1,940 matches
-
deosebit lătăușul), larve de insecte (efemeroptere, trihoptere, plecoptere, chironomide), anelide, hirudinee și moluște. Dar poate, de asemenea, să se hrănească cu alge (diatomee, desmidiacee, alge albastre și verzi). La vârsta de 3-4 ani, atinge maturitatea sexuală. Perioada de depunere a icrelor are loc din februarie până în aprilie. Masculii sunt teritoriali și resping orice rival potențial. Fiecare mascul pregătește un cuib în gropițele de pe fundul apei. Reproducerea este precedată de un ritual de curtare, pentru a determina femela să vină și să
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
loc din februarie până în aprilie. Masculii sunt teritoriali și resping orice rival potențial. Fiecare mascul pregătește un cuib în gropițele de pe fundul apei. Reproducerea este precedată de un ritual de curtare, pentru a determina femela să vină și să depune icrele în cuib. Masculul curtează fiecare femelă care intră pe teritoriul său. Fiecare femelă depune 108-336 icre, cu diametrul de 2,3 mm. Masculul păzește ponta, până la ecloziune. Nu are importanța economică, deși carnea este considerat foarte bună și delicată. Servește
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
un cuib în gropițele de pe fundul apei. Reproducerea este precedată de un ritual de curtare, pentru a determina femela să vină și să depune icrele în cuib. Masculul curtează fiecare femelă care intră pe teritoriul său. Fiecare femelă depune 108-336 icre, cu diametrul de 2,3 mm. Masculul păzește ponta, până la ecloziune. Nu are importanța economică, deși carnea este considerat foarte bună și delicată. Servește drept nadă la undiță pentru păstrăvi.
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
pete negre sau brun-negricioase difuze, dispuse în linii transversale. Înotătoarele ventrale și anală palide, fără pete. Dimorfismul sexual nu este evident. Hrana consta din mici nevertebrate psamofile: insecte acvatice și larvele lor, crustacee copepode și gamaride, moluște, viermi; larve și icre a altor pești. Consumă și detritus organic de origine animală sau vegetală, alge unicelulare, din grupa diatomeelor. Maturitatea sexuală este atinsă în al doilea sau al treilea an. Perioada de depunere a icrelor durează de la sfârșitul primăverii până în septembrie (de
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
copepode și gamaride, moluște, viermi; larve și icre a altor pești. Consumă și detritus organic de origine animală sau vegetală, alge unicelulare, din grupa diatomeelor. Maturitatea sexuală este atinsă în al doilea sau al treilea an. Perioada de depunere a icrelor durează de la sfârșitul primăverii până în septembrie (de obicei în iunie), în funcție de climă și de debitul râurilor. Cârdurile de pești reproducători se deplasează în apele de suprafață în perioada de depunere a icrelor, situate în zone bine oxigenate, uneori, doar la
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
sau al treilea an. Perioada de depunere a icrelor durează de la sfârșitul primăverii până în septembrie (de obicei în iunie), în funcție de climă și de debitul râurilor. Cârdurile de pești reproducători se deplasează în apele de suprafață în perioada de depunere a icrelor, situate în zone bine oxigenate, uneori, doar la câțiva centimetri adâncime. Icrele sunt depuse de femelele în mai multe cicluri. După fecundare icrele sunt transportate de curent în jos spre fund și aderă la pietre sau alte elemente ale substratului
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
primăverii până în septembrie (de obicei în iunie), în funcție de climă și de debitul râurilor. Cârdurile de pești reproducători se deplasează în apele de suprafață în perioada de depunere a icrelor, situate în zone bine oxigenate, uneori, doar la câțiva centimetri adâncime. Icrele sunt depuse de femelele în mai multe cicluri. După fecundare icrele sunt transportate de curent în jos spre fund și aderă la pietre sau alte elemente ale substratului cu filamentele lor adezive. Icrele rămân atașate de suport până la ecloziune, care
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
debitul râurilor. Cârdurile de pești reproducători se deplasează în apele de suprafață în perioada de depunere a icrelor, situate în zone bine oxigenate, uneori, doar la câțiva centimetri adâncime. Icrele sunt depuse de femelele în mai multe cicluri. După fecundare icrele sunt transportate de curent în jos spre fund și aderă la pietre sau alte elemente ale substratului cu filamentele lor adezive. Icrele rămân atașate de suport până la ecloziune, care are loc în aproximativ 7-10 zile. Specia este afectată de boli
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
oxigenate, uneori, doar la câțiva centimetri adâncime. Icrele sunt depuse de femelele în mai multe cicluri. După fecundare icrele sunt transportate de curent în jos spre fund și aderă la pietre sau alte elemente ale substratului cu filamentele lor adezive. Icrele rămân atașate de suport până la ecloziune, care are loc în aproximativ 7-10 zile. Specia este afectată de boli virale și paraziți. Dintre paraziți predomină trematodele, cestodele și helminții și diverse specii de fungi. Printre principalii prădători sunt diferite specii de
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
rotunde albicioase. Pe înotătoarele dorsală și caudală sunt 2 rânduri de pete negre mărunte. Dimorfismul sexual nu este evident. Hrana constă din mici nevertebrate reofile: insecte acvatice și larvele lor (plecoptere, trihoptere), crustacee copepode și gamaride, moluște, viermi, larvele și icrele altor pești. Consumă și detritus organic de origine animală sau vegetală. Se reproduce între mai și septembrie (de obicei în mai-iunie), în funcție de condiții climatice din cursul anului. Fiecare femela depune câteva mii de icre. Icrele sunt depuse pe pietre, în
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
și gamaride, moluște, viermi, larvele și icrele altor pești. Consumă și detritus organic de origine animală sau vegetală. Se reproduce între mai și septembrie (de obicei în mai-iunie), în funcție de condiții climatice din cursul anului. Fiecare femela depune câteva mii de icre. Icrele sunt depuse pe pietre, în zone mai puțin adânci, cu o viteză a curentului de 1 m/s. În pescuitului industrial și sportiv au o importanța redusă și locală. Carnea deși osoasă, este totuși gustoasă, și este apreciată la
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
gamaride, moluște, viermi, larvele și icrele altor pești. Consumă și detritus organic de origine animală sau vegetală. Se reproduce între mai și septembrie (de obicei în mai-iunie), în funcție de condiții climatice din cursul anului. Fiecare femela depune câteva mii de icre. Icrele sunt depuse pe pietre, în zone mai puțin adânci, cu o viteză a curentului de 1 m/s. În pescuitului industrial și sportiv au o importanța redusă și locală. Carnea deși osoasă, este totuși gustoasă, și este apreciată la nivel
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
râului sau sub trunchiuri de arbori. Ziua se mișcă după hrană, însă încet și greoi. Se hrănește cu nevertebrate bentonice: insecte și larvele lor, crustacee, moluște și anelide. Într-o măsură mai mică, se hrănește și cu resturi vegetale și icre și puiet al altor pești. Se reproduce în aprilie-iunie, când porcușorii se urcă la ape mici; o femelă depune la suprafață 1000-3000 icre de culoare albăstruie-deschis, cu diametru de 2 mm, lipindu-le de pietre și plante. Puietul se dezvoltă
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
lor, crustacee, moluște și anelide. Într-o măsură mai mică, se hrănește și cu resturi vegetale și icre și puiet al altor pești. Se reproduce în aprilie-iunie, când porcușorii se urcă la ape mici; o femelă depune la suprafață 1000-3000 icre de culoare albăstruie-deschis, cu diametru de 2 mm, lipindu-le de pietre și plante. Puietul se dezvoltă repede. Pentru iernat își caută locuri adânci, îngropându-se în substrat și amorțind acolo până în primăvară. Are o importanța economică locală și nu
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
printre caracterele cele mai evidente la speciile acestui gen. Cu toate că uneori dungile nu sunt clar distincte la exemplarele vii, ele apar întotdeauna foarte pronunțat la cele conservate. Dunga mediolaterală este mai evidentă la peștii adulți în timpul perioadei de depunere a icrelor. Genul este răspândit în Europa. Multe populații sunt răspândite în partea de est a bazinului Mării Adriatice, pe arii de distribuție foarte limitate, și de multe ori sunt supuse unor modificări constante a mediului de către oameni și sunt în pericol
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
lui este frumos, verde pe spate, cu pete albastre pe cap, trunchi și înotătoare. Pe abdomen se distinge un desen reticulat brun, în formă de rețea, iar marginea înotătoarei dorsale este roșie, pe când a înotătoarelor anale și caudale, albastră. Depune icre bentonice pe la sfârșitul primăverii. Se hrănește cu crustacee, moluște și pești. Se poate folosi în acvarii mari, publice. Lungimea maximă este de 60 cm. Obișnuit atinge 15-35 cm și o greutate de până la 1,7 kg. În Marea Neagră atinge o
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
și lofobranhiate (Lophobranchii). Vezica înotătoare nu comunică cu tubul digestiv (pești fizocliști). La o o parte din specii tuburile urinifere sunt lipsite de glomerule Malpighi. La majoritatea speciilor, masculii au un organ incubator pe fața ventrală, unde femela își depune icrele pe care masculul le clocește. Ordinul singnatiforme este îndeaproape înrudit cu cel al gasterosteiformelor, dar acesta se deosebește de gasterosteiforme prin faptul că acești pești au capul și botul mai dezvoltat, primele 5-6 vertebre alungite și sudate între ele. Reprezentanții
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
apei. Sunt răpitori; se hrănesc în principal cu alte specii de pești, dar și cu cefalopode și crustacee. Puietul se hrănesc cu zooplancton (copepode, pteropode, larve de pești sau de crustacee). Sexele sunt separate. Femelele cresc mai mari decât masculii. Icrele și larvele sunt pelagice și plutesc aproape de suprafață; icrele sunt sferice, cu un diametru de 1-2,8 mm. Speciile mai mari de zeiforme au o anumită importanță comercială fiind pescuiți ca pești comestibili. Ordinul Zeiformes cuprinde șase familii: Pe litoralul
Zeiforme () [Corola-website/Science/333651_a_334980]
-
specii de pești, dar și cu cefalopode și crustacee. Puietul se hrănesc cu zooplancton (copepode, pteropode, larve de pești sau de crustacee). Sexele sunt separate. Femelele cresc mai mari decât masculii. Icrele și larvele sunt pelagice și plutesc aproape de suprafață; icrele sunt sferice, cu un diametru de 1-2,8 mm. Speciile mai mari de zeiforme au o anumită importanță comercială fiind pescuiți ca pești comestibili. Ordinul Zeiformes cuprinde șase familii: Pe litoralul romînesc al Mării Negre sunt cunoscute două specii: Unii autori
Zeiforme () [Corola-website/Science/333651_a_334980]
-
o mișcare rapidă a capului. Lepisosteiformele adulte au o platoșă bine dezvoltată formată din solzi ganoizi groși și oase dermice și prin urmare, ele au puțini prădători. Masculii ating maturitatea sexuală la 3-4 ani, iar femelele la 6 ani. Depunerea icrelor are loc din martie până în mai, în ape de mică adâncime, fiecare femelă fiind însoțită de trei sau patru masculi. Fertilizarea este externă. Numărul mediu de icre depuse de o femelă este de aproximativ 28.000, cu variații de la 4
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
Masculii ating maturitatea sexuală la 3-4 ani, iar femelele la 6 ani. Depunerea icrelor are loc din martie până în mai, în ape de mică adâncime, fiecare femelă fiind însoțită de trei sau patru masculi. Fertilizarea este externă. Numărul mediu de icre depuse de o femelă este de aproximativ 28.000, cu variații de la 4.000 la 60.000 în funcție de dimensiunea ei. Icrele sunt de culoare neagră, lipicioase și se agață de roci și de plante acvatice. Larvele eclozează în câteva zile
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
ape de mică adâncime, fiecare femelă fiind însoțită de trei sau patru masculi. Fertilizarea este externă. Numărul mediu de icre depuse de o femelă este de aproximativ 28.000, cu variații de la 4.000 la 60.000 în funcție de dimensiunea ei. Icrele sunt de culoare neagră, lipicioase și se agață de roci și de plante acvatice. Larvele eclozează în câteva zile și puietul se fixează de plantele acvatice prin discuri adezive de la capătul botului și rămân agățate până sacul vitelin se resoarbe
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
eclozează în câteva zile și puietul se fixează de plantele acvatice prin discuri adezive de la capătul botului și rămân agățate până sacul vitelin se resoarbe. După aceasta, puietul înoată liber, hrănindu-se cu larve de țânțari și alte insecte acvatice. Icrele și puietul nu sunt îngrijite de părinți. Icrele sunt extrem de toxice. Longevitatea acestor pești este de cel puțin de 20 de ani. Lepisosteiformele sunt frecvent considerate ca dăunători pentru peștii destinați pescuitului sportiv și rup adesea plasele pescarilor în statele
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
de plantele acvatice prin discuri adezive de la capătul botului și rămân agățate până sacul vitelin se resoarbe. După aceasta, puietul înoată liber, hrănindu-se cu larve de țânțari și alte insecte acvatice. Icrele și puietul nu sunt îngrijite de părinți. Icrele sunt extrem de toxice. Longevitatea acestor pești este de cel puțin de 20 de ani. Lepisosteiformele sunt frecvent considerate ca dăunători pentru peștii destinați pescuitului sportiv și rup adesea plasele pescarilor în statele din sud-estul SUA. Peștii aligator sunt prădători importanți
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
obicei nu este consumată de către oameni. Excepțiile includ New Orleans și unele regiuni din sud-estul Statelor Unite unde carnea peștelui aligator este vândută, și regiunile vestice din sudul Mexicului și Guatemala, unde lepisosteul tropical ("Atractosteus tropicus") este un pește comestibil important. Icrele lepisosteiformelor sunt toxice. Solzi ganoizi ai acestor pești au fost folosiți în trecut în confecționarea bijuteriilor, vârfurilor săgeților și a ornamentelor. Peștii aligator sunt populari în pescuit sportiv în sudul Statelor Unite, și-au inspirat multe turnee de pescuit. Lepisosteul cu
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]