rus nu avea "nici cea mai mică intenție să cucerească ceva de la Turcia", urmărind doar "prevenirea intenției lui Bonaparte, exprimate de ambasadorul său la
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]