3,832 matches
-
acel Răsărit al frumuseții; Voievodul l-a trimis în „țara cerchizească” pe grecul Apostol Catargi, mare postelnic, despre care un sol polon spunea că era „fruntaș în această țară, după naștere și inteligență”). Ici și colo fulgeră câte un nume ilustru din Turcocrație, precum ale celor două fete ale lui Andronic Cantacuzino, nepoate ale faimosului Șeitanoglu, măritate cu Ștefan Surdul și cu Aron-Vodă Tiranul. în rest, familii mai mult sau mai puțin din Levant ce-și trimit fetele în țările Române
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui poate fi văzut într-o icoană a Sfântului Procopie, copiată în secolul al XVIII-lea) s-a călugărit (când a simțit că i se apropie sfârșitul), în Mănăstirea Bistrița - ctitorie a lui, și a luat numele de Pahomie (nume ilustru în seria întemeietorilor monahismului, Pahomie, părinte al pustiei, reprezentând însăși desăvârșirea călugărească). L-a urmat și soția sa, Neagoslava (Neguța), o sârboaică de stirpe nobilă - după părerea unor cercetători 257 - devenită monahia Salomina (ea a dăruit mănăstirii satul Stroești, pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al marilor dregători..., p. 214. 13. Nicolae Iorga, op. cit., p. 35. 14. Ibidem. 15. O frumoasă și bogată „literatură” (cu răsfrângeri în beletristică: Elisabeta Movilă, Chiajna), s-a alcătuit în jurul acestei femei (soții, fiice, mame de Voievozi) unele ajunse figuri ilustre ale istoriei noastre. Spicuiesc doar câteva titluri (unele deja citate mai sus), altele vor fi evocate mai jos în această carte: Gr. G. Tocilescu, Doamna Stanca, sora lui Mihaiu-Vitéazul. Studiu istoric (1560-1604), București, Noua Tipografie a Laboratorilor ?? români, 1877; Ludovic
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
București, 1893, pp. 139-141. Mi-a fost de mare folos seria volumelor publicate de Eudoxiu de Hurmuzaki sub titlul Documente privind istoria României, tomurile din seria veche, se înțelege, publicate la București de Editura Soces (1887) și îngrijite de figuri ilustre ale istoriografiei noastre (prescurtarea, Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente...). Am apelat și la Supliment, mai ales la primele părți ale volumului I, vezi și Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 573. 85. Letopisețul țării Moldovei, ed. cit., pp. 151-152. 86. Constantin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a banului Udriște din Mărgineni, nepoată a lui Udriște vistiernicul și strănepoată a vornicului Drăghici din Mărgineni. Din această însoțire s-a născut Elina, fiică a Voievodului Radu Șerban, strănepoată a vestitei Anca din Coiani, „coborâtoare” care, privindu-și ascendenții iluștri, nu putea lăsa nepedepsită crima din 1663, nu putea admite ca ultragiul să planeze asupra familiei (al cărei „șef” ajunsese în urma morții marelui postelnic, familie pe care o înțelegea în duh sever și legitimist: Constantin Șerban, fratele ei vitreg, rod
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fost, se pare „a doua nuntă”, căci întâi fusese însurat - respectând „politica matrimonială” - cu o altă Marie, din Golești, sora lui Eustratie, amândoi fiind copii faimosului Stroe Leurdeanu 301), fiica marelui clucer Gheorghe Ghețea. Socrul viitorului Voievod n-a fost ilustru prin spița lui veche. Un cronicar îl ironiza chiar pentru originea sa obscură - fusese „neguțătoriu de abale” într-un târg sud-dunărean -, descoperindu-i astfel și alogenia. Ghețea a venit în țara Românească sub Mihnea al III-lea Radu, a adunat avere
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
autorului cu Marea Ducesă Elena, la Sankt-Petersburgtc " Conversația autorului cu Marea Ducesă Elena, la Sankt‑Petersburg" Mai păstrez și acum În amintire chipul Îngeresc care mi se arătă În persoana Marii Ducese Elena. Auzind de sosirea mea, această intelectuală și ilustră doamnă mă invită acasă la ea, căci fusese Înștiințată că În Lahore am avut ocazia să-l cunosc pe Victor Jacquemont, a cărui corespondență tocmai o citea pe atunci. Timp de două ore am conversat despre diverse lucruri cu Alteța Sa
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
jurnal În Asia, vezi și studiul introductiv (replica lui Allard către Burnes). Aici Wilson apare exact ca În portretul dezamăgirii pe care i l-a schițat Burnouf la 21 ianuarie 1837 Într-o scrisoare către Christian Lassen: „Există În acest ilustru savant o rea-voință, care nu se Împacă prea bine cu surprinzătoarea sa lipsă de acțiune”, de când se Întorsese din India (cf. Correspondance, Paris, 1891, p. 283). 331. În originalul englez: six scores years. 332. Explicațiile pe care Honigberger le aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
averi considerabile și le-a pierdut. Aventurier de mare clasă, Honigberger nu fusese niciodată, totuși, un șarlatan. Era un om cultivat În foarte multe științe, profane și oculte, și colecțiile sale etnografice, botanice, numismatice și artistice au Îmbogățit multe muzee ilustre”. Ultimul paragraf e un rezumat surprinzător de clar al „farmecului misterios” și totodată al vieții lui Honigberger. Însă continuarea trece deja, postulativ, către regimul fantastic: Înapoia, În afara, Înăuntrul acestor date, personajul - care nu fusese pentru Eliade un șarlatan nici În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de pildă, Jacquet), iar alții elogiind numai descoperirile, neîndoios din pricină că nu Honigberger Însuși s-a implicat În popularizarea și apoi exegeza lor. Soarta este câteodată foarte ingrată, de vreme ce nici acum zece ani, când menționează o plachetă din august 1834 a ilustrului Raoul-Rochette despre noi descoperiri de monede bactriene, când citează chiar că ele „aparțin unui bogat colecționar din Sankt-Petersburg”3, Lafont nu i le atribuie. În schimb i se datorează prețioasa semnalare a unui pasaj din Thrity-Five Years Într-un studiu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
poeți, S. urmărește semnele lirismului în alte genuri, de la roman („fântânile arteziene” din epica lui G. Călinescu) la literatura de călătorie, jurnal, corespondență, identificând-o, neașteptat, în scrisorile „raționalistului”, „scepticului” și „cinicului” Paul Zarifopol, de pildă, sau în cele ale ilustrului său congener I. L. Caragiale. Și analizele critice proprii conțin o discretă undă lirică, mai ales în secvențele narativ-evocatoare. Abordând îndeobște autori și opere pentru care are afinități, comentatorul o face cu empatie. E o participare bine strunită prin exercițiul obiectivării
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
e „o pace deplină, cum n-a mai fost” (Elice). Și în placheta următoare, Ora crepusculară (1993), pendularea între amintire și banalitatea cotidiană este rostită pe un ton temperat, cu nuanțe livrești, creând o ambianță proprie. Autorul găsește surse poetice ilustre în Nichita Stănescu („Trecuse iarna - / Cu oasele ei albe, prelungi”) sau în G. Bacovia („Și iată, azi ca și ieri”). Obsesia mitică a Nordului se suprapune peste cercul dureros al amintirilor: „Într-un ochi al Nordului / Developam, în amintire, imagini
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
le noteze „întocmai cum le știe poporul”. Respectându-și cu fidelitate programul, Ș. avea să devină o publicație de prestigiu, cea mai valoroasă revistă de folclor care a apărut la noi, spre care nu o dată și-au îndreptat privirile cărturari iluștri, români și străini, precum Titu Maiorescu, A. Philippide, B. Delavrancea, M. Gaster, Jan Urban Jarník, W. Meyer-Lübke, Gustav Weigand, M. Friedwagner ș.a. Directorul publicației a purtat o amplă corespondență cu specialiști de peste hotare, cărora le trimitea revista în schimbul unor periodice
SEZATOAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
În 1909 se înființează la New York National Institute for Mental Health, având ca sarcină problematica de igienă mintală, studiată din punct de vedere individual și social. În 1918 se constituie în Franța Comitetul Național de Igienă Mintală, cu participarea unor iluștri psihiatri din epocă: R. Mourgue, Genil-Perrin, H. Claude și Antheaume. În anii 1931 și 1937 au loc două congrese mondiale de igienă mintală, primul la Washington și al doilea la Paris. Se înființează, cu aceste ocazii, comitete naționale de igienă
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de durată. Credem că aprecierea momentului oportun al Înfăptuirii scopurilor naționale a venit când de la domn, când de la miniștrii săi. Grija oamenilor politici români a fost de a obține maximul de pe urma existenței la tron a unui prinț dintr-o dinastie ilustră. Anul 1868 a marcat, deci, eșecul tatonărilor noastre de a obține vreo schimbare a statutului politico-juridic, din cauza existenței unui context internațional fluctuant, dar nu În favoarea afirmării naționale În sud-estul Europei. Guvernele radicale au Încercat să susțină foarte activ această afirmare
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
regional al Fundațiilor Regale (1937-1945), cu atribuții în acțiunea de culturalizare a satelor. E redactor al periodicului „Vatra” și organizează în 1943 „Săptămâna Olteniei”, prilej cu care editează volumul Oltenia, o enciclopedie sui-generis a regiunii. Promovată de antecesori și contemporani iluștri, credința privitoare la cultura trebuitoare poporului într-un anume moment istoric este asumată de timpuriu de T. Redactând articolul-program al revistei „Ramuri”, el îi precizează „rostul și atitudinea” în a seconda „Sămănătorul” în lupta pentru o cultură nutrită de „ideea
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
de asemenea, alternativ cu gazeta tutelară, cronica teatrală, cronica judiciară, populara rubrică „Viața la mahala” a lui Marion. Acestor rubrici li se adaugă altele, nu mai puțin atractive, precum aceea intitulată „De la Secție”, redactată tot de Marion, alta dedicată „oamenilor iluștri”, o selecție săptămânală de aforisme ș.a. În fiecare număr se tipărește portretul unui scriitor român (Ienăchiță Văcărescu, C.A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu, D. Bolintineanu, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Ion Creangă). U.l. reproduce multe poezii de Eminescu. Cu versuri au
UNIVERSUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290366_a_291695]
-
Prin lacrima ce l-a născut// Plutea? (Oceanul nins/ De geamăt înecații-și cere)/ O, trupul său învins/ Evaporat de durere!// Maree statornică-n har,/ Trupul rămâne semn sfânt:/ În ce lichid să vâslim/ Spre infinitul cuvânt?”. Dar, în ciuda influențelor ilustre, poemele lasă o „impresie de improvizație și monotonie” (Al. Piru). Treptat, barbismul devine o manieră nefacultativă, iar panismul blagian e înlocuit de un tracism în descendența lui Ion Gheorghe, versurile abundă în elemente autohtone (istorice, folclorice sau fanteziste), iar imaginarul
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
de Henrik Ibsen dă B. Marian, iar Coșbuc tălmăcește fragmente din Rig Veda și proverbe indice. Caracterul instructiv și accesibilitatea erau asigurate de rubricile „Fel de fel”, „Varietăți”, „Bibliografie”, care cuprind știință popularizată, curiozități, informații culturale, întâmplări din viața oamenilor iluștri, anecdote, sfaturi practice. Rubrica „Fel de fel” era redactată de Coșbuc. Tot el ținea în 1895 rubrica intitulată „Vorba ăluia”, unde încerca să explice originea unor zicători și expresii idiomatice. Revista a publicat și note politice referitoare la situația din
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
VĂCĂRESCU, Elena (21.IX.1864, București - 17.II.1947, Paris), poetă, prozatoare, autoare dramatică și memorialistă. Este fiica cea mai mare a Eufrosinei (n. Fălcoianu) și a lui Ioan Văcărescu, diplomat, și ultima reprezentantă a ilustrei familii ce a dat literaturii române primii poeți moderni (Ienăchiță era străbunicul, iar Iancu Văcărescu, bunicul scriitoarei). Se instruiește acasă cu profesori particulari și prin lecturi. Manifestă un talent poetic precoce, lăudat și încurajat de Titu Maiorescu și de Vasile
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
în literatură, unde dezaprobă invidia, egoismul ce caracterizează tagma scriitoricească și aduce un elogiu modestiei unor poeți ca George Gregorian, I. Gr. Periețeanu și Iovan Ducić. O recenzie necruțătoare la traducerea lui N. Bogdan din Plutarh, Viețile paralele ale oamenilor iluștri: Alexandru cel Mare și G. Iulius Caesar, îi aparține lui N.I. Barbu. Din când în când se includ și epigrame iscălite G. L. (George Lesnea) sau Marin Găiseanu. Pentru a stimula interesul cititorilor, câteva inserturi anunță colaborarea viitoare a scriitorilor
VERITAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]
-
până la cursurile universitare. În 1972 a absolvit Facultatea de Istorie a Universității de stat din Chișinău, dar s-a impus ca un pasionat al arheologiei încă din timpul studenției, când și-a făcut și „practica” în domeniu, în compania unor iluștri arheologi basarabeni: prof. Ion Niculiă și prof. N. Chetraru. Îndeosebi cu N. Chetraru, Ilie a străbătut spațiul geografic dintre Prut și Nistru, iar rezultatul a fost descoperirea a peste 200 de noi stațiuni paleolitice, multe dintre acestea fiind introduse în
OMAGIU BUNULUI PRIETEN ŞI COLEG. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
central al lirismului de natură vizionară al lui S. este, firește, cel al exilului, iar figura simbolică tutelară e aceea a lui Ovidiu: „Exilul ai să-l porți amar în Pont / Sfielnic ți-o prezic ultima oară...” (Ovidiul). Și, asemenea ilustrului său predecesor - care, silit să trăiască printre barbarii Sciției, își clamează, odată cu nefericirea, revolta și superioritatea trufașă -, poetul își transpune mândria ascendenței în spirit vituperant, în versuri pătrunse, de astă dată, de ecouri argheziene: „În exaltări pătrunde-te, coboară / Foc
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
au atins scopul și ziarul a fost suprimat. La sfârșitul secolului al XIX-lea, la București, s-a constituit societatea „Milcov” a românilor basarabeni, iar mai apoi - „Liga Culturală a Românilor Basarabeni”. Protagonistul ambelor organizații a fost B. P. Hasdeu, ilustru savant, scriitor, publicist și om de cultură, originar din Basarabia. Cele două societăți au reunit În rândurile lor pe refugiații de peste Prut, stabiliți În Regat și Își propunea să contribuie la emanciparea națională a românilor basarabeni, aflați sub ocupație țaristă
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
a durat nostos-ul, adică „întoarcerea” în Itaca). Această fatalitate infatigabilă prin care se formează personalitatea era ceea ce trebuiau să învețe vechii greci, din copilărie și până la moarte, studiind marea alegorie homerică. Pentru că marele poem era, realmente, o paradeigma (paradeigma = „exemplu ilustru, demn de urmat, plin de învățăminte”)- cu alte cuvinte, ceea ce numim astăzi un case study, dar un studiu de „caz exemplar”, nu de caz banal. Eroul, Ulise Polytropos (polutropo" = „cu multe fețe, versatil, foarte iscusit”), este supus, ca și zeii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]