2,060 matches
-
Facultatea de Artă Dramatică (Universitatea de Arte din Belgrad). Locuiește în Belgrad. O parte importantă a scrierilor sale aparține genului science-fiction și fantasy - în teatru ("Slovenski Orfej/Orfeul Slav", "Skaska o kosmičkom jajetu/Fabula oului cosmic"), benzi desenate și nuvele ilustrate ( "Treći argument/Al treilea argument" bazat pe nuvelele lui Milorad Pavić, "Pod vučjim žigom/ Sub pecetea lupului), române ("Preko Drine, să iskrom u oku/Peste Râul Drina, cu o scânteie în ochi", "Vreme buke i besă/Vremea zgomotului și a
Zoran Stefanovici () [Corola-website/Science/318961_a_320290]
-
ochii, panglicile și dungile de culoare albastră sunt considerate urâte și aducătoare de nenorociri, în timp ce în Europa ”floarea albastră a romantismului” sugerează ideile spirituale înaripate. În China elementul lemn era asociat Orientului și culorii albastre. În vechiul Mexic, în scrierile ilustrate, peruzeaua și apa erau redate în verde-albăstrui deschis, însă în simbolistica punctelor cardinale, el nu există. În simbolistica populară central-europeană albastrul este considerat culoarea loialității, dar și a lucrurilor misterioase (basmul Lumina albastră), a mistificării și a incertitudinii. În simbolistica
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
22210000-5 Ziare 4902.9 22211000-2 Reviste specializate 4902.9 22212000-9 Periodice 4902.9 22212100-0 Publicații periodice 4902.9 22213000-6 Reviste 4909+4911 22300000-3 Cărți poștale, felicitări și alte imprimate 4909.00.1+4911.91 22310000-6 Cărți poștale 4911.91 22312000-0 Ilustrate 4911.91 22313000-7 Hârtie pentru decalcomanie 4911.91 22314000-4 Desene 4911.91 22315000-1 Fotografii 4909 22320000-9 Felicitări pentru evenimente deosebite 4909 22321000-6 Felicitări de Crăciun 4907+9704 22400000-4 Timbre, carnete de cecuri, bancnote, acțiuni, materiale publicitare, cataloage și manuale 4907
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]
-
s-a îndrăgostit de cântăreața Veturia Triteanu, născută Mureșan, cu care s-a căsătorit în ianuarie 1921. În numărul din 12-24 decembrie (nr. 275, p. 1098) ziarul "Tribuna" (Sibiu) i-a publicat prima poezie, "", semnată „Tavi”. Ion Pop-Reteganul de la "Revista Ilustrată" (Bistrița) i-a scris la poșta redacției: „Ai talent, tinere amic, cultivează-l cu diligență, că poți deveni mare. Ziua bună de dimineață se arată. Nu cumva să neglijezi datorințele de studinte.” După aceste încurajări i se publică pe o jumătate
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
Theodor Aman, încercând să-și suplimenteze veniturile din lecții particulare, din colaborarea la diverse periodice și din vânzarea propriilor volume. A fost redactor, încă de la înființare, al revistei "Sămănătorul" (1901) a lui Nicolae Iorga, a colaborat și la "Adevărul", "Adevărul ilustrat", "Convorbiri literare", "Cumpăna" (al cărei fondator este, alături de Mihail Sadoveanu, Dimitrie Anghel și Ilarie Chendi), "Curierul literar", "Epoca", "Epoca literară", "Familia", "Floare albastră", "Literatură și artă română", "Pagini literare", "Ramuri", "Viața", "Viața Românească" ș. a. A debutat cu poezie în "Revista
Ștefan Octavian Iosif () [Corola-website/Science/297598_a_298927]
-
romanului "Pădurea spânzuraților". Pe data de [[18 decembrie]] începe povestirea "Calvarul" (pe care o va termina în [[martie]] [[1919]]). Pe data de [[20 februarie]] [[1919]], începe o primă redactare a romanului "Pădurea spânzuraților". Pe data de [[5 aprilie]], în magazinul ilustrat lunar "Lectura pentru toți," apare nuvela "Catastrofa". Pe data de [[3 mai]], cu schița "Pozna" Rebreanu începe șirul colaborărilor în revista "[[Sburătorul]]", condus de [[Eugen Lovinescu]]. În paginile publicației vor mai apărea, în același an: "A murit o femeie"; "[[Cântecul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
B.P. Hașdeu, Delavrancea devine redactor la "Revista nouă", condusă de marele savant. Angajându-se tot mai mult în politică și în gazetărie, scriitorul devine redactorul permanent al ziarelor "Democrația" și "Voința națională". Publică, în continuare, la "Vieața" (1894), revistă săptămânală ilustrată, condusă de Al. Vlahuță și, mai apoi, de Alecu Urechia, acordând același interes tuturor problemelor literare, istorice și filologice, sociale sau politice, în articole de o complexă bogăție de culori. De la 1 martie 1892, Delavrancea va saluta apariția la Fălticeni
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
mai întâi în periodice, apoi în volume de lirică suavă, de mare rafinament: "Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Moartea visurilor"; devine membru al Societății literare „Amicii literaturii și artei române”; 1901 - 1902 - scrie fragmente de critică literară în „România ilustrată”; 1901 - 1902 - studii sociologice, poeme în proză, articole politice în „Depeșa”. 1902 - publică volumul de poezii "Fecioara în alb" (cuprinde ciclurile „Fecioara în alb”, „Când vioarele tăcură”, „Moartea visurilor”) care va vedea lumina zilei la Tipografia Lucrătorilor Asociați Marinescu & Șerban
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Sonet "în „România jună”, aprilie, 1900. Bucata XVIII, „Toată noaptea argintată”, în „România Jună”, 10 iulie 1900, semnată M. Pall. Bucata IX din „Cântecul toamnei”, " Voi merge către munții ce stau albaști’n zare" apare cu titlul "Poemă", în „România Ilustrată”, decembrie 1901. TEATRU: „la 21 Decemvrie 1897 se anunța „libretul unei opere comice în trei acte intitulată „Notarul Furtună” scrise în colaborare cu amicul Macedonescu și a cărui muzică e datorită maestrului C. Dimitrescu” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
România Jună”, II, nr. 219, 20 iulie 1900. "Dragostea", semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 220, 21 iulie 1900. "Cele cari trec," semnat Trubadur, în „Depeșa”, I, nr. 7, 16 ianuarie 1901. "Magia primăverii", semnat Șt. Petică, în „România ilustrată”, I, nr. 6, mai 1901. "Literatură și scandal", semnat Șt. Petică, în „Dorobanțul”, I, nr. 1, 19 februarie 1902. "Întâia cunoștință," semnat S. în „Dorobanțul”, I, nr. 60, 9 mai 1902. CRITICĂ: "Estetismul lui Ruskin", semnat St. Petică, în „Noua
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
16 aprilie 1900. "Teatrul Național", semnat St. Petică, în „România Jună”, 1900, II, nr. 132, 23 aprilie 1900. "Transformarea Liricei", semnat St. Petică, în „România Jună”, II, nr. 195, 25 iunie 1900. "Artele în România", semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 3, 15 februarie 1901. "Arta Națională", I, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 4, martie 1901. "Critica artistică", I, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 5, aprilie 1901. "Arta Națională", II, semnat St. Petică
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
23 aprilie 1900. "Transformarea Liricei", semnat St. Petică, în „România Jună”, II, nr. 195, 25 iunie 1900. "Artele în România", semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 3, 15 februarie 1901. "Arta Națională", I, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 4, martie 1901. "Critica artistică", I, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 5, aprilie 1901. "Arta Națională", II, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 5, aprilie 1901. "Arta Națională", III, semnat St. Petică, în
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
25 iunie 1900. "Artele în România", semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 3, 15 februarie 1901. "Arta Națională", I, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 4, martie 1901. "Critica artistică", I, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 5, aprilie 1901. "Arta Națională", II, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 5, aprilie 1901. "Arta Națională", III, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 7 și 8, iunie și iulie 1901. "Arta Națională", IV
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
3, 15 februarie 1901. "Arta Națională", I, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 4, martie 1901. "Critica artistică", I, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 5, aprilie 1901. "Arta Națională", II, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 5, aprilie 1901. "Arta Națională", III, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 7 și 8, iunie și iulie 1901. "Arta Națională", IV, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 10, septembrie 1901. "Scriitori și public
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
nr. 4, martie 1901. "Critica artistică", I, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 5, aprilie 1901. "Arta Națională", II, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 5, aprilie 1901. "Arta Națională", III, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 7 și 8, iunie și iulie 1901. "Arta Națională", IV, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 10, septembrie 1901. "Scriitori și public", în „România Ilustrată”, I, nr. 11, 12, octombrie - noiembrie 1901. "Sulițele în vânt!," semnat
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Arta Națională", II, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 5, aprilie 1901. "Arta Națională", III, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 7 și 8, iunie și iulie 1901. "Arta Națională", IV, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 10, septembrie 1901. "Scriitori și public", în „România Ilustrată”, I, nr. 11, 12, octombrie - noiembrie 1901. "Sulițele în vânt!," semnat Ștefan Petică, în „Pagini alese”, II, nr. 17 (20), 26 ianuarie 1903. "Critica și publicul", semnat Ștefan Petică
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
5, aprilie 1901. "Arta Națională", III, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 7 și 8, iunie și iulie 1901. "Arta Națională", IV, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 10, septembrie 1901. "Scriitori și public", în „România Ilustrată”, I, nr. 11, 12, octombrie - noiembrie 1901. "Sulițele în vânt!," semnat Ștefan Petică, în „Pagini alese”, II, nr. 17 (20), 26 ianuarie 1903. "Critica și publicul", semnat Ștefan Petică, în „Pagini alese”, II, nr. 18 (21), 16 februarie 1903. <br
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
înnobilat genul publicistic. În ianuarie 1893, retras din ziaristică de la sfârșitul anului 1889, Caragiale a înființat revista umoristică "Moftul român", subintitulată polemic "„Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”". Începând cu numărul 11, revista a devenit ilustrată, publicând caricaturi, iar prin publicarea unora dintre cele mai valoroase schițe caragialești, "Moftul român" s-a dovedit și un organ literar. Cu unele întreruperi, revista a apărut până în anul 1902 și a avut colaboratori numeroși (Teleor, Emil Gârleanu, I. Al.
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
internă și aliterație. „Corbul” a apărut prima dată pe 29 ianuarie 1845 în "New York Evening Mirror". Publicarea poemului l-a făcut cunoscut pe Poe în timpul vieții, dar nu i-a adus venituri substanțiale. Poemul a fost curând retipărit, parodiat și ilustrat. Opinia criticilor este împărțită în ceea ce privește valoarea sa literară, dar „Corbul” rămâne totuși unul din cele mai faimoase poeme scrise vreodată. <br> „Corbul” prezintă un narator anonim care, într-o noapte tristă de decembrie, citește „cărți cu tâlc tulburător” ca un
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
transformat aproape imediat pe Edgar Allan Poe într-un nume familiar, făcându-l să devină o celebritate națională. Cititorii au început să identifice poemul cu poetul, poreclindu-l pe Poe, „Corbul”. La scurt timp, poemul a fost retipărit, parodiat și ilustrat. Cu toate că l-a făcut cunoscut pe Poe, poemul nu i-a adus acestuia un câștig financiar semnificativ. Poetul avea să se lamenteze el-însuși: „Nu am niciun ban. Sunt la fel de sărac acum precum am fost toată viața - cu excepția speranței, care nu
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
lipseau perspectiva abreviantă și umbrele, iar fundalul era doar sugerat, potrivit regulii transmiterii clare și complete a imaginilor care evocau viața celor decedați. Reprezentarea figurii umane s-a schimbat în permanență, de la vederea din profil la una frontală. Mărimea figurii ilustrate este direct proporțională cu importanța sociala a individului. Statutul social mai era atribuit și după îmbrăcăminte și bijuterii. Figurile masculine aveau o piele mai închisă decât cele feminine. Sculptura redă doar trăsăturile principale ale persoanelor. Artele se dezvoltă treptat ca
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
tehnica „stop motion”. "Johnny and the Dead" a fost serializat pentru televiziune de ITV în 1995. "Stranii surate" și "Soul Music" au fost ecranizate sub forma unor seriale de desene animate de către Cosgrove Hall pentru Channel 4 în 1996; scenariile ilustrate ale acestor seriale au fost publicate în 1998 și, respectiv, în 1997. În ianuarie 2006, BBC One a lansat o adaptare în trei părți intitulată "Johnny and the Bomb". O ecranizare în două părți realizată după "Hogfather", cu David Jason
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
și doi nasturi” pentru a-i folosi de public . Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică "Belgia Orientului" (1904); a publicat și la alte reviste: "Duminica", "Spiruharetul", "Revista noastră", "Revista ilustrată", "Sămănătorul", "Neamul românesc literar", "Ramuri", "Viața socială" a lui Nicolae D. Cocea. În 1909 publică în "Viața românească" parodia "Răspunsul micilor funcționari", ca o replică la "Caleidoscopul" (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
reținerile explicându-se doar politic. Deși sporadic, publică la "Convorbiri literare" poemele "La oglindă" (1890), alte trei poezii, între care și "Rea de plată" (1892). Continuă să publice la "Tribuna" ("Pe lângă boi", "Trei, Doamne, și toți trei", "Cântec"), la "Lumea ilustrată", ("Fatma", 1891; "Vestitorii primăverii", "Noaptea de vară", "Vara", "Vântul", 1892; "Rugăciunea din urmă", 1893). Demisionează din postul de funcționar și este cooptat în colectivul profesorilor asociați care elaborau un manual de școală intitulat "Carte românească de citire", lucrează un timp
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
de vară", "Vara", "Vântul", 1892; "Rugăciunea din urmă", 1893). Demisionează din postul de funcționar și este cooptat în colectivul profesorilor asociați care elaborau un manual de școală intitulat "Carte românească de citire", lucrează un timp în redacția unor publicații ("Lumea ilustrată"). În anul 1893, apare volumul "Balade și idile" (258 de pagini), editat de Socec. O primă variantă a acestui volum este gata de tipar la Editura Librăriei Socec din primăvara anului 1892. În 1893, volumul "Balade și idile" a apărut
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]