KorAP: Find »[drukola/base=halat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...128 >

3,185 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

lăsate probabil de colegii lui ale căror pagere le tăiaseră pauza de cafea de asemenea. Ea Îl privea o lua Înspre secția de Radiografie. Pentru o clipă rușinea i se mai potoli În timp ce observa felul În care bumbacul albastru al halatului lui Îi sublinia perfecțiunea fundului. Capitolul 3tc " Capitolul 3" Când Ruby ajunse Înapoi la Les Sprogs, nu era nici picior de client În magazin. Chiar dacă afacerea mergea extrem de bine, nu putea să nu se Îngrijoreze când nu era nici un client

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
rușinată și conștientă că ciocnise se lovise de spatele unui bărbat, pe care-l Împinsese În față și-l făcuse să-și piardă echilibrul. În următoarele câteva secunde cât dură ca bărbatul să-și recapete echilibrul, văzu cu coada ochiului halatul albastru și Își dădu seama că lovise un doctor. El se Întoarse, vrând cu siguranță să vadă cine dăduse peste el. Ochii ei se Îndreptară spre fața lui, pe care era Întipărită surprindere, mai degrabă decât supărare. Era chiar el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
așa Încât să arate cât de cât decent când avea să-i deschidă lui Sam. Chimonoul ei sexy, de mătase neagră, ar fi fost perfect. Dar normal că nu era pe pat, și singura haină care atârna pe ușa dormitorului era halatul roz, flaușat, jegos, plin de pete de mâncare - cel pe care-l purta când era la ciclu și nu-și dorea decât să se facă covrig, să se uite la Dr. Quinn și să mănânce biscuiți cu alviță. Pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
ureze și drum bun. Se duse la culcare, dar iarăși nu putea să adoarmă. Puțin după șapte se decise să se scoale din pat și să facă un duș. Tocmai ieșise de la duș când auzi soneria. Deschise ușa Îmbrăcată În halatul ei terry de baie. Sam stătea În ușă zâmbind larg, Încărcat cu croissante proaspete de la brutarul franțuz de după colț. O luă În brațe. Doamne, ce dor mi-a fost de tine! — Și mie, spuse ea dându-și seama ce răceală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
singură cât de calmă și de stăpână pe situație era. El stătea În fața ei cu o durere Înfiorătoare Întipărită pe față. —Și nu prea văd ce motiv ai mai avea să te Întorci. Se șterse la ochi cu mâneca de la halat. El dădu din cap aprobator. —Ai dreptate. Cred că cel mai bine ar fi să plec. Se aștepta ca el să protesteze, să se lupte pentru ea, s-o implore să nu pună capăt relației. În loc de asta, pleca pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
totuși. Crăciunul venea În câteva zile, și ea nu cumpărase Încă nici un cadou. Sâmbătă dimineața se trezi și așteptă să o copleșească durerea obișnuită. Se lăsă pradă lacrimilor. După câteva minute bune se ridică cu greu din pat. Își puse halatul pe ea și se duse la bucătărie unde-și făcu o cană de cafea tare. În vreme ce-o bea, gândurile Îi zburară la Jill McNulty și la Tom Hardacre. Se Întreba ce să facă mai departe. Cu mărturia lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

a ridicat radiograma tomografiei către lumina care intra pe fereastră: — Hematomul se întinde între creier și dura mater... Ada, strângându-și mâinile, a ridicat vocea: — Seamănă cu el, nu-i așa? — ... Ar putea fi și intradural. Afară ploua. Ada, în halatul cu mâneci scurte, a traversat, fără să facă zgomot cu saboții ei de plastic verde, porțiunea exterioară care desparte Urgența de Pavilionul de medicină generală. Nu a luat liftul să urce la chirurgie, a urcat pe jos. Simțea nevoia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
protoxidul de azot în mulți dintre pacienții mei. Am văzut-o stăpânindu-și emoțiile chiar și în momentele cele mai dificile și am apreciat-o întotdeauna, pentru că știu cât de greu i-a fost să-și ascundă sentimentele la adăpostul halatului verde. — Mai târziu, am spus. — Nu, e urgent, domnule profesor, vă rog. Tonul vocii îi era alterat de o autoritate ciudată. Cred că nu m-am gândit la nimic, dar mâinile mi-au devenit grele. Asistenta îmi întindea portacul. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Toți cei prezenți și-au întors privirile spre Ada. Ușa sălii de operație s-a închis silențios și grav în spatele nostru. Stăteam nemișcați unul în fața celuilalt în camera de preanestezie. — Ce s-a întâmplat? Pieptul Adei se mișca gâfâind sub halat, brațele-i dezgolite erau pătate de frig. — Domnule profesor, se află la noi o fată cu un traumatism cranian... Aproape fără să-mi dau seama, cu un gest automat, mi-am scos mănușile. — Spuneți-mi. I-am găsit jurnalul... era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
I-ați făcut cortizonul? — Da, domnule profesor, și un gastroprotector. — Mai sunt alte leziuni? — Este suspectă de o ruptură a splinei. — Hemoglobina? — Doisprezece. — Cine e la neurochirurgie? — Eu, eu sunt. Ciao, Timoteo. Alfredo îmi pune o mână pe umăr, are halatul descheiat, părul și fața ude. — Mi-a telefonat Ada, de-abia plecasem. Alfredo este cel mai bun din secția lui, și totuși nimeni nu are prea multă considerație pentru el, din cauza felului său nesigur de a fi, deseori antipatic, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
ritual pe care îl cunosc atât de bine. Brațele se afundă până la coate în chiuveta de inox, mâinile abandonează buretele dezinfectant, simt în nări mirosul clorurii de amoniu... Asistenta îi dă compresele sterile să se usuce, sora instrumentară îi leagă halatul. Este o liniște neobișnuită în jur, o liniște de persoane care au amuțit. Un asistent pe care îl cunosc bine trece prin fața ușii, ni se încrucișează privirile, a lui coboară imediat în jos, pe pașii de cauciuc. Acum Ada a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
mori, Angela, nu muri înainte ca mama ta să aterizeze. Nu-ți lăsa sufletul să traverseze norii pe care ea îi privește liniștită. Nu tăia traiectoria avionului ei, rămâi fiica noastră. Nu te mișca. Mi-e frig, sunt încă în halat, poate ar trebui să mă schimb, am lucrurile în dulapul de metal cu numele meu pe el. Mi-am atârnat haina cu grijă peste cămașă, am lăsat portofelul și cheile de la mașină pe raftul de deasupra și am închis lacătul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
eu..., mă calma. Ca într-un vis. Mestecam pâinea, soția mea dormea. Respirația ei era liniștită, ca marea din spatele ferestrei. Mi-am aruncat lenjeria în coșul de rufe murdare și am intrat sub duș. Am coborât din nou îmbrăcat în halat, lăsând urme de apă pe trepte, am căutat ochelarii de soare și am ieșit sub pergolă. Prin lentilele întunecate marea se vedea de un albastru mai intens și mai vibrant decât în realitate. Mă aflam acasă la mine, în mirosul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Noi doi împreună începeam să fim ca un vechi palton care și-a pierdut linia de la început și o dată cu ea jena rigidității. Și tocmai faptul că s-a lăsat, consumarea naturală a țesăturii îl fac unic, inimitabil. Mi-am dezbrăcat halatul de baie și l-am lăsat să cadă pe nisip. Elsa și-a tras îndărăt capul cu o mișcare bruscă. — Ești gol! Râdea în timp ce mergea prin apă privindu-mi șoldurile goale, prea largi pentru un bărbat. Îi mai plăceam oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Acum trebuie să se meargă direct la cheag. Și să sperăm că hematomul nu a comprimat prea tare creierul. Aș vrea să fiu un tată oarecare, unul dintre acei bărbați plini de încredere care se se dau pe mâinile unui halat alb și apoi se retrag ca în fața unei veșmânt sacru. Dar nu pot să mă prefac că nu știu ce puțină influență are voința unui chirurg bun în fața împlinirii unui destin. Mâinile unui om sunt legate de pământ, fetița mea, Dumnezeu, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
țeapă. Dedesubt, mâini de gumă, nu ale mele, și totuși atât de ale mele, candide cârlige în lumea în care mă afișez ca un binefăcător. Bisturiul electric. Cauterizarea vaselor. Sunt încă afară, mă așteaptă. O să mă oprească așa îmbrăcat în halatul de chirurg, ce mod ridicol de a fi arestat. Pensă Kocher. Tampoane. Îmi lasă timp pentru regrete, iată de ce nu m-au prins mai înainte, pentru a-mi lăsa acest timp negru. Din răutate. Da, era acolo, în camera aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Numărați fețile laparotomice. Cuvântul meu împotriva cuvântului tău. Portace. Și vom vedea cine are dreptate. Nylon pentru piele. Operație se terminase. Iar eu mi-am ridicat din nou privirea: înăuntru plutea culoarea sfidării, a disprețului. Un tânăr practicant, într-un halat prea mare pentru el, care se afla lângă cel de-al doilea asistent al meu, mă privea năucit. Nu-mi dădusem seama că era de față, se apropiase doar acum. Avea privirea celui care exercitase o voință prea dură asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
înșine și că indulgența este un fruct care cade jos gata stricat. Dădusem frâu liber tuturor gândurilor acelora indecente și acum eram inutil ca un terorist mort. Sala de operații era deschisă și în dezordine, pe coridor un bărbat în halat se ducea spre baie cu un sul de hârtie igienică în mână. M-am aplecat puțin spre ferestruica de la sala de operații să le salut pe asistente și pe medicii care mă ajutaseră. Coboram cu liftul și în mine era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
simte un chelner murdar, atunci când scuipă pe furiș în farfuria unui client prea pretențios. O bubuitură surdă și îndepărtată intră pe fereastră străpungând tăcerea. Poate se schimbă timpul. Cu o seară înainte lăsasem un scaun pe terasă. Mi-am îmbrăcat halatul și am ieșit să-l iau. O pasăre care nu migrase a intrat în curte și acum se învârtea speriată, jos, printre plantele din grădina blocului, căutând o cale de ieșire. Mă uitam la ea în timp ce se oprea să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
îmbrățișa biberonul. Era identic cu Manlio. I-am zâmbit așa cum se zâmbește unui prieten puțin prostuț. În baie apa curgea zgomotos, apoi se opri. Câteva zgomote și ea era deja afară. Ud, părul ei galben părea de lemn. Avea un halat bej pe ea. Își legă cordonul de flotir și suspină mulțumită. — Pun pastele la fiert. Se întoarse în bucătărie. Când trecu pe lângă mine, îmi lăsă în nări un miros de talc, dulce ca vanilia, mirosul unei păpuși. — Vrei o bere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
era grijulie, ca și mâinile. M-am oprit să o privesc în timp ce aranja masa. Intra și ieșea din bucătărie cu o vitalitate surprinzătoare pentru ora aceea târzie. Mi se părea că o văd pentru prima oară, ca și cum corpul acela sub halat nu fusese niciodată al meu. Știa să pună masa, aranja tacâmurile și șervețelele cu o grijă deosebită. Puse o lumânare în mijlocul mesei. Se opri în fața mea, încruntă o sprânceană, își încreți nasul și-și arătă dinții superiori ca un rozător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
un halou fragil, foarte intim. Mi se păru că devenise dintr-o dată tristă. Am urmărit tristețea aceea pe cărarea neagră a gâtului aflat în umbră, până ce am ajuns la coastele din care se deprindeau sânii. Ea își dădu seama, prinse halatul și își acoperi pieptul. Acum se afla în lumină. Și, în lumina aceea puțină a lumânării, mă privea cum mănânc. Cu brațele încrucișate, ca o iubire în noapte. Mă oprisem acolo, pe porțiunea de asfalt stropit cu nisip, dincolo de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
făcută și în privire avea aceeași lucire a pavimentului. Eu, în schimb, eram nemulțumit, stors. — Să scot fierul din priză. Se îndreptă spre scândura de călcat deschisă într-un colț, de pe care atârna o bucată de bumbac albastru, poate un halat. Era deja îmbrăcată de ieșire, dar nu se machiase încă. Ochii ei spălăciți mă mângâiau. După barba lungă, după jacheta șifonată, nu-i fu greu să înțeleagă că nu am dormit într-un pat. — Vrei să faci un duș? — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
de curând, trei găini pitice, cu ciufurile cozilor ridicate, mergeau în șir una după alta. Italia nu s-a atins de banii mei, i-a acceptat și i-a zvârlit în borcanul acela. Am făcut un duș, apoi îmbrăcat cu halatul Italiei cu mânecile care-mi ajungeau până la cot, am luat telefonul și m-am așezat pe pat. I-am spus mamei tale că în weekend-ul acela nu mă duceam la ea. — De ce? — Sunt de gardă. De pe perete maimuța mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
de chirurgie oncologică, nu am nici un chef să merg. Italia îmi mângâie încet brațul, măsoară singurătatea cu care va rămâne. Îmi imaginez sala de conferințe, ochelarii, chipul meu din spatele numelui tipărit, colegii cu fotografia modelată în plastic agățată de haină, halatul hotelului, frigiderul din cameră noaptea... — Vino cu mine. Își întoarce capul pe pernă, are ochii larg deschiși, neîncrezători. — Vino. Dă din cap. Nu, nu. — De ce? Nu știu cu ce să mă îmbrac. — Îmbracă-te în chiloți, arăți foarte bine în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]