3,638 matches
-
arbore nu e singur niciodată. Prin rădăcinile lor, copacii de pe tot pământul comunică între ei. Cu oamenii nu e la fel. Fiecare om e captivul propriei suferințe. Ce n-a înțeles bunicul tău e că, dacă fiecare nouă generație are idolii ei, atunci ea are și demonii ei. Or, demonii au rădăcini, ca și copacii. Demonii de pretutindeni și din orice timp au, ca și copacii, totul în comun, mai puțin numele. Niciun om singur nu poate rosti atâtea nume dintr-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Isaia, e când nu iei în cur șutul pe care îl meriți. Hai, la culcare. Mâine-dimineață devreme e iarmaroc, avem multă treabă. Muntele Casei Domnului va fi cel mai înalt și toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Oricum, toți idolii vor pieri. Iadeș trase o foaie putredă de cort din grohotișuri. O mirosi și strâmbă din nas, dar frigul strângea parcă mai tare. Așa că potrivi zdreanța măcar să-i acopere șalele. Mă gândeam la mortu’ ăla... spuse Chisăliță, privind cu invidie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cuvintele potrivite, se lăsă în genunchi, ca un samurai, cu șezutul rezemat pe călcâie. Se gândi că ar fi trebuit să se roage, dar nu-i veni în minte nicio rugăciune. Își dădu seama că nici nu se rugase vreodată. Idolii templului din copilăria și tinerețea lui nu sălășluiau pe catapeteasmă, ei îți cereau să-ți dovedești supunerea și te umileau în alt fel. Pe urmă, după revoluție, Maca se simțise atât de liber, încât de puține lucruri își mai aducea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
le citea, le arunca. Hârtiile se înălțau în adierile stârnite de flăcări și se roteau, ca niște vrăbii de foc. Podurile rulante, brațele de fier, boturile căscate, frunțile încovoiate, înzorzonate și încornorate înce pură să se topească. El blestema și idolii se scurgeau ca o lavă. În depărtare se auziră sirenele pompierilor. Nu-i lăsa să pună mâna pe tine, răsuna vocea paracliserului ce începu să bată clopotul mare, în timp ce, printre atâtea flăcări ce luminau de pretutindeni, ceasul lui de pământ
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
împotriva oricărei poliții a părinților în viața copiilor." Nu m-am exprimat exact... Vreau să zic: s-o consiliezi... să-i deschizi ochii..." "S-o consiliezi pe Pica... Ai haz... Știi bine că nu se uită la ce spun eu. Idolul ei ești tu." Astea sunt definiții de-ale tale. N-am să devin confesor de fete nubile. O mamă e datoare să câștige intimitatea copiilor, a fetelor îndeosebi, să se facă necesară." "Mă agasezi cu teoriile tale! Altădată tu mă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
serios și rămăsese credincioasă imaginii lui Ioanide. Arhitectul și Erminia își reluară apoi raporturile în forma prieteniei discrete și suave, însemnînd pentru unul aspirația către puritatea de care nu era totdeauna apt, iar pentru celălalt o adorație ilimitată pentru valoarea idolului său. Ioanide își făcuse în podul casei lui Hergot o odăiță în care se refugia când voia să fie liniștit sau când se plictisea de lume, și Elvira, care știa de aceste capricii, nu-l căuta niciodată aici și nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
simpatii, de care habar n-avea, în rândurile "bandei" și totodată se bucura de buna dispoziție a tinerimii adverse Mișcării, ca victimă inocentă a ei. Astfel, în vreme ce Dan Bogdan recoltase antipatia ambelor tabere, din stângăcie, Ioanide, fără să știe, devenise idol al amândurora. Când deci Pomponescu auzi cuvintele soției sale, crezu cu tot dinadinsul într-o manevră malignă a arhitectului, spre a-l diminua. Era imposibil ca Ioanide să nu fie complice cu Tudorel. Un infam ambițios, lucrând pe două fronturi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui din ultima vreme, se produse din nou un sentiment de moderație. - Uite unde a ajuns Ioanide cu zăpăcelile lui! - Un nenorocit! Îl trădă Gaittany verbal, ca să cîștigesubstanța. Intercesiunea lui Pomponescu se dovedi foarte eficace pe lângă autoritățile militare, ministrul fiind idolul ofițerilor și al preoților, din cauză că după el cele două coloane de susținere ale patriei erau Armata și Biserica. Adevărul mai era că membrii guvernului se arătau foarte sceptici cu privire la eficacitatea sentinței, desfășurarea campaniei militare indicând un succes aproape sigur, măcar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcîndu-și vânt cu batista, în ciuda frigului, și ascunzîndu-se în fundul cupeului, stărui pe lângă Munteanu să curme o reprezentație necompatibilă cu funcția lor. Munteanu, păstrând, cu tot fanatismul, un fond de recunoștintă față de Gaittany, ordonă întoarcerea automobilului și astfel trupa lipsită de idoli se întoarse și ea cu lumânările. Madam Pomponescu, înspăimîntată, ceru audiență Hangerlioaicăi și-i solicită protecția în virtutea faptului că Pomponescu intervenise pentru Hangerliu. Prințesa știa aceasta, dar era mai ales necăjită de scandalul ce se făcea cu Cioarec și chiar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Nietzsche susținea că valorile moralei tradiționale, bazate în esență pe creștinism, sunt generate de “cauze imaginare”. Acestea sunt eronate și, ceea ce este mai important, afectează însăși esența vieții, fiind mai degrabă, principii ale descompunerii și decăderii. În cartea sa, Amurgul idolilor, filosoful spunea: “Astăzi nu mai avem milă față de ideea «liberului arbitru»: știm prea bine ce înseamnă - este cea mai dubioasă dintre șmecheriile teologilor, avănd drept scop ca omenirea să devină «responsabilă» în înțelesul dorit de ei, adică să devină dependentă
Predestinare sau liber arbitru?. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Emanuel Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2302]
-
die Kindertaufe geübt?, în care aduce probe documentare care arată că spre sfârșitul veacului I a. Chr., iudeii au ajuns la ideea că păgânii sunt „prihăniți” nu numai din punct de vedere cultic - ca unii care se închinau „făpturii”, adică idolilor și nu Făcătorului a toate, ci și personal, fiecare în parte. De aceea, atunci când erau acceptați în rândurile prozeliților, ei erau supuși unui dublu ritual: circumciziunea, care spăla necurăția obștească, cultică, a păgânilor și botezul, baia de curățire care spăla
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
bătut și închis pentru Hristos, dar și pe cel al Sfântului Arhidiacon Ștefan - primul mucenic - ucis cu pietre. În timpul împăraților romani, creștinii au fost persecutați pentru că nu au dorit să se lepede de Hristos și să jertfească zeilor. Sub masca idolilor și a zeilor păgâni, se ascundeau de fapt demonii, care aveau dorința ca oamenii să se închine lor, nu lui Dumnezeu. Demonii comunicau păgânilor prin oracole să ucidă pe creștini. Persecuțiile împotriva creștinilor au atins cote înalte în primele trei
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
persecuția lui Deciu (249-251), a lui Dioclețian și Maximian (284-305) și a lui Liciniu (308-324). În timpul acestor prigoane, au fost urmăriți, torturați și supuși la cazne inimaginabile pentru credința lor un număr mare de creștini care refuzau să se închine idolilor păgâni și să le aducă jertfă. Scopul urmărit de persecutori consta „în înfricoșarea celorlalți creștini, sperând astfel într-o părăsire totală a credinței creștine. În realitate însă, aceste pătimiri nu făceau decât să-i întărească și mai mult în credință
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p. 475. footnote>. Sfântul Ioan Gură de Aur își exprimă convingerea și ne învață că n-au fost mucenici numai aceia care au fost târâți în fața judecății, cărora li s-a poruncit să jertfească idolilor, și nu s-au plecat, deci nu numai aceia care au suferit ce-au suferit, „ci și aceia care au primit să sufere un lucru oarecare plăcut lui Dumnezeu. Și dacă ai cerceta bine, sunt mai mulți mucenici dintre aceștia
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cerurilor. Erau dornici suntem să capete cinstea cea de sus și de chinul din iad se înfricoșau. „Focul de acolo ne îngrozește; acesta, cu care voi ne amenințați, este prietenul nostru, că știe să respecte pe cei ce disprețuiesc pe idoli. Săgeți de copii socotim rănile ce ni le veți face (Ps. 63, 8). Loviți trupul nostru, care, dacă va rezista mai mult, se va încununa cu mai multă strălucire, iar dacă se va sfârși mai repede, va pleca scăpând de
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
vă sfătuiesc să vă apropiați de altar și să jertfiți. Eu sunt creștin și ador pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în timpurile de pe urmă pentru mântuirea noastră și spre a ne scăpa de rătăcirea diavolului; iar acestor idoli nu jertfesc. Fă ceea ce voiești; căci e cu neputință ca eu să jertfesc aparițiilor înșelătoare ale demonilor. Iar cei ce jertfesc acestora sunt asemenea lor. Căci precum adevărații închinători - după dumnezeiasca Evanghelie a Domnului - care adoră pe Dumnezeu în duh
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cuvântări, omil. a XIX-a, VI, în PSB, vol. 17, p. 539. footnote>. Ne putem lesne imagina că, pentru cei de față, martirajul creștinilor era o priveliște nemaiîntâlnită: „Unul țipa și declara cu glas tare că nu vrea să jertfească idolilor, pe când al doilea striga: «sunt creștin!» și era mândru că poate mărturisi numele Mântuitorului și, în sfârșit, al treilea ținea sus și tare că el nici n-a jertfit și nici nu va jertfi niciodată”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de ajutorul direct al lui Hristos Care era tăria și sprijinul lor. Răbdarea mucenicilor este supraomenească, pentru că mâna nevăzută a Proniei dumnezeiești era cu ei. Tocmai acest lucru înțelegându-l unii din călăi, s-au lepădat de deșarta închinare la idoli, au aruncat uneltele de tortură și au mărturisit împărtășirea noii credințe, trecând în tabăra lui Hristos. În această situație, și ei au fost martirizați. Moartea devenea pentru creștini poarta vieții, iar martiriul, o a doua naștere. Lumina nădejdii lor dezvăluie
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
nimic nu s-a schimbat, că timpul scurs între mine, cel de la 15 ani ― când, în fiecare dimineață, ieșeam în curte și săream gardul pe stadionul "Progresul" din Cotroceni unde alergam șapte ture de stadion (3 km!), animat de imaginea idolului meu sportiv de atunci, alergătorul de fond Emil Zatopek ― și eu, cel de acum, nu are asupra mea nici un efect, că sânt tânăr, nespus de tânăr și că, prin nu știu ce miracol, am evadat de sub regula timpului. Mă sufoc, bineînțeles, după
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al semicivilizațiunei de la Dunăre, precum felah din Egipet întreține silit teatrele și operele franțuzești ale Khedivului. Pe de altă parte băgăm de seamă că soarta oamenilor care spun adevărul e aceeași la noi ca și-n Transilvania: Cine zice că idolul trebuie zdrobit, vânzător este". De-aceea vedem și pe d. Brote așteptându - se de a fi taxat de "rău naționalist". [22 septembrie 1876] AUSTRO-UNGARIA ["SPRE ILUSTRAREA... "] Spre ilustrarea imunității membrilor parlamentului unguresc (cînd aceștia nu sunt unguri) publicăm mai la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
au avut - o în Polonia și nici la noi, o asemenea țară e menită de a fi prada vecinilor ei. Iar dacă acela care în sufletul său reprezentează ideea statului își ridică fruntea cu îndrăzneală, el cade zdrobit ca și idolul de fier cu picioarele de lut. II În numărul nostru de vineri am vorbit prin gura cronicarilor de acea figură bărbătească din istoria țărei noastre, deosebită cu totului tot de umbrele efemere ale fanarioților care l-au preces și l-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
neputință să presupui, văzîndu-l, că acest om ar fi avut în viață-i cea mai nensemnată pornire de mânie asupra cuiva. De câțiva ani în pensie, el fusese un sfert de secol profesor de religie la liceul statului, unde era idolul elevilor, căci din studiul său el nu făcea un șematism sec dogmatic, ci știa să deie obiectului său acelaș farmec care era răspândit asupra întregei sale vieți sufletești. Ieri la 4 ore dup-amiazi au început în biserica Dancu prohodul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ținea o piatră scumpă ce după feliul ei lumina ca jeraticul. Încă și foc de-a pururea ardea înaintea lui. Iară închinătorii lui făce focuri și se petrecea preste dânsele, închipuind cumcă s-ar da singuri pe sine jertfă acelui idol - Perun. Aceleași închipuiri fac și unii din creștini până în ziua de astăzi, adecă focuri în bălii în ziua de joi mari și se petrec peste dânsele; însă neștiind ei ce închipuiesc. 2) Alt idol era, ce-i zicea Ládco. Pre
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
da singuri pe sine jertfă acelui idol - Perun. Aceleași închipuiri fac și unii din creștini până în ziua de astăzi, adecă focuri în bălii în ziua de joi mari și se petrec peste dânsele; însă neștiind ei ce închipuiesc. 2) Alt idol era, ce-i zicea Ládco. Pre acesta îl avea Dumnezeul veseliilor și al bunei norociri. Acestui aduceau jertfe cei ce avea a face nunți și veselii, părîndu-li-se că cu agiutorul lui Lad [k ]o își vor câștiga veselie frumoasă și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ce avea a face nunți și veselii, părîndu-li-se că cu agiutorul lui Lad [k ]o își vor câștiga veselie frumoasă și viață cu dragoste. Aseminea și aceasta o cântă creștinii pe la nunți. 3) Mai jertfea unei dintr-acei închinători de idoli și apelor, adică bălților și izvoarelor. Deci unde era apa aproape ci se aduna odată într-un an și se arunca unii pe alții în apă. Iar unde era departe își turna apă pre dânșii unii altora. Aceasta acum și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]