13,415 matches
-
o orbită inferioară a receptării. Un caz flagrant este cel al lui Traian Chelariu, scriitor bucovinean din generația lui Mircea Streinul și a grupării Iconar, despărțit însă de aceștia pe chestiuni personale și, în ultimii ani ai interbelicului, de adeziunile ideologice. Și unii, și alții au avut de suferit din pricina acestor adeziuni, până în ’89 fiind complet ocultați. Dar, după 1989, Streinul și „iconariștii” au fost recuperați de istoria literară - în bună măsură, datorită eforturilor criticului Mircea A. Diaconu -, în timp ce Traian Chelariu
Jurnalul lui Traian Chelariu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4734_a_6059]
-
G. Dimisianu, Alexandra Tomiță, Sanda Cordoș, Ioan Stanomir, Angelo Mitchievici, Paul Cernat, Dan C. Mihăilescu ori subsemnatul, nu cred că sunt mulți cei care au citit de la un cap la altul sutele și sutele de pagini generate de fostul șef ideologic al PCR. Dacă ar fi să le dau un titlu mai adecvat, acesta ar fi Despre marxismul gongoric. Ori Despre pompierismul hiperbolic. Înțeleg că volumele s-au vândut totuși relativ bine, dar mă îndoiesc că nostalgicii care le-au cumparat
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
și a gânditorului politic democrat. Ca istoric al comunismului românesc și internațional, însă, am citit cu atenție această carte, precum și următoarele volume. Este o tentativă a fostului doctrinar al PCR de a-și reconsidera tinerețea și participarea (ascensiunea) în cadrul aparatului ideologic marxist-leninist, mai ales în anii ’50. Pretenția obiectivității nu este nicio secundă atenuată de recunoașterea faptului că autorul nu are cum fi un martor lipsit de interese personale, un personaj situat deasupra vîltorii. A fost nemijlocit implicat în reproducția ideologică
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
ideologic marxist-leninist, mai ales în anii ’50. Pretenția obiectivității nu este nicio secundă atenuată de recunoașterea faptului că autorul nu are cum fi un martor lipsit de interese personale, un personaj situat deasupra vîltorii. A fost nemijlocit implicat în reproducția ideologică a sistemului, a fost dirijorul propagandei vreme de decenii. Lui i se datorează sinistra formulă, „Ceaușescu ne este baci”, rostită la Congresul al XI-lea din 1974. Nimeni nu a justificat mai insidios cultul personalității lui Ceaușescu decât Popescu. A
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
Ardeleanu, Ion Banu, Marcel Breazu și N. Tertulian. Primul, un ilegalist închistat și sumbru, a condus vreme de decenii cenzura. Istoricul filozofiei Ion Banu (fost avocat social democrat) era un intelectual care încerca să mențină o minimă decență în jungla ideologică stalinistă. Breazu (frate cu istoricul literar proletcultist Vicu Mândra și cu caricaturistul oficial al stalinismului, Eugen Taru) era un marxist de mâna a treia, conformist și fals-bonom. Popescu are neîndoios talent portretistic, unele pagini sunt chiar savuroase (de pildă, acelea
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
simpatie și înțelegere. Estetician en titre al stalinismului din România, N. Tertulian, pe care l-am avut profesor de sociologia literaturii în anii ’70, devenit așadar un personaj fin, poliglot și erudit, s-a aruncat, încă din 1947-1948, în vîltoarea ideologică a leninismului cu mistuitoare și autonimicitoare pasiune. Ca și un Ov. S. Crohmălniceanu, Silvian Iosifescu, Savin Bratu, Ion Vitner ori Paul Georgescu, Tertulian a plătit tribut celui mai negru stalinism. A renăscut ulterior, a scris eseuri importante despre Lukacs, Adorno
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
Disperarea libertății, Memorii, vol. VI, Curtea Veche, 2007, p. 242). După care adaugă o notă provocată de publicarea Raportului Final, document analitic unde este desemnat printre responsabilii experimentului catastrofic care a fost dictatura ilegitimă și criminală. În opinia fostului sacerdot ideologic, „avem de-a face cu o hipertrofică și vetustă colecție de invective politice extrase din arsenalul «războiului rece» (când taberele în conflict încercau să-și susțină, abuzând la extrem de răbdarea hârtiei, exclusivistele acuzații reciproce)”. Mai grav, consideră Popescu, „gruparea autoare
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
de a-și pune în circulație obsesiile politice (de o subiectivitate ostentativă, lipsită de orice rigoare istorică, sociologică, doctrinară și culturală) sub egidă oficială, cu antetul înaltei instituții prezidențiale a țării (determinată până la urmă să-și încalce echidistanța față de confruntările ideologice din societate și să se lase manipulată în scopuri vindicativ-partizane”. Așa privește Dumitru Popescu efortul de confruntare onestă a trecutului traumatic, un efort în care s-au implicat autori (membri experți ai Comisiei) precum Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Alexandru Zub
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
cu grave consecințe sociale. Discipol al lui Răutu, nu a avut vocație de eretic. Omul care se jura că detestă poncifele irespirabile, cel care a făcut în repetate rânduri elogiul subiectivității creatoare, a rămas pînă la capăt ostatecul unor năluciri ideologice. Cînd alții mișcau în front, el continua să defileze cu turma. Memoriile abundă în aceleași extenuate clișee despre exploatare, lupta de clasă, complotul gorbaciovist și cîte altele. Pe de altă parte, pentru cei care studiază cîmpul intelectual din acei ani
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
continua să defileze cu turma. Memoriile abundă în aceleași extenuate clișee despre exploatare, lupta de clasă, complotul gorbaciovist și cîte altele. Pe de altă parte, pentru cei care studiază cîmpul intelectual din acei ani, distribuția raporturilor de forțe în aparatul ideologic, rolul școlilor de partid și al secției de propagandă și presă, intervenția directă a liderului partidului în cristalizarea retoricii puterii, articularea discursului totalitar în diversele etape ale regimului, aceste memorii oferă importante informații care, firește, trebuie tratate cum grano salis
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
de inși certați cu civilizația și acuzat că distruge cultura română, cu Eminescu cu tot. Își imaginează cineva că inșii cu pricina îl mai citiseră pe Eminescu din școală? Sau că mureau de dragul lui? Ura lor n-are nici o motivație ideologică (aici mă despart de Mircea Mihăieș, care a publicat în numărul României literare de săptămâna trecută un articol plin de amărăciune pe această temă, povestind cum le-au fost arse fotografiile, lui și lui Patapievici, în Piața Operei din Timișoara
Cui i-e frică de Pleșu și de Patapievici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4743_a_6068]
-
declarat Gabriel Oprea, la finalul Biroului Politic Permanent Național al UNPR despre politica de alianțe a Uniunii. "Considerăm că ideea coalizării forțelor responsabile din țară este în sine una foarte bună. Însă nu cred că încărcarea ei cu o dimensiune ideologică de stânga sau de dreapta este utilă. Sunt oameni responsabili și într-o parte și într-alta. În plus, bătălia din 2012 nu va fi între stânga și dreapta, ci între seriozitate și demagogie. Prin urmare, o coaliție este utilă
Oprea, despre o alianţă a UNPR cu alte partide: Probabil un parteneriat cu formaţiunile din Coaliţie () [Corola-journal/Journalistic/47524_a_48849]
-
Spania, indigenii fug de muncile de jos, lăsîndu-le în seama alogenilor. În genere, cînd aristocrația devine o plagă, atunci demagogia și-a atins apogeul, iar filologul Robert Flacelière, a cărui știință redutabilă face farmecul cărții, sucombă uneori sub uimitoare timorări ideologice. În rest, o carte de o atrăgătoare docimazie.
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
afaceri liberal mai degrabă s-ar potrivi într-o mișcare "anarho-capitalistă". "La o zi după ce a declarat că Uniunea Europeană e al 4-lea Reich și că euro e un experiment nereușit, Dinu Patriciu e invitat de ministrul Muncii la articularea ideologică a Mișcării Populare. Dacă luăm de bune credințele ferme ale lui Dinu Patriciu, afișate deschis de-a lungul vremii, eu îl văd mai degrabă într-o Mișcare anarho-capitalistă decât într-una care să se reclame de la identitatea populară", este de
Cristian Preda: Pe Patriciu îl văd într-o Mişcare anarho-capitalistă, nu într-una populară () [Corola-journal/Journalistic/47547_a_48872]
-
sau Iarna pe uliță a lui George Coșbuc, un idilism stângaci. De fiecare dată, în cazul lui Crulic primează procedura, formularul, birocrația, formele cu care neantul parafează o existență. Rezistența lui Crulic este departe de gesticulația antitotalitară sau de angajamentul ideologic, ea rămâne cea a unei bune-credințe revoltate, numitorul comun prin care orice existență răspunde neantului, oricare i-ar fi ideologia.
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
să sară gardul, iar tu, criticul-polițai, îi altoiești cu sete peste spinare. Dacă n-o faci, dacă lauzi prea mult, intri în categoria „criticilor de curte”, a celor fără personalitate. Și atunci, pentru a-ți salva obrazul, introduci criterii extraliterare: ideologice sau de generație. Îi lauzi cu nemiluita pe „ai tăi”, dar îi calci în picioare pe „ceilalți.” Și astfel ești „obiectiv”. E ceea ce se întâmplă - onoare excepțiilor - cu aproape toți criticii activi ai momentului. Opțiunile trans-estice îi fac de-o
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
dezinteresul pentru cultură e datorat și intoleranței profesate de comisarii politici de la anumite publicații cu pretenții „elitiste” înseamnă a fi orb. Când, programatic, lauzi cărțile unor autori convenabili și, la fel de programatic, le tăvălești în noroi pe cele scrise de inamici ideologici, de ce te-ar mai crede cititorul? Poate te crede o dată, de două, de trei ori. Dar când lauzi cu obstinație doar marfa de mâna a doua, pretinzând că cea de mâna întâi e expirată, nu e suficient de „progresistă” și
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
trena lui Nietzsche și Heidegger, și secțiunea de filosofie politică, în care puseurile de socialism iresponsabil au preschimbat spiritul galic într-o colecție defunctă de principii egalitariste. Acest egalitarism sinucigaș nu numai că a distrus cultura Franței, dar etuva presiunilor ideologice e atît de apăsătoare, încît îți trebuie o naivitate de basm ca să crezi că în universitățile din Paris se gîndește liber. În realitate, spiritul parizian a fost sterilizat sub coerciția unui cîmp mediatic de evidentă tendință stîngistă, așa explicîndu-se de ce
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
decît pe Raymond Aron sau Rousseau, arătînd simultan interes pentru științele tari, în dauna atenției acordate efervescenței stilistice a comentatorilor de presă. Cu alte cuvinte, se constată o reacție de sastisire a minților tinere la agresiunea mediatică săvîrșită în scop ideologic. La rîndul său, Bertrand Vergely aduce alte trei nuanțe. Mai întîi, francezul modern trăiește în afara lui însuși, interioritatea spiritului fiindu-i omorîtă de ambianța tehnică. E ca și cum insul se poartă de parcă nu ar avea suflet, sloganul epocii fiind cel al
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
a mai spus că Antonescu a vândut PNL social-democraților. ”Unde este PNL? Vă o spun ardelenește: pe nicăieri. Acolo este PNL. Dacă merg pe direcția în care merg acum PNL, se desființează, oricum PSD va înghiți din punct de vedere ideologic și doctrinar PNL, în acest moment PNL s-a topit din punct de vedere doctrinar în PSD. Eu cred că Crin Antonescu din dorința nemărginită de a ajunge președinte al României a vândut PNL lui Iliescu și Năstase. Generația tânără
Boc,despre liderii USL: Iliescu- Patriarhul roşu,Năstase- baron al corupţiei, Antonescu a vândut PNL () [Corola-journal/Journalistic/47694_a_49019]
-
și dintr-un interviu radiofonic, luat poetului de către un alt poet, Ion Drăgănoiu. Numai atât, și tot ar fi devenit un mic tezaur, căci Dimov a fost un scriitor care a întâmpinat constant probleme - cu cenzura, cu Securitatea, cu cerberii ideologici -, iar prezența sa în eter, la microfonul postului național de radio, fie și pentru câteva minute, nu era ceva obișnuit. Nu e, desigur, nimic onorabil în împrejurarea că ne-au rămas 23 de minute cu vocea lui Leonid Dimov, și
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
în epoca nonvalorilor și a uniformizării excesive. Nu se abstrage din lume, ci numai dintr-o societate comunistă avînd tendința de a coborî personalitatea în informal - în anorganicitatea unor mase cu cel mai degradant statut (al unui obiect de manevră ideologică, în fond, propagandistică)”. Evident, victimă a unei ordini politice aberante, Radu Petrescu s-a retranșat în estetic ca într-un mediu proteguitor. Flaubertian și deopotrivă proustian, acest prozator de-o uriașă tenacitate, de-o calofilie utilizată precum un instrument al
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
poate fi efectuat aproape în orice condiții”. Dar nu e numai atît. E și o cale, repetăm, a regăsirii eului, o dureroasă convertire a neajunsului în cauză în calitate. Prin nobila replică dată idealizării factice pe care o implica obligația ideologică, prin confruntarea unei ambianțe repulsive cu o intensivă estetizare. „Eu (...) spun lucrul interesant, declară autorul, că propice marii arte e tocmai regimul dictatorial care forțează pe oameni să trăiască în pure convenții și prin aceasta să dea un conținut și
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
lui Ivașcu au fost în anii comunismului de natură practică. Morale, dacă vreți, nu însă politice. Deși comunismul îl dezamăgise, o dată prin caracterul totalitar al regimului, a doua oară prin deriva naționalistă de după 1971, n-a schimbat, propriu vorbind, tabăra ideologică. A fost toată viața lui un om de stânga. Îmi vine greu să cred că a făcut-o în 1941, când nimic nu-l silea, refuzând s-o facă în deceniile de comunism, când presiunea era imensă. Cu Dej, care
Câteva precizări cu privire la George Ivașcu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5012_a_6337]
-
Cronicar Ghidușii ideologice În DILEMA VECHE din 15-21 decembrie trecut, Dan C. Mihăilescu publică o scrisoare de la o elevă de la colegiul bucureștean Sf. Sava în care pesimismul lui Cioran este simțit (căci nu de o interpretare e vorba) ca un elixir de vitalitate
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]