8,202 matches
-
Nu a țipat așa cum văzusem în filme. A căzut acolo, în capul scărilor și s-a făcut liniște. Am lăsat pușca să cadă și m-am uitat în susul scărilor. Nu mișca. Era întins pe jos, cu capul și brațele pe hol, iar corpul pe scări. Partea din spate a capului începuse să i se înroșească, un roșu foarte deschis. Când mi-am strâns destul curaj să mă uit, am urcat pe scări până la el. Îl împușcasem deasupra cefei, unde începea gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
capului începuse să i se înroșească, un roșu foarte deschis. Când mi-am strâns destul curaj să mă uit, am urcat pe scări până la el. Îl împușcasem deasupra cefei, unde începea gâtul. Sângele țâșnea în răbufniri scurte și curgea de pe hol până pe treapta de sus, unde făcea o băltoacă nouă într-una dintre zonele adâncite care se formaseră de la prea mult umblat, și se adăuga sângelui întărit al mamei din noaptea de dinainte. Mă sprijineam de grilajul scărilor, în partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dinainte. Mă sprijineam de grilajul scărilor, în partea cealaltă, și nu mă apropiat de el și nu știam dacă e viu sau mort. Când am văzut că sângele nu se oprea, mi-am întors capul și m-am uitat înspre holul de jos de lângă bucătărie, unde era pușca, pe podea. Apoi mi-am întors privirea spre el. Sângele se oprise acum, și am simțit că îmi vine rău. Omorâsem pe cineva. Frigul din casă mă făcea să tremur, deși aveam paltonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
era pușca, pe podea. Apoi mi-am întors privirea spre el. Sângele se oprise acum, și am simțit că îmi vine rău. Omorâsem pe cineva. Frigul din casă mă făcea să tremur, deși aveam paltonul pe mine. Am fugit pe holul de sus, am mers în camera cu trenul și am trântit ușa. Am încercat să deschid geamul ca să las înăuntru puțin din căldura de afară, dar geamul se înțepenise. Picioarele mă furnicau în sus și în jos, pe dinăuntru, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Lee. Văzusem deja reacția din casă când s-a împrăștiat vestea că era cineva mort în grădină și că poliția e pe drum; oamenii care petrecuseră acolo toată noaptea s-au evaporat atât de rapid că puteam să simt pe hol miros de talpă încinsă. Nu le păsa ce se întâmplase și cui, pur și simplu nu voiau să fie implicați. Ivan, un hippie pacifist care era dealerul de droguri al casei, s-a năpustit pe ușă cât a putut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aș duce acasă, probabil m-aș îmbăta crunt și sentimental. Puteam face asta la fel de bine și cu oameni în jur. Zgomotul s-a revărsat imediat cum am deschis ușa din față, ca și cum aș fi luat capacul unei oale sub presiune. Holul era plin de oameni care se sprijineau de pereți, dând impresia că proptesc casa; se afla într-o așa stare de abandon încât părea un lucru plauzibil. Coridorul era îngust și plin de țigări, cutii de bere și pahare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aventuri de-o noapte, uneori un pumn sau doi, dar în mare atmosfera era de bun augur. Adevăratele lupte se duceau a doua zi după-amiază, în legătură cu cine trebuie să ajute la curățenie. Tom m-a luat în brațe la jumătatea holului, cu mult entuziasm. E înalt și lat în umeri și am dispărut în îmbrățișarea lui de urs pentru o vreme. —Sam, arăți minunat! a spus bucuros peste capul meu în timp ce încercam să tușesc, cu gura plină de fire din puloverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pal. Destul de ciudat, dar efectul per ansamblu era reușit. —L-ai văzut undeva pe Tom? a întrebat, uitându-se în jos la mine. A fost o greșeală din partea ei. Știam că a avut dintotdeauna o afinitate pentru Tom. E în hol, am spus cu răutate, privind melancolic înspre Julia Seddon. E înnebunit după ea de luni de zile. —Spălăcita! a spus Baby pe un ton care trebuia să fie batjocoritor, dar a sunat mai degrabă iritat. Așa îi plac lui, mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și falsă ce o făcea să semene cu o vrăjitoare și mi-am amintit ce coșmar era. —Ei bine, a spus trimițându-mi bezele cu entuziasm, a fost minunat să vorbesc cu tine, dragă. Ținem legătura. S-a îndreptat spre hol, făcând cu mâna înspre diverși oameni îsau „contacte“ cum îi numește ea), într-o manieră de prințesă cu aere, de la sublima înălțime a platformei pantofilor ei. Unul din motivele pentru care o urăsc este că lângă ea mă simt mignonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ușa aruncându-mi un zâmbet fugar. I-am zâmbit înapoi cu recunoștință. A ținut ușa întredeschisă. Ce gentleman. Aștepta liftul așa că am făcut stânga pe coridor, rămânând ascunsă până când am auzit că liftul începe să urce. M-am întors în hol și am luat-o pe scări până la etajul patru. Coridorul era pavat cu bucăți mari de gresie veche, cu linii și crăpături din loc în loc. M-am străduit să înaintez de-a lungul carpetei, mergând încet, o fâșie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vedeam. Pânze de păianjen la uși, mizerie îmbibată adânc în covoare, iar în aer plutea mirosul greu de țigări și bere. Până și eu, care eram destul de rezistentă la asemenea priveliști, am fost copleșită. M-am împiedicat de ceva pe hol și uitându-mă să văd ce e am găsit un pachet cu mâncare, urme de curry uscat, agățându-se ca niște viermi galbeni pe care până și pisica le refuzase. Chiar atunci Tom cobora pe scări. Și el arăta obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să fie ținută deschisă de ceva la fel de greu; nu voiam să fiu strivită ca o furnică. Deși nu le-ar lua mult să mă curețe de pe pereți. Senzația de închisoare trecea dincolo de fațadă. Podeaua era de granit, gri lucios, și holurile înguste cu multe lifturi din fier forjat. Tavanul era atât de înalt că nici nu puteam să îl văd. Laura Archer dispăruse. M-am uitat în jur. La biroul recepției stăteau doi străjeri în uniforme de culoare verde închis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
e aici, a spus. Merg să văd. Știu că e înăuntru. Spune-i că o caută Sam Jones și că ar fi bine să mă primească imediat. Menajera mi-a aruncat o privire și s-a dus sus. Am așteptat. Holul era larg și avea gresie albă și neagră dispusă într-un model diagonal. Lângă mine se afla o masă lustruită; pe ea se vedea un aranjament floral elaborat, într-o vază de porțelan, încadrat de două sfeșnice aurii, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o vază de porțelan, încadrat de două sfeșnice aurii, în care erau două lumânări perfect albe, neîncepute. Probabil erau schimbate și dacă erau aprinse măcar o dată. Deasupra mesei stătea atârnată o oglindă uriașă, sculptată și lustruită cu migală. Din centrul holului începea o scară cu o balustradă minuțios lucrată, cu treptele îmbrăcate în bucăți mari de mochetă neagră. Marginile treptelor erau vopsite în alb. Holul avea trei uși. Două erau închise. A treia, pe jumătate deschisă, dădea spre altă scară, aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
măcar o dată. Deasupra mesei stătea atârnată o oglindă uriașă, sculptată și lustruită cu migală. Din centrul holului începea o scară cu o balustradă minuțios lucrată, cu treptele îmbrăcate în bucăți mari de mochetă neagră. Marginile treptelor erau vopsite în alb. Holul avea trei uși. Două erau închise. A treia, pe jumătate deschisă, dădea spre altă scară, aceasta mergând la subsol. La baza scărilor era un stativ din lemn vechi, care susținea o altă vază de porțelan umplută cu alt aranjament floral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Să mergem în camera cu picturi. Fără să aștepte vreun răspuns a coborât și restul de trepte, a deschis una din uși și a trecut de ea, uitându-se la mine. Papucii ei nu scoteau nici un zgomot pe gresia din hol. Am urmat-o și am ajuns în living. întinzându-se de-a lungul casei, cu ferestre arcuite în fiecare capăt, era mobilat ca și holul cu o remarcabilă opulență represivă: mocheta albă ca laptele și groasă ca o cremă, mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de ea, uitându-se la mine. Papucii ei nu scoteau nici un zgomot pe gresia din hol. Am urmat-o și am ajuns în living. întinzându-se de-a lungul casei, cu ferestre arcuite în fiecare capăt, era mobilat ca și holul cu o remarcabilă opulență represivă: mocheta albă ca laptele și groasă ca o cremă, mese de mahon netezite până la strălucire, o mulțime de canapele și fotolii din brocart, aranjate cu gust, așezate pe picioare curbate aurii. Perdele din catifea atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
printre dinți. De afară s-a auzit un scrâșnet; o cheie întorcându-se în broasca ușii principale. Am tresărit. Am fost bucuroasă că și Catherine Hammond a făcut la fel. —Catherine, unde ești? se auzi vocea lui Clifford Hammond din hol. — Sunt aici, i-a răspuns ea, dar... Și-a făcut apariția în dreptul ușii, deja posomorât. Când m-a văzut, stând în fața soției lui, evident ieșită din decorul livingului său dichisit, în blugi și geaca mea de piele, cu cizmele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aici? a spus către soția lui. Nu-și dăduse jos haina. Era din vicuna neagră și părea grea ca o piatră de moară în jurul gâtului. Părul lui grizonat era atât de lins, că probabil și-l aranjase în oglinda din hol. Vanitate, vanitate. Stătea acolo, în dreptul ușii, cu picioarele puțin depărtate, încât corpul forma un triunghi negru, uitându-se fix la mine. —A venit să-mi spună ceva, a spus Catherine Hammond, cu vocea tremurând pentru prima oară în seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
necesar. Camera era mobilată confortabil în anonimat, aducându-mi aminte de o cameră ce servea drept model pentru dezvoltarea unei suburbii pentru navetiștii bogați. M-am așezat într-un fotoliu. Domnul Archer a dispărut și nu mult după aceea pe hol s-au auzit pași mici și grăbiți, doamna Archer intrând în living. A închis ușa și s-a așezat cu spatele lipit de ea. —Ți-am spus să nu mă cauți acasă, a zis ea fără nici o introducere. Vocea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aici? —De ce? A spus ceva atât de încet că abia am putut auzi. —Ce? Am spus nerăbdătoare. Urăsc hipioții. — Nu pot să-ți spun la telefon, a șoptit mai tare. —A, am înțeles. în casă erau două telefoane, unul în hol iar celălalt în living. Nici unul nu era într-un loc privat. —E ceva legat de ce am vorbit noi mai de mult... — Vrei să spui Claire? Lee? —Oarecum... —Vin imediat. 24tc "24" —Hai, deschide-l! Judy mi-a pus un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
uiți totul cu aceeași ușurință), ca de la sine, a dispărut din memorie tot ce nu ținea de lecții. Mi-am amintit de plic doar în timpul recreației mari când, după ce ne-am risipit cu toții în frigul însorit de afară sau în holul de la parter, am dat cu ochii de mama. Imediat ce am zărit-o, m-am întrebat iritat de ce n-a putut să mai aștepte și de ce a adus ea banii. Mama stătea stingheră în paltonașul ei mâncat de molii și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
milă. Această milă care m-a ars atât de tare în primul moment a ținut puțin; m-am eliberat de ea, adică m-am vindecat de ea complet în două reprize. Când m-am întors acasă de la liceu, intrând în hol și mergând spre camera mea pe coridorul îngust al apartamentului nostru sărac în care mirosea grețos a bucătărie, am simțit că mila aceasta, deși trecuse, mai păstra încă memoria tăriei dinainte. Apoi, când m-am așezat la masa din sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fel și neliniștea mea. Se făcuse stăpână pe toate simțurile mele, dar o simțeam mai dureros în partea de sus a stomacului, care, brusc, părea că se îmbolnăvise. În drum spre florărie, am hotărât, nu știu de ce, să intru în holul unui hotel scump și la modă. Împingând ușa batantă în care se oglindi imaginea tremurată a casei din față, am intrat și am străbătut vestibulul. Dar la bar era atât de pustiu și mirosurile de țigară, de apret, de aramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
e greață, dar, învingându-mi slăbiciunea, întind mâna, sting lampa, rămân un timp în întuneric și când, într-un sfârșit, mă ridic, simt că slăbiciunea și greața m-au lăsat; ies destul de ușor din cameră și cobor, pe pipăite, spre hol. N-am aprins becul; mă apropii de ușă, o deschid precaut, dar abia o pot ține, așa de tare mi se zbate în mână. Un vânt de gheață gonește pe străduță. În depărtarea pustie, lângă felinarele galbene se vede cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]