3,043 matches
-
drepturilor fundamentale recent adoptată. Sunt numeroase ideile propuse reflecției cititorului, iar faptul că Greta Tartler ne invită să gândim inclusiv și mai ales cu instrumentele culturii la termeni precum subsidiritatea, (înțeleasă ca o "descentralizarea cât mai largă a deciziei"), stereotipurile identitare diglosia Europei (un continent obligat să vorbească două voci: una a unei limbi franca și alta a limbii naționale), ori "lingvistica ecologică" (salvarea dialectelor sau a limbilor de circulație restrânsă), pe un șantier care poate să neglijeze "detalii" esențiale, este
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
Romanul, tradus deja în mai multe limbi, va apărea curînd în Israel, în mai multe țări est-europene, promițînd să stîrnească reacții poate la fel de vehemente ca cele din Germania, dar firește, nuanțate diferit de experiențele de viață, de sensibilitățile, de componentele identitare determinate de propria istorie și de particularitățile locului. Literar vorbind, "fenomenul Littel" amintește foarte bine de cazul Houellebecq, asemănare pe care a sur-prins-o în paginile unui eseu recent publicat la Editura Gallimard François Meyronnis, sub titlul Despre exterminare considerată ca
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
o conștientizare a valorii de patrimoniu pe care o reprezintă aceste modeste bisericuțe de lemn. Fără ele, regiunile respective, Gorjul de sub munte, de pildă, nu ar mai fi ele însele, pierzându-și unul din semnele distinctive importante ce alcătuiesc „icoana identitară”. Sună cam prețios poate, dar, în fond, e vorba despre ceva extrem de valoros de care ar trebui să avem mare grijă, dacă am fi înzestrați cu un simț al timpului și al dăinuirii în istorie dezvoltat normal. Din sumar Am
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2531_a_3856]
-
parteneri, aceea că sînt permanent spionați de un ochi necunoscut. Jean Marc percepe prezenta această inefabila și în același timp surd amenințătoare că intruziune a unui trădător. Spionul este totodată trădător fiindcă el înșeală ambele părți implicate în riscantă negociere identitara, atît pe Jean-Marc cît și pe Chantal. Dar trădarea este, la urma urmelor, co-autorizată de cei doi: bărbatul e cel ce lansează jocul travestiului, în vreme ce femeia îl continuă, transformînd mască în persoana de sine stătătoare. De îndată ce înțelege că scrisorile erau
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
bărbatul e posesiv, că vrea să îi urmărească reacțiile la provocări amoroase pe care tot el le pune în scenă. Odată risipit misterul lui Cyrano (care pentru ea nu fusese, de fapt, niciodată Cyrano), Chantal se simte victima unor experimente identitare puse la cale de bărbat. Amintindu-si că Jean-Marc îi mărturisise cîndva obsesia lui că într-o bună zi nu o va mai recunoaște, ea e convinsă că rostul acelor scrisori erau de a o ispiti să accepte transformarea identitara
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
identitare puse la cale de bărbat. Amintindu-si că Jean-Marc îi mărturisise cîndva obsesia lui că într-o bună zi nu o va mai recunoaște, ea e convinsă că rostul acelor scrisori erau de a o ispiti să accepte transformarea identitara numai pentru că el să își poată verifica propriile sale răspunsuri, pentru a-și confirmă volatilitatea partenerei. Revoltata de a se ști subiectul cercetărilor lui, Chantal decide să îl pedepsească pe Jean-Marc, acționînd tocmai în logica jocului lui: întrucît ultima epistola
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
e o întîlnire adevărată, cu un bărbat în carne și oase (mai ales că în Londra locuiește fostul său rival amoros). Renunțarea la măști (a lui că Cyrano, a ei că infidela virtuală) echivalează însă cu o ieșire din spațiul identitar vital al personajelor, simbolizat de apartamentul în care cei doi locuiesc că pereche. Fiecare din ei, cînd ajunge în stradă, după ce a părăsit apartamentul în urma unei cerți, are senzația pregnanta a unei alunecări în afara realității. Irealitatea îi absoarbe pe amîndoi
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
ficțiunea pătrunde și ea în distopie, invadată de evenimente stranii și protagoniști fără chip. Rătăcita într-un coșmar din care nu se poate trezi, Chantal își uită la un moment dat numele, semnal absolut al alunecării ei fatale din spațiul identitar. Personajele grotești din jurul ei, proiecții ale coșmarului, o strigă cu un nume străin, căruia ea nu reușește decît să îi recunoască inadecvarea, fără a putea însă să îl și substituie corect cu realul sau apelativ. În eforturile ei disperate de
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
depună ceva mai mult efort, tocmai pentru că sutura nu e hollywoodian - continuă, ci, în cel mai bun caz, fragmentară, neatingând vreodată o rezoluție. Firește, o astfel de decizie a scenaristului și a regizorului îngreunează enorm munca actorului, tocmai din cauza jongleriilor identitare pe care e forțat să le performeze. Pe de altă parte, în acest mod demersul ontologic își păstrează integritatea fără să cadă în vreun stereotip Bildungsroman. De la un Justin la altul nu e vorba de o dezvoltare ponderată și coerentă
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
culminând cu ,cosirea" grădinii și cu un teren perfect arid, al doilea este un peisaj arătat prin clasicul truc al lui Hitchcock: ,unghiul olandez", adică o filmare dintr-un unghi câș, în contradicție cu congruența planurilor. Complementul vizual al alternării identitare a protagonistului se constituie prin cadrele pe care le ocupă. Neortodox, cum era de așteptat. Nu mai știu ce critic afirma că Fiennes are o carismă negativă, la care se adaugă o timiditate protectoare în jurul personajelor pe care le interpretează
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
cu democrația, iar oamenii au început să perceapă Statul ca pe o sursă a răului, a fricii, a umilinței. Democrația a venit în 1989, dar statalitatea, ca sumă de valori, ca virtute la care națiunea se îndreaptă cu speranță, confort identitar și afecțiune, s-a deteriorat încă mai mult. Aceasta fiindcă oamenii care serveau instituțiile, performând democratic, au năucit și mai mult establishment-ul și rigoarea lui, prin diletantism, uneori prin rea, alteori prin bunăvoință. În tot acest timp, preocupat de
Regele, cel mai puternic om () [Corola-journal/Journalistic/23759_a_25084]
-
în bine. Este adevărat că popularitatea și simpatia față de Rege și familia sa au crescut foarte mult. Oamenii cunosc și înțeleg mult mai multe decât acum douăzeci și doi de ani. Tinerii sunt informați, conectați și simt nevoia de repere identitare și statale. Ei au simpatie față de curajul și statura morală a Regelui, ca și față de abnegația și modestia fermecătoare a Principesei Moștenitoare. Milioane de români din Europa și America, tineri și competenți, înțeleg mai bine, mai profund, importanța de a
Regele, cel mai puternic om () [Corola-journal/Journalistic/23759_a_25084]
-
înțeles rostul celor întîmplate, un rost mai adînc și mai important decît cel al imediatului. Daria e, fără îndoială, eroina care întruchipează o identitate dubitativă, care, îndoindu-se de temeinicia unei alegeri se îndoiește de fapt de însăși structura ei identitară. E imposibil de stabilit un răspuns colectiv la această dramă a despărțirii, dar impresia mea este că toți protagoniștii descoperă, trăind laolaltă ultimele clipe ale Matiorei, faptul că în fiecare dintre ei se află mai mult de o singură făptură
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
la număr, să scrie fiecare o poveste cu vampiri. Până aici, nimic de zis, deși existau, cu siguranță, și alte teme. Doar că provocarea sună în felul următor, citez după numărul din 7 martie: „Pentru a remedia această degradantă derivă identitară (dezinteresul față de vampiri - n.n.) și cum România este invitatul de onoare al Salonului Cărții anul acesta, leam propus celor nouă autori să redea sugătorilor de sânge titlul lor de noblețe.” Vă veți întreba, ca și noi, înainte de a vedea titlul
Ce știu jurnaliștii francezi despre România () [Corola-journal/Journalistic/3799_a_5124]
-
redea sugătorilor de sânge titlul lor de noblețe.” Vă veți întreba, ca și noi, înainte de a vedea titlul cărții și titlul articolului din „Le Point”, ce legătură este între prezența României ca invitat de onoare al Salonului și remedierea derivei identitare cu pricina. Ei bine, articolul se intitulează „Dracula, trezește-te!” iar volumul, Bun venit în Transilvania. Ca să vezi din ce motive ne dau atenție francezii, când ne dau: continuând să-l confunde pe Vlad Țepeș cu personajul lui Bram Stoker
Ce știu jurnaliștii francezi despre România () [Corola-journal/Journalistic/3799_a_5124]
-
an cazul umorului an sens mai restrâns, diferit de formele elementare, non-intelectuale și adesea non-lingvistice, ale comicului). Valorizarea pozitivă e confirmată de tendința stereotipurilor etnice de a atribui sau cel puțin de a nu nega aptitudinea pentru umor propriului grup identitar, unele dintre aceste stereotipuri ("umorul englezesc", "umorul evreiesc") bucurându-se chiar de o mai largă răspândire și acceptare. Ideea că "românii au umor" sau "simțul umorului", ca și aceea că ar exista un umor caracteristic românesc șanț destul de puternice și
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
înscris - prin viață și prin operă - în acest ,spațiu blestemat" al istoriei țării noastre. Cu prețul sacrificării. De aceea, unii dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape au putut observa că Virgil Ierunca își ascunde, cu pudoare, o profundă tristețe identitară. Nu-mi aduc aminte să-l fi văzut vreodată rîzînd degajat. Cu o maximă demnitate el pare a-și fi trăit anii lungi de exil într-o gravă tensiune. ,}ara întristării", ,România, altădată senină", îi era mereu prezentă. Cine e
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
și foamea. Foamea și frica. Două stări umane limită. Foamea, ca detresă biologică. Frica, una psihică. Amândouă generatoare de mari dezechilibruri, - sau de aranjamente social-politice. Cu reversul lor imposibil de ocolit, de amânat: REVOLUȚIA!... Identice ca mobiluri ale istoriei și identitare în acțiunea lor literară... întâlnire întâmplătoare, prin 1960, cu o prostituată cunoscută și care acum, la vreo 45, spăla pe jos într-un restaurant, - la închidere. O prostitutată care, în urmă cu vreo 20 de ani, arăta bine, fiind vestită
Frica!... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8033_a_9358]
-
crede Harold Bloom, sinele individual. "Autoritatea estetică sau puterea estetică sînt tropi exprimînd energii eminamente solitare, nu sociale", declară tunător criticul, în plină era a pulverizării noțiunii de individ, a descoperii unor maladii, precum aceea de personalitate multiplă, a dilemelor identitare la toate nivelurile imaginabile. Indiferent însă de vremea în care trăim, primordialitatea individului este o axioma în teoria lui Bloom pentru că ea îi permite o opoziție importantă: aceea dintre sinele solitar, cufundat în lecturi și vrăjit de sonetele shakespearene, pe
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
aceeași tonalitate critică, marcată de admirație, respect, empatie. Dacă Felicia Antip realizează un portret biobibliografic, arătînd vîrstele creației și cele două paliere de atitudine ilustrate de Iordan Chimet (,evaziunea" în literatura așa-zis minoră, pentru copii, și asumarea unei problematici identitare foarte fierbinți), ceilalți critici focalizează și analizează cîteva opere care au făcut renumele autorului. Printre acestea, desigur, Închide ochii și vei vedea Orașul, povestea fetiței Elli urmărite de amenințătorul Gagafu. Interesant - și simptomatic - este că lectura cărților lui Iordan Chimet
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
de deputat pentru fiecare minoritate națională, inclusiv pentru cea ucraineană. În structura Guvernului României funcționează un departament - Departamentul pentru Relații Interetnice - care gestionează problematica minorităților naționale. Minoritățile naționale beneficiază de fonduri importante din bugetul de stat pentru realizarea proiectelor lor identitare. În abordarea chestiunii minorităților naționale, noi plecăm de la premisa că aceste comunități care conviețuiesc în România constituie o bogăție culturală și socială, chiar și economică. Respectându-le drepturile acestor concetățeni, ne respectăm pe noi înșine și, în final, devenim mai
Teodor Baconschi: România şi Ucraina s-au angajat să construiască o bună vecinătate autentică () [Corola-journal/Journalistic/46963_a_48288]
-
orașe reprezintă un obiect de cercetare legitim și predilect pentru literatura comparată. În acest mod, literatura comparată răspunde și responsabilităților interdisciplinare stabilite de la început prin condiția ei. Pentru că analiza acestei dinamici imaginare a constituirii unei mitologii sau a unei configurații identitare fantasmatice poate reprezenta o contribuție distinctă la înțelegerea istoriei urbane înseși." (pag. 14) În ce are mai bun, studiul lui Caius Dobrescu se apropie nu o dată de viziunea detașat politizată a lui Pascale Casanova dintr-o carte ca Republica mondială
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
se reînmatriculează ca student, culmea, sub propriul lui nume, pretinzînd totuși că este doar "un văr" al celui care declanșase imensul scandal cu ani în urmă. Nu trebuie să bănuim aici intenția nici unei înșelătorii, revenirea protagonistului - numai aparent! - în formula identitară inițială constituind miza estetică și psihologică scontată de Waugh. Pennyfeather din final nu mai are cum să fie Pennyfeather de la început, "înrudirea" lor fiind vagă și îndepărtată. Trilogia de sfîrșit de carieră, Sword of Honour/Sabia de onoare (Men at
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
reședință nobiliară - Brideshead -, Charles descoperă o familie tradițională britanică, afectată - straniu - de toate viciile modernității. Sebastian pare un ins cu personalitatea zdrobită de ambianța domestică (și, cu precădere, de autoritatea maternă), în timp ce frații lui, Bridey și Cordelia, sînt complet anihilați identitar, trăind doar în devoțiune pentru valorile induse de mama dominantă, Lady Marchmain. Julia, o altă soră (de care Charles se simte puternic atras, deși, concomitent, se lasă împins și către mici experimente homoerotice cu instabilul Sebastian), caută, asemenea fratelui ei
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
devoțiune pentru valorile induse de mama dominantă, Lady Marchmain. Julia, o altă soră (de care Charles se simte puternic atras, deși, concomitent, se lasă împins și către mici experimente homoerotice cu instabilul Sebastian), caută, asemenea fratelui ei fluctuant, un echilibru identitar, într-o lume plină de ambiguități și incertitudini. În sfîrșit, părinții, Lord Marchmain și copleșitoarea Lady Marchmain s-au separat de mulți ani (la căsătoria lor, bărbatul trecuse de la anglicanism la catolicism, pentru a-i fi pe plac soției, dar
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]