6,525 matches
-
timp, „Îndrumătorul cultural”, 1972, 11; I.D. Lăudat, „Personalități ieșene”, CRC, 1978, 28; Mircea Popa, Un dicționar al personalităților ieșene, ST, 1978, 9; Paul Balahur, „Personalități ieșene”, CRC, 1982, 31; Nicolae Turtureanu, Personalități și oportunități ieșene, CRC, 1997, 11; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 270. I.D.
MAFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287949_a_289278]
-
București), publicist și prozator. Este fiul lui B. Iacovitz, negustor de manufactură, și primește la naștere prenumele Isac. Își întrerupe învățătura la vârsta de paisprezece ani și începe să lucreze ca funcționar într-un birou; ulterior intră corector la ziarele ieșene „Opinia” și „Iașul”. În 1913 debutează în revista „Absolutio”, la care a fost și redactor în 1913, 1914 și 1916. În numărul inaugural al publicației, L. semnează articolul Curentul nou la noi, prilej de a-și face cunoscută simpatia față de
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
colaborare cu Manuela Macarie). Repere bibliografice: L. Volovici, Sentimentul naturii, CRC, 1978, 38; Mihai Zamfir, Sentimentul naturii în proza românească, LL, IV, 1978; George Bădărău, „Geografie literară”, CL, 1981, 7; Satco-Pânzar, Dicționar, 131-132; Lazarovici, Dicț. scriit. botoșăneni, 130-131; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 267-268. A.N.
MACARIE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287939_a_289268]
-
cei mai buni scriitori români, București, 1904. Repere bibliografice: Bogdan Istru, „Răsunete din Basarabia”, VBA, 1937, 5-6; Gheorghe Cardaș, Gheorghe V. Madan, PBU, 462-489; Petre V. Ștefănucă, „De la noi din Basarabia”, VBA, 1939, 6; George Mărgărit, Basarabia în literatură, „Curier ieșean”, 1941, 7-9; Haneș, Scriitorii, 293, 295; Bezviconi, Profiluri, 314; Ion Ciocanu, Dreptul la critică, Chișinău, 1990, 135-141; Iordan Datcu, „Răsunete din Basarabia”, JL, 1991, 21-22; Iordan Datcu, Un Creangă basarabean: George Madan, ST, 1991, 12; Vasile Badiu, Sinteza activității lui
MADAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287946_a_289275]
-
la Institutul de Artă Teatrală din Cluj, iar în 1955 la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, unde a predat până la pensionare, în 1971. A colaborat la „Gândul nostru”, „Adevărul literar și artistic”, „Manifest”, „Revista de filosofie”, „Însemnări ieșene”, „Jurnalul literar”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Convorbiri literare”, „Teatrul” ș.a. Debutează editorial în 1933 cu volumul Gânditori și aspecte, în care se află in nuce multe idei caracteristice ale scrierilor sale de mai târziu. Axa teoretică e constituită de asocierea sistematică
MANCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287976_a_289305]
-
muzică, și Facultatea de Construcții Civile și Industriale a Institutului Politehnic „Gh. Asachi”, luându-și licența în 1976. Colaborează cu poezie la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Revista cultului mozaic”, „Ramuri”, „Dacia literară”, „Poesis”, „Contrapunct” ș.a. Frecventează cenaclul ieșean Junimea. Între 1990 și 1991 lucrează ca redactor la Editura Omnia din Iași. Emigrată în Israel în 1991, este inginer constructor la Societatea de Electricitate din Haifa. Colaborează la numeroase publicații de limba română din Tel Aviv, Ierusalim, Haifa ș.a.
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
își leagă debutul, produs în 1921, cu schița La vie, dar și o bună parte a activității de revista „Viața românească” și de ambianța literară de aici. În afara câtorva colaborări sporadice la alte periodice, semnează frecvent în paginile revistei „Însemnări ieșene”. Cărțile de proză publicate - Miniaturi (1923), Cucoana Olimpia (1924), Umbre chinezești (1930) și Instantanee (1945) - s-au aflat în atenția criticii. Volumul de debut este premiat de Societatea Scriitorilor Români, iar manuscrisul „romanului” Cucoana Olimpia primește un controversat premiu la
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
proză, articole și traduceri (din Alfred de Musset, Victor Hugo, Sully Prudhomme) la revistele sămănătoriste „Sămănătorul”, „Ramuri”, „Neamul românesc literar”, „Floarea darurilor”, „Freamătul”, „Arta românească”, apoi și la „Daruri”, „Orașul nostru”, „Viitorul”, „Unirea”, „Adevărul literar și artistic”, „Viața românească”, „Însemnări ieșene” ș.a., semnând uneori cu pseudonimul Măceș. A fost membru al Societății Scriitorilor Români, al Societății Dramaturgilor Români și al Societății Publiciștilor Români. Începuturile literare ale lui M. stau sub semnul poeziei (a lăsat și un manuscris cu titlul Din caier
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
Prigoreni, sare în ajutorul unui țăran bătut de fiul arendașului, apoi încearcă să strângă întreaga obște împotriva acestuia. Părăsit de toți, e judecat și condamnat la închisoare, unde se împrietenește cu un socialist. După împlinirea pedepsei, intră în mișcarea muncitorească ieșeană, prilej pentru studierea psihologiei mediului urban. Trimis, în timpul revoluției din Rusia, la Odessa spre a cunoaște realitățile revoluționare, e șocat de abuzurile și nedreptățile săvârșite în numele idealului socialist. Dezvăluindu-le într-o adunare, e închis fără judecată. Lecuit de revoluție
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
Pană. Se apropie mai mult de grupul de la publicațiile literare brașovene „Frize” și „Front literar”. A mai colaborat la „Bilete de papagal”, „Convorbiri literare”, „Almanahul ziarului «Curentul»”, „Curentul magazin literar”, „Floare de foc”, „Munca literară”, „Universul literar”, „Vremea”, „Familia”, „Însemnări ieșene”, „Cuvântul liber”, „Jurnalul literar”, „Abecedar”, „Manifest”, „Meridian”, „Teatrul Național”, „Claviaturi”, „Acțiunea literară”, „Afirmarea”, „Flori de câmp”, „Pan”, „Veac nou”, „Viața românească”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Cronica”, „Argeș”, „Ateneu”, „Orizont”, „Ramuri”, „Teleormanul”. A semnat, la începutul carierei, Ion Manolescu. Prima sa
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
jocurile textuale și jocurile propriei sale cariere literare sau politice”. Pe acest traseu o sugestie i-a putut veni de la Al. Călinescu, care decelase procedeul de reabilitare a speciilor foiletonistice minore în publicistica caragialiană de început. M. extinde observația criticului ieșean la întreaga literatură a lui Caragiale. Scrutarea creației și a biografiei scriitorului îl conduce la concluzia unei dualități a omului și a artistului Caragiale. Substanța însăși a eseului o constituie explicitarea acestei mobilități derutante în viață și în artă: amestecul
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
comentarii critice, prezentări de carte, emisiuni cu specific folcloric. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Orizont”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Viața studențească” ș.a. Debutează în 1959, cu versuri, la ziarul „Viața nouă” din Galați. Figurează cu un grupaj de poeme în antologia Poezia ieșeană contemporană (1968). Cele trei volume antume ale poetei - Fructul apei (1969), Ziua dragostei (1972), În așteptarea zăpezilor (1978) -, precum și culegerea Crinul (1984), apărută postum, dezvăluie o sensibilitate ce își găsește modalitatea optimă de expresie prin întoarcerea la tiparele clasice ale
MASLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288054_a_289383]
-
1979, 39; Lit. rom. cont., I, 726-727; Grigore Ilisei, Ana Mâșlea, RL, 1982, 3; Maftei, Personalități, IV, 169-171; Ioan Holban, „Crinul”, CRC, 1984, 37; Zaharia Sângeorzan, „Crinul”, CRC, 1984, 37; Dorian Obreja, „Crinul”, „Flacăra Iașului”, 1985, 11 903; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 287-288. Ș.A.
MASLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288054_a_289383]
-
premiile revistelor „Ateneu” (1993) și „Convorbiri literare” (1998), precum și cu Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1999). Primele articole de critică literară, pamflete (unul la adresa lui Mihai Beniuc) și traduceri i-au apărut în revista samizdat „Cuvântul nostru”, scoasă de studenții filologi ieșeni în anii 1957 și 1958. În presa tipărită publică pentru întâia oară în „Iașul literar” (1959), revistă la care a continuat să scrie în mod curent. Colaborează cu studii, articole, cronici și recenzii în „Convorbiri literare” (unde din 2001 este
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
comentarii detașate. Studiile din Argumente de istorie literară (1978) valorifică o sumă de inedite decisive pentru biografia lui Titu Maiorescu, V. Alecsandri, Ionică Tăutu, I. Popovici-Bănățeanul. Un volum intitulat Scriitori junimiști (1971) aduce contribuții utile la cunoașterea minorilor din societatea ieșeană Junimea, precum I. Pop-Florantin, Leon Negruzzi, Ioan Ianov, Anton Naum, autori a căror valoare, din necesitățile demonstrației, este uneori supralicitată. Ediția Documente literare junimiste (1973) include un număr mare de inedite provenind de la aceiași minori. La Dicționarul literaturii române de la
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
considerate hotărâtoare pentru integrarea culturii și a literaturii române în spiritualitatea europeană modernă. Dar contribuția esențială a lui M. la cunoașterea aprofundată a junimismului este ilustrată de Critica literară junimistă (1864-1885) (1975). Lucrarea studiază structura sistemului critic elaborat de societatea ieșeană, privit atât în contextul epocii, cât și în acela al literaturii române de până la 1900. În viziunea autorului, Junimea și-a întemeiat critica literară pe un fundament cultural solid, pentru a putea răspunde solicitărilor momentului de criză prin care trecea
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
Contemporanul” ș.a. M. este un împătimit scormonitor al mărturiilor legate de valorile culturale vâlcene. Contribuția sa cea mai importantă este lucrarea Istoria cărții vâlcene (sec. XVII-XVIII), publicată în 1981. Cu aplecare spre domeniul literaturii române vechi, pe urmele profesorului său ieșean I. D. Lăudat, istoricul literar cercetează vechile centre de cultură (Cozia, Govora, Bistrița, Horezu, Râmnic), cu meșterii tipografi, manuscrisele și cărțile ieșite din tiparnițele vâlcene, Antim Ivireanul, episcopul Damaschin, Chesarie de Râmnic, Grigore și Naum Râmniceanu fiind nume care au dat
MARINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288041_a_289370]
-
partizan, prin atacuri sarcastice, farse, hărțuieli, campanii de presă, își are sursa în întâmplările petrecute la Iași. În urma diligențelor lui V. Alecsandri, este numit membru în Comisia moșiilor mănăstirești și, în vara lui 1863, se mută la București. Dacă perioada ieșeană dăltuiește trăsăturile mari ale unui cărturar lipsit de inhibiții, hotărât să rupă cu inerția din jur, acum spectacolul personalității lui capătă anvergură, declanșând o receptare contradictorie, care merge de la adulație până la contestarea opacă. H. editează mai multe periodice: „Aghiuță” (1863-1864
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
de Î.l., care avea scopul de a regrupa și reîmprospăta forțele pentru o nouă afirmare „viețistă”. În poezie se remarcă G. Topîrceanu cu Rapsodii de toamnă, Balada munților, Balada morții, Demostene Botez, care și susține financiar revista, prezența grupului ieșean format din Al. O. Teodoreanu, Otilia Cazimir, Mihai Codreanu și tânărul Al. A. Philippide, debutant aici cu versurile din Cântecul câtorva. Acestora li se alătură V. Voiculescu, Ion Pillat, Elena Farago. În proză predominante sunt povestirile lui Mihail Sadoveanu (Anicuța
INSEMNARI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287557_a_288886]
-
ÎNSEMNĂRI IEȘENE, revista literară apărută la Iași, bilunar, de la 1 ianuarie 1936 până la 1 octombrie 1940, sub îngrijirea lui Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu (până în mai 1937), Gr. Ț. Popa și Mihai Codreanu și sub auspiciile Asociației Prietenii Universității. În program se afirma
INSEMNARI IESENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287556_a_288885]
-
a diverselor teritorii românești unite.” Că aspect și format, Î.i. este asemănătoare revistei „Viața românească”, de care e legată prin colaboratori și, în general, prin aspectele tratate. Publicația beneficiază de un grup statornic de susținători, în mare parte universitari ieșeni. Rubricile obișnuite sunt „Cronică literară”, „Cronică filologica”, „Cronică școlară”, „Cronică externă”, „Note”. După transferarea „Vieții românești” la București, scriitorii ieșeni au simțit nevoia să se regrupeze în jurul lui M. Sadoveanu, pentru a oferi publicului un instrument cultural care să însemne
INSEMNARI IESENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287556_a_288885]
-
prin colaboratori și, în general, prin aspectele tratate. Publicația beneficiază de un grup statornic de susținători, în mare parte universitari ieșeni. Rubricile obișnuite sunt „Cronică literară”, „Cronică filologica”, „Cronică școlară”, „Cronică externă”, „Note”. După transferarea „Vieții românești” la București, scriitorii ieșeni au simțit nevoia să se regrupeze în jurul lui M. Sadoveanu, pentru a oferi publicului un instrument cultural care să însemne totodată respingerea directă a unor tendințe politice manifeste de dreapta. Revista face astfel elogiul umanismului în articolul lui Vasile Maciu
INSEMNARI IESENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287556_a_288885]
-
biografice sau conjunctural-istorice care țin de geneza operei gogoliene. În același context este pusă în discuție fără menajamente promovarea deficitară, trunchiată și deci falsificată a literaturii lui Gogol. Nu doar literatura rusă este domeniul în care criticul și istoricul literar ieșean se manifestă. Literatura orizontală (1998) este o analiză a mecanismelor de cenzură și de uniformizare a gândirii în cadrul culturii de tip realist-socialist. Rămânând totuși, înainte de toate, un interpret polivalent al literaturii ruse, I. este și un traducător important, care își
IORDACHE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287600_a_288929]
-
2003. Repere bibliografice: Ștefan Avădanei, Cărți ale centenarului Eminescu, ATN, 1989, 11; Constantin Coroiu, A apărut un nou Gogol, ALA, 1999, 460; Gheorghe Grigurcu, „Literatura orizontală”, RL, 1999, 43, 44; Gheorghe Grigurcu, Un Gogol dezideologizat, RL, 2000, 46; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 231-232; Livia Cotorcea, Semnificative isprăvi, CL, 2003, 3. Ș.A.
IORDACHE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287600_a_288929]
-
analfabeți. La Tecuci face școala primară (1895-1899) și urmează Gimnaziul „Dimitrie A. Sturdza” (1900-1904), apoi învață la Liceul Internat din Iași (1904-1908). Frecventează cursurile Facultății de Litere și Filosofie (1908-1911) și concomitent pe cele ale Facultății de Drept din cadrul Universității ieșene (1908-1912). La cea dintâi facultate i-a avut profesori pe G. Ibrăileanu și pe A. Philippide. După licență funcționează ca profesor de liceu la Galați, Pomârla și Iași. În 1919 își susține doctoratul în filologie modernă, sub conducerea lui A
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]