10,331 matches
-
inventarul florilor din ghivece și vase de pe terase, cea dinspre curte și cealaltă dinspre stradă). Cam În aceeași perioadă, ca după o epidemie florală, s-a apucat să umple toată casa de desene cu motive florale. La această explozie a harului său pictural a ajuns cu totul Întîmplător. Nemulțumit - ca de altfel de orice lucru - de felul În care un ofițer pensionar, zugrav amator, i-a văruit baia (cîntînd tot timpul Kozarčanka și bătînd tactul cu mîna, care ajunsese numai pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o altă răsplată. Știu că n-o să figurez la indexul cărților lui M.O., În monografiile sale ori În vreo adnotare de text. Numai că eu sînt opera lui Mendel Osipovici, cum și el este opera mea. Să Însemne asta harul providenței? Dar să nu credeți că m-am Împăcat cu soarta că aș abdica. Cum nu i se știe mormîntul, n-am cum să „mă odihnesc lîngă el“. Cum va insinua nefericita Z.) Dacă ultramaterialistul Diderot a fost Însuflețit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vremea primilor bejenari în 1784. O lucrare mai amplă, intitulată „însemnări pentru monografia satului Lunca, comuna Filipeni”, a realizat învățătorul Gheorghe (Ghiță) D. Iacobeanu, încheiat prin 1973, rămasă în manuscris, circulând în copii xerox. Ghiță Iacobeanu a fost înzestrat cu har la scris, cu rare calități de povestitor, care, pe lângă cele trăite și aflate de la părinți și rude, adaugă și unele documente care să-i argumenteze științific lucrarea (212 pagini, pe hârtie A4, având pe o pagină separată o „Notă a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
datorează, ca organizator, antrenor și jucător (vezi subcapitolul „Sportul în Lunca - Filipeni, din prezenta lucrare). S-a căsătorit cu învățătoarea Viorica Boghiu, plecată prea timpuriu dintre noi, în 1995, în urma unei boli necruțătoare. Viorica (Boghiu) Vraciu a fost învățătoare cu har didactic, cu pregătire deosebit pedagogică și științifică, era iubită de elevi și apreciată de părinți, colegi și Inspectoratul Școlar. în urma unei munci stăruitoare, obține gradul didactică I (1979), când promovarea gradelor însemna ceva, nu era, ca acum, organizație revoluționară de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ciudate, iar George Road, dându-și seama că nu are nevoie să se dea în spectacol cu spiritul său strălucitor devenit deja proverbial, deschidea gura numai ca să și-o umple cu mâncare. Dna Strickland nu vorbea mult, însă avea un har agreabil de a menține conversația generală. Și ori de câte ori se producea o pauză, ea strecura observația cea mai potrivită pentru a o stârni din nou. Era o femeie de treizeci și șapte de ani, destul de înaltă și solidă, fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
carte de vizită frumoasă pentru o femeie care voia să-și croiască un drum în lumea artelor și literelor. Era evident că nu e câtuși de puțin înzestrat pentru viața mondenă, dar un bărbat se poate lipsi de un asemenea har. Nu avea nici măcar vreo excentricitate care să-l scoată din anonimat. Era pur și simplu un om bun, cinstit, șters și fără haz. Îi puteai admira calitățile, dar totodată simțeai nevoia de a-i evita societatea. Era nul. Probabil constituia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și cu toate că ea îmbătrânea și-și pierdea trăsăturile rotunde și drăgălășenia atrăgătoare, pentru el cu siguranță că ea n-avea să se schimbe niciodată câtuși de puțin. Pentru el avea să rămână femeia cea mai frumoasă de pe lume. Era un har binecuvântat în viața lor ordonată. N-aveau decât atelierul, un dormitor și o bucătărioară. Dna Stroeve ținea singură toată gospodăria și în timp ce Dirk picta tablouri proaste, ea se ducea la piață, gătea dejunul, cosea și trebăluia cât era ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
De unde ți-a venit ideea de a te face pictor? l-am întrebat. A dat din umeri: — Întâmplarea a făcut să am îndemânare la desen. Am luat și premii pentru asta la școală. Biata mea mamă era foarte mândră de harul meu și mi-a făcut cadou o cutie de acuarele. A arătat schițele mele pastorului, și doctorului, și judecătorului. Ei m-au trimis la Amsterdam să încerc să capăt o bursă - și am câștigat-o. Biata mea mamă, ce mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Știți, e militar din cap până-n picioare, zise veselă dna Ronaldson. De aceea a ajuns doar maior. Mi-am amintit de previziunea mea făcută cu multă vreme în urmă că o să se mărite cu un militar. Era inevitabil. Avea toate harurile soției de ofițer. Era politicoasă și afabilă, dar nu-și putea ascunde convingerea intimă, că nu e exact ca ceilalți. Robert era extrem de degajat: — Ce noroc chior să fiu la Londra tocmai când ați apărut dumneavoastră, îmi spuse el. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rostit cuvinte cumplite Împotriva păgânilor și le-a Înfrânt semeția oarbă, zăpăcindu-i și Îngrozindu-i. Și, În timp ce aceștia bâjbâiau prin bezna lor, puținii care au izbutit să fugă s-au salvat, ducând-o cu ei pe pământurile luminate de harul lui Dumnezeu. Fecioara străbătea În continuare mulțimea cu privirea ei Înghețată. Albastrul pupilelor era atât de deschis Încât părea aproape alb. Când ochii i se Încrucișară cu ai lui Dante, poetul Încercă pentru o clipă senzația că, dintre toți, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
puțini au cunoscut flăcările rugului pentru această idee. Toată Provența, până sus la Toulouse, poartă Încă rănile devastării, după cruciada Împotriva catarilor. Dante izbucni În râs. - Nu, maestre, n-ai teamă. N-am devenit maniheist. Dumnezeu e Unul. Iar lumina harului său se Întinde În măsuri diferite În Întreg universul. Dar dacă În claritatea desăvârșită a bolților cristaline ale cerurilor ea pătrunde fără variații, ajunsă În lumea sublunară se articulează și se destramă precum valurile mării de stânci. Iar În fundul mâlos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu ochii arzându-i de admirație. - Ce-i atât de ieșit din comun? Întrebă Dante nedumerit. Mai văzuse privirea aceea Înfometată, populată cu umbre. Oameni urcați pe rug pentru ambiția de a trece hotarele impuse de Dumnezeu rațiunii neluminate de Har. - Vezi acest pivot și cele două sfere de plumb de la capătul celor două mici arcuri mobile? Dante Își concentră privirea spre minusculul amănunt, apoi Îl fixă din nou Întrebător pe meșter. - E un regulator al vitezei de rotație... atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ei că știu tot, poate că îi spun altfel, dar, pentru noi, e doar Kogaion, de mii de ani a fost muntele nostru, scria despre el pe o cărămidă, era o inscripție getică, găsită de istorici spre vârf, aproape de peșteră: HAR TIOS/ TINTONINOS/ INSUS TICO IS DAKON/ KAND SIA TIL KOGAION/ ILMATON HLIO YLO/ PLEISTE NAKTOILO. — Tradu-mi, să nu-mi spui că nu știi, mă interesează citatul, vreau să știu ce zice, se alintă doct Loredana. — Mare e Zeul, întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
doamne Îl considerau demn de Încredere, entuziast și conservator; bătrânilor preoți li se părea modern la modul inofensiv, energic și ciudat și distractiv, așa că-i ofereau multă libertate de mișcare; catolicii din clasa de mijloc Îl considerau un predicator cu har; catolicii aristocați ziceau că era genul de preot din care ar trebui să existe cât mai mulți. Copiii Îl adorau fiindcă se comporta aidoma lor; tineretul se desfăta În compania lui, fiindcă era Încă tânăr și nimic nu-l șoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
omul să devină o ființă mai demnă. Întrezăresc aici o posibilitate de realizare a iubirii creștine de aproape, folosindu‑mă pe tot parcursul vieții mele de toate talentele, forțele și capacitățile cu care am fost înzestrat. Fie ca Dumnezeu cu harul său să mă ajute să‑mi îndeplinesc acest proiect. Ce zici de asta, Anni?! Următoarele premise: 1. cunoașterea excelentă a chimiei, matematicii, fizicii, învățăturilor creștine și 2. cunoașterea excelentă a limbilor germană, engleză, rusă, franceză. Sper ca în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mână , mă conduci prin lume spre-o țară anume. eu plâng în neștire, Tu plin de iubire în brațe mă ține, la greu și la bine. eu mâna ce scrie, Tu ești veșnicie, cuprinzi efemerul, descoperi misterul. eu deșertăciune, Tu har și minune, eu clipă-n abisuri,Tu domn peste visuri. eu slabă speranță, Tu-mi dai siguranță, în ziua ce vine să fiu tot cu Tine. eu abandonată, Tu frate și tată, eu îngrijorare, Tu raza de soare. eu o
eu ?i TU by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83348_a_84673]
-
DUPĂ MELCI (1921) DUPĂ MELCI Unchiului meu, Sache Șoiculescu, al cărui glas îl împrumut aici. Dintr-atîția frați mai mari: Unii morți Alții plugari; Dintr-atîția frați mai mici: Prunci de treabă, Scunzi, peltici, Numai eu, răsad mai rău, Dintr-atîția, prin ce har? Mă brodisem șui, hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci... Când Păresimi da prin lunci, Cu pietrișul de albine, Ne părea la toți mai bine: Țânci ursuzi, Desculți și uzi, Fetișcane Cozi plăvane Înfășate-n lungi zăvelci, O porneau în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai biciuiască Bărbi de mușchi, obraji de iască, Prin pădure. Roagă vântul să se-ndure." De la jarul străveziu, Mai târziu, Somnoros venii la geam. Era-nalt, nu ajungeam, Dar prin sticla petecită Dar prin gheața încîlcită Fulgera sul lung, de har, Prăpădenia de afar'; Podul lumii se surpase Iar pe case, Până sus, peste colnic Albicioase, Ori foioase, Cădeau cepi de arbagic. Viu îmi adusei aminte Ce-auzisem înainte, De o noapte între toate Urgisită, Când, pe coate, Guri spurcate Suflă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de ceară, Crescut, între mâini ca de apă, Ce lucru al tainei cercai? Sub verdele lumilor plai Arai o lumină mioapă. MOD Te smulgi cu zugrăviții, scris în zid La gama turlelor acelor locuri, Întreci orașul pietrei, limpezit De roua harului arzând pe blocuri, O ceasuri verticale, frunți tîrzii! Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două; Iar sufletul impur, în calorii, Și ochiul, unghi și lumea-aceasta - nouă. - Înaltă-n vânt te frângi, să mă aștern O, iarba mea din toate mai frumoasă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
iar ochiul pironit Se adânci în vasta orbitelor oglindă. De atunci, țeasta prinsă în chiciură și zguri Pe trepte de vertebre pătrunde-o noapte groasă. Tipsia luminoasă a gândului de guri Și dalte scrâșnitoare în zimți mărunți e roasă. Iar harurile Celei Rîvinte-mi iată-le... Un vânt le răzlețește în zdrențe lungi de ceață, Și somnul suie-n creștet... căci numai Nephélé Mi-a dăruit sărutul temut, care îngheață. RĂSĂRIT Când cumpăna ridică-n zenit pironul clar Pe chipul nopții trece
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
văzduhurile Cetății Vecinice, îngerul din Apocalips să fi sunat întîia trâmbiță chiar în aceste timpuri; și să fi început să se dărâme această parte din Soarele Consolator. Dar numai ca o dreaptă încercare a închinătorilor Feței înșelătoare. Cei vrednici de harul inalienabil al poeziei vor învia în și mai înalte lumini. - Ce credeți despre noile curente poetice: expresionism, futurism, dadaism etc.? - Vrei să zici: vechile curente, mă îndreaptă d-l I. Bar-bu. În măsura în care au însemnat o revenire la imaginativ și romantic
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vorbe care, din când în când, miră. Dar domnul Arghezi mai datorește strofele bune unui lucru despre care mi-e totdeauna greu să-i pomenesc. Sunt bunuri ale scurtei sale experiențe monarhale. Chiar la cei mai orbiți disprețuitori contemptori ai Harului, aurul odăjdiilor dezbrăcate se amintește, posomorât numai. Inerțiile materiale ale acestei muze o coboară la adevărate pastișe eminesciene. " Mai mult, tu nu vei mai vedea Nimic, nici cer, nici flori. S-au prăfuit în zarea ta, Ca niște nori." (Doliu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la coapsă și cu crucea pe piept și afară de scarlatul tocurilor, înveș-mîntați, împanglicați și împănoșați numai în aur și verde, verde și aur, așteptam ca surghiunul nostru pe pământ să ia sfârșit. O lină cântare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborâseră prapurile înstemate și una câte una se stinseseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
decât viața unui izolat, aproape a unui călugăr? În opoziția cu această claustrare, cu această "stilizare" ce-și are măreția ei, în Franța, istoria gândirii, ca de altfel istoria pur și simplu, amplifică semnificația tragicului dincolo de margini. Fie încenușarea înaltelor haruri geometrice ale lui Pascal pe rugul unei credințe mistuitoare; fie duelul stupid care, într-o dimineață lividă, ni l-a răpit pe Galois lângă Gentilly; fie soarele satanic al pubertăților violente, sublimând geniul lui Rimbaud - cu mult înainte ca soarele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unei reluări în acest context. Nivelul de contaminare este vizibil, dar cu o semnificație primară. Ceea ce obține, însă, Ion Barbu este, de fapt, o replică la descântecul folcloric prin poezia sa ca des-cîntec, deci ca vrajă, dezlegare de taine și har de a vorbi tainelor. Cuvântul are valoare sacrală unică, ascunde codul și cifrul tainei, o incifrează ca o nouă taină pe care numai poezia o poate descoperi cu ajutorul metaforei. Omului trebuie să-i rămână cifrul, criptograma fiind o lege a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]