3,902 matches
-
știa încotro să se uite. A văzut-o pe fereastra cupeului și l-a fulgerat în capul pieptului. Apoi trăsura a încetinit și s-a oprit brusc, chiar lângă el. O vedea bine, prin ochii indiferenți ai lui Gligore, calmă, hotărâtă, uitându-se drept-nainte, spre casa boierului Văcărescu. Avea zulufi mărunți, ridicați ușor pe lângă tâmple, și gâtul înconjurat de trei șiraguri de perle. Alecu Moruzi a chemat la geam un slujitor și i-a spus ce i-o fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
venea maică-sa din când în când să-i umple frigiderul ori trimitea femeia să-i facă ordine prin apartament. În general, mergea la serviciu, unde îi uimea pe cei câțiva subordonați, toți cercetători, specializați în politici evenimențiale, tineri și hotărâți să descopere logica și cauzele adevărate ale unor fapte pe care istoricii le clasaseră. Așa erau, de pildă, povestea lui Boris Sarafoff, Revoluția din 1989, moartea lui Vlad Țepeș, istoria legionarilor, cadavre, singulare ori la grămadă, din diverse perioade, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai făcut câteva minute bune, căci taxiul se strecura greu, odată cu șuvoiul nesfârșit de mașini. A ajuns tocmai când Giulia ieșea. Era șifonată, umilită, frântă. 23. Giulia se gândise toată dimineața la Andrei Ionescu, iar către prânz chemase un taxi, hotărâtă să-l vadă la birou, adică să-i vadă fața lui socială și să-l înțeleagă mai bine. Era amărâtă că el n-o sunase, nu-i trimisese nici măcar un e-mail, și i se părea penibil să sune ea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
devenit gravă: - Nu se poate, nu mă bag la așa ceva, mai bine îl faci, păi, nu mai e de avort, hai, ia-ți banii, uite, îmi opresc 100 pentru consultație și lasă-mă. La așa ceva nu se așteptase. Giulia venise hotărâtă să scape de copil ca de o murdărie, iar cuvintele femeii o așezaseră într-o realitate pe care tocmai o aruncase la gunoi: crescând un copil făcut cu Greață, tot restul vieții prinsă de copil, să-l spele, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu există artiști și că în general nu există artiști pe care să nu-i cunoască el. Nu știa aproape nimic despre generația Giuliei și mai ales habar n-avea că în urma lui viața luase alt mers, încărcată de oameni hotărâți să nu se lase călcați în picioare de nimeni. Giulia a ajuns la Facultatea de Istorie cu puțină întârziere, așa cum își programase. Andrei era deja pe podium, îmbrăcat ostentativ „studențește“, cu un tricou roșu și cu jeanși negri, ca să câștige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu se oprește dacă îți verși lacrimile. Privirea înainte și urmează-ți calea!” Da, privirea înainte! Mă ridic în picioare. Oare ce vreau să fac? Nu știu, dar de mult nu mai acționez cu logică. Cu o mișcare scurtă și hotărâtă, mă învârt pe călcâie, îmi ridic geanta de jos, și urmez drumul șerpuit al muntelui. Nu știu unde mă duc, ce voi face și cum îmi voi reveni, cum voi reuși să trec peste sentimentul de vină ce-a pus stăpânire pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
copil. Oricând m-ai întreba ce-a însemnat copilăria pentru mine, n-as ști ați răspunde... printr-un cuvânt. Știu doar că eram fericită. Oglinda din camera mea cuminte reflecta doar adevăruri despre suflet. Mă apropii cu pași mărunți și hotărâți...o fetiță de-o șchioapă, cu ochii albaștri și profunzi ce explicau neînțelesul cerului, cu buclele negre și întunecate ce se atârnau pe ai mei umeri ca niște ciorchini de struguri îngrămădiți unul în altul, strânse în fundițe roșii ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tulbure liniștea, să mă despartă de pădurea nebună a nebunei mele copilării?! Totul se năruie. Toate speranțele. Tot! Și iar... “Bum! Bum! Bum!” Serios? Nici gândul nu mi-l mai aud. Doi pași, o ușă trântită cu putere, o voce hotărâtă, gălăgie! Unde-i pădurea mea? Unde-a dispărut simfonia frunzelor atinse de ploaie și adiate de vânt? Unde-s copacii tăcuți de veacuri, discreți și curați, râul din vale și mușchiul moale și rece? Deschid cu frică de-afară ochii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu aprob, mai încercă o dată: fratele? Am clătinat din cap, incapabilă să vorbesc. În acest caz nu aveți voie să intrați! Îmi pare rău! Am tot dreptul să intru! I-am salvat viața! am spus aproape țipat. Când mă văzu hotărâtă, zâmbi strâmb, deschise ușa și mă lăsă să intru singură. Am înghițit și am intrat în salon. Gresia era rece. Geamul era deschis și pe-o creangă cântau câteva păsărele. M-am apropiat de pat și am privit fața tânărului
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
brusc, un vânt puternic m-a lovit violent, parcă spunând: ,,Lasă-l să plece! Nu-i mai sta în cale!“ Era clar susținut și de greierii, care, dacă mai devreme cântau timid creând o atmosfera calmă, romantică, melancolică, acum intonau hotărâți o dinamică simfonie. Broscuța, bulversată de dorința mea de a opri soarele din mica sa excursie, a început să acompanieze ritmic greierii cu renumitele sale note: ,,Oac-oac!“. Nici frunzele nu se lăsau mai prejos și vâjâiau cât puteau ele de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de friptură, nici măcar de apă. N-aș fi lăsat-o nici pe mama să toarne apă într-un vas, spunea ea râzând. Îmi plăcea foarte mult povestea asta și aș fi ascultat-o la nesfârșit. Lea era mereu serioasă și hotărâtă și mult prea înțeleaptă pentru a fi vreodată aiurită. Și totuși, când îmi povestea cum a gătit ea prima dată pentru Iacob, Lea se transforma într-o fetiță prostuță și plângăcioasă. - Am fost așa proastă atunci, spunea ea. Am ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lungă tăcere înainte să continue: - E o mare cinste. Mi-a luat bărbia între mâinile el și a mai spus, cu multă blândețe: - O să fim din nou împreună la recolta grâului. N-am plâns. Eram speriată și furioasă, dar eram hotărâtă să nu plâng, așa că mi-am ținut gura strânsă, am respirat pe nas și n-am clipit. Așa am supraviețuit în timp ce mama se făcea tot mai mică și apoi dispărea la orizont. Nu-mi închipuisem niciodată cât de singură aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o aducea Re-nefer și i-am strâns degetele în semn de mulțumire. În ziua în care urma să acostăm, soacra mea a venit, mi-a pus degetele pe buze cu un gest ferm și mi-a vorbit pe un ton hotărât, care n-avea nici o legătură cu starea mea de sănătate: - Ne întoarcem pe pământul mamei și al tatălui meu, a spus ea. Ascultă ce am să-ți spun și supune-te. O să spun despre tine că ești fiica mea în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bătrân și mai obișnuit cu politica templului, i s-ar fi dat acest post. Dar în loc de asta, a fost ales unul dintre rivalii lui Nakht-re. Cea mai mare parte a personalului rămânea pe loc, iar bucătăreasa mi-a spus foarte hotărâtă să rămân și eu. Însă răceala din ochii noii stăpâne care a venit să supravegheze ceea ce avea să fie noua ei casă, m-a făcut să nu-mi doresc nimic mai puțin. Meryt era și ea în fața unei schimbări. Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zice că e furios, iar tânărul scrib se pare că e în pericol de moarte. Nu știu de ce s-au certat, cel puțin deocamdată. Dar cum aflu, vin și-ți spun. M-am ridicat în picioare, clătinându-mă, dar foarte hotărâtă. - Shery, am strigat, ascultă-mă acum, pentru că n-o să mă cert și nici n-o să repet. Trebuie să vorbesc cu stăpânul casei. Du-te și anunță-mă. Servitoarea a făcut o plecăciune adâncă, dar a spus, cu voce înceată: - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
privirea brusc cercetătoare a fratelui ei, zîmbise scurt, vrînd parcă să tempereze ardoarea cuvintelor, conchizînd apoi rapid: - N-am chef să ne ia drept niște bădărani, asta e tot. Dar, pînă la urmă, tu hotărăști. Pentru Christian, lucrurile erau deja hotărîte. Dacă acest Patrick Ryan izbutea s-o facă pe soră-sa să zîmbească, era bine-venit, fie că era sau nu insular. Berea curgea gîrlă de cîteva ceasuri cînd sosi scriitorul. Dădu roată cu privirea peste sala unde tăiai fumul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mod ciudat, Își tampona nasul cu o batistă și, În timp ce se apropia mergînd drept spre ea, Marie Înțelese, jubilînd, că Pérec avusese grijă ca măcar să-l facă să-și plătească mîrlănia. Îl așteptă pe Fersen fără a da Înapoi, foarte hotărîtă să nu scape ocazia de a-l face să simtă handicapul de a lucra Într-un mediu care avea să-i fie definitiv ostil. Polițistul, În aparență indiferent la prezența și la zîmbetul ei batjocoritor, o dădu la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
destul de bine consemnele, și apoi, cu toate cîte s-au petrecut... Cuvintele i se opriră pe buze văzînd expresia zeflemitoare a lui Lucas Fersen, care i-o arăta pe Gwen, cu gluga trasă peste ochi, venind spre ei cu pas hotărît și trecînd fără jenă peste banderolele galbene Înainte de a se proțăpi În fața polițistului. Fără măcar să-l salute, se interesă rece de adevărul unui zvon care circula În legătură cu o eventuală Închidere a sitului. Lucas se miră Încă o dată de repeziciunea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de informare tăbărîseră cu deliciu peste pățania eroului a cărui căsătorie fusese anulată din pricina Îndolierilor succesive care loveau familia logodnicei sale, și lăudau curajul excepțional cu care celebrul skipper ținuse să ia startul, deși logodnica lui era Încă suferindă. Pasul hotărît al lui Christian făcea să răsune și să se Îndoaie scîndura În echilibru care ducea la vas. Insensibil la Întrebările ziariștilor, la flash-urile fotografilor, nu mai Înregistra decît informațiile utile cursei. Părea, ca Înaintea fiecărei plecări, pe deplin concentrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca apa. Se agăța cu Îndărătnicie de acea imagine cînd văzu pătrunzînd, În cîmpul acela vizual incert, chipul Yvonnei. - Ți-am spus să nu-ți bagi nasul În treburile noastre... Sufocată de privirea rece, de ceea ce putea citi În privirea hotărîtă, Marie avu oribila impresie că Yvonne avea s-o azvîrle definitiv Îndărăt În infernul de coșmar din care ieșea cu mare greutate. Cu perna În mînă, femeia se aplecă peste Marie, cînd ușa se deschise lăsînd să apară o infirmieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Eu, da. Îl sfredeli cu privirea. - Dacă te pui de-a curmezișul drumului meu, te fac bucăți, chiar dacă pentru asta trebuie să dau la iveală secretul nostru În piața publică! Se răsuci pe călcîie, parcurse terenul de antrenament cu pas hotărît și tocmai trecea fără rușine peste spațiul verde, Înfigîndu-și adînc tocurile În gazonul delicat, cînd PM primi unda de șoc. Plasînd o nouă minge În suport, apucă crosa și, solid Înfipt pe picioare, lovi din toate puterile mingea care zbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de aceeași primire la fabrica de faianță, unde comentarii susurate cu glas scăzut se făcură auzite la trecerea ei prin ateliere. De la mezanin, Gwen o privi cum venea spre ea, dreaptă ca un I, cu bărbia Împinsă Înainte, cu privirea hotărîtă. Pentru prima oară, o văzu așa cum era. Un monstru. Mama ei. Yvonne urcă cîteva trepte, apoi se Întoarse și li se adresă tuturor cu voce surdă. - Nimeni, În afară de Dumnezeu, nu are dreptul să mă judece, iar Dumnezeu m-a iertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
insula asta, are mîinile deja pătate de sînge. Cine a mai ucis deja... - Sau cine are interesul să-i facă să dispară unii după alții pe toți cei care au terenuri ce au aparținut odinioară familiei Kersaint, ripostă Gwen, foarte hotărîtă să răspundă cu aceeași monedă. Prinși În hărțuiala lor verbală, nici unul, nici celălalt nu-l văzură pe Fersen intrînd În cafenea. Polițistul stătu să-i observe. Faptul că știa de acum că Gwen și PM aveau același tată dădea Întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
PATRICK RYAN Fostul pușcăriaș să fie cumva o nouă victimă a ucigașului din Lands’en? - Și dacă Ryan avea dreptate? hazardă Marie. Dacă Gwen s-a debarasat de ceilalți jefuitori ca să pună mîna pe prada rămasă? - E o femeie ambițioasă, hotărîtă și inteligentă. E limpede că Întreprinderea pe care o are nu-i ajunge. În special din cauza asta umblă după postul de primar, iar ambițiile ei nu se opresc aici. Caută prin alte mijloace să obțină ceea ce originea ei nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de fante și strivi cu furie al nu situ cîtelea chiștoc, fumat doar pe jumătate. Jumătatea care nu dă cancer, zicea el. Se crezu pradă unei iluzii văzîndu-l. Proaspăt ras, cu părul blond pieptănat cu grijă, cu privirea albastră și hotărîtă. - E cam tîrziu pentru o depoziție, rosti polițistul cu răceală. - Nu asta mă aduce aici. - Ce vrei de fapt de la mine ? Iertarea de păcate sau binecuvîntarea? - Vreau să-ți mulțumesc, i-o Întoarse Christian pe același ton. Că ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]