7,197 matches
-
se adresa în acest sens conducerii unității de învățământ, în condițiile legii(art. 48.3). Nerespectarea drepturilor copilului atrage după sine sancțiuni care pot fi măsuri administrativedar pot ajunge chiar la pedepse penale. ORĂ DE CREAȚIE LITERARĂ ȘI PLASTICĂ ÎNTRE IMAGINAR ȘI REAL Institutor Virginia Alexandru, Colegiul „Costache Negruzzi”Iași Învățător Paula Antonescu, Școala „Ion Simionescu”, Iași Rezumat Lucrarea prezintă experiență de șaisprezece ani a autoarelor în îndrumarea unui cerc de creație literară și plastică. Experiență acumulatărelevă că efortul didactic centrat
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
André Maurois, Prometeu sau Viața lui Balzac, București, 1972; H. Charrière, Papillon, I-II, pref. Modest Morariu, București, 1972; Em. Roblès, Pledoarie pentru un răzvrătit, București, 1973; Hervé Bazin, Preafericiții de pe insulă Dezolării, București, 1974; Gilbert Durând, Structurile antropologice ale imaginarului, pref. Radu Toma, București, 1977; Jules Romains, Oameni de bunăvoință, vol. V: Trufașii, București, 1979. Repere bibliografice: N. Carandino, Autori, piese și spectacole, București, 1973, 214; Al. Balaci, Studii și note literare, București, 1979, 283; Dicț. scriit. rom., I, 20-21
ADERCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285183_a_286512]
-
văzute de către comuniști ca nuclee de contact aflate În legătură cu grupurile de rezistență din munți (p. 15). Cristina Păiușan subliniază rolul important al monahilor În general și rolul fundamental al patriarhului Justinian În special. Pe de o parte, călugării reprezentau În imaginarul comuniștilor „armata neagră”, „dușmanul redutabil” (p. 17) al Securității; pe de altă parte, patriarhul era un adevărat proteguitor al „elementelor subversive” (p. 19) (călugări, preoți, legionari, foști membri ai partidelor istorice), În ciuda pericolelor la care se expunea. Mihai Ungheanu fixează
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și valoare vieții: direcționare, libertate, relații sociale, spațiu și timp. Pe măsură ce se dezleagă mecanismele memoriei, se conturează o identitate supusă mișcării În raporturile mereu schimbătoare dintre istorie și sensibilitate, se dezvăluie modul de reconstruire a trecutului prin Îmbinarea realului cu imaginarul, se descoperă un timp și un spațiu internalizat În care se poartă lupta pentru existență. Unele dintre cele mai frumoase și pătrunzătoare analize ale memoriei se pot Întîlni În aceste pagini. Al doilea studiu, intitulat „Determinări și dependințe instituționale”, investighează
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1971), Armura de aer (1973) - nu comportă schimbări de ton sau de manieră poetică. În perioada proletcultistă, când poetul îmbrăcase „cămașa de forță a tăcerii”, iar poezia sa fusese considerată de critica oficială „decadentă și afectată de morbul putreziciunii burgheze”, imaginarul i-a fost impregnat de simboluri care vorbeau despre irealitate, inconsistență, fragilitate și volatilitate, ca un reflex al circumstanțelor istorice opresive. L. este - în perioada liberalizării culturale de la sfârșitul anilor ’60 - un poet al rigorii suave, al lucidității fragile („puterea
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
reveriilor (1989). O antologie de autor, Utopia nopții, îi este tipărită în 1998. Versurile târzii sunt percepute de autorul însuși „ca niște flori suferinde”, în care critica sesiza un tragism livresc, augmentat de vârsta adolescentină a eului liric. Totul este imaginar și reverie de sorginte romantică, filtrate în retortele moderniștilor simbolisto-decadenți, suprapunându-se unui alt imaginar, al cărților, al muzicii, al picturii și arhitecturii de burg. Interferența celor două zone ale fanteziei nu duce la o intensificarea sentimentelor, ci la volatilizarea
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
sunt percepute de autorul însuși „ca niște flori suferinde”, în care critica sesiza un tragism livresc, augmentat de vârsta adolescentină a eului liric. Totul este imaginar și reverie de sorginte romantică, filtrate în retortele moderniștilor simbolisto-decadenți, suprapunându-se unui alt imaginar, al cărților, al muzicii, al picturii și arhitecturii de burg. Interferența celor două zone ale fanteziei nu duce la o intensificarea sentimentelor, ci la volatilizarea lor, subțiind „mușchii și nervii” expresiei poetice. În Incunabule sunt proiectate amintirile unui intelectual care
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
Demonstrația se întemeiază pe argumente literare, culturale și de istoria mentalităților, plecându-se atât de la paradigme intertextuale, cât și de la posibilitățile oferite de interacțiunea dintre „lectura” textului de bază și „interpretarea” lui. Pelerinaj spre ființă (1999) este un „eseu asupra imaginarului poetic eminescian” condus de principiul diacroniei. Autorul apreciază că opera lui Eminescu reprezintă una din cele mai radicale drame ale cunoașterii propuse de cultura română. O idee critică a lui Tudor Vianu, „lirica rolurilor”, este valorizată de M., care stabilește
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
și interpretare. Un model epic, București, 1988; Liviu Rebreanu sau Lumea prezumtivului, Iași, 1995; Analogii. Constante ale istoriei literare românești, Iași, 1995; Introducere în opera lui I. Al. Brătescu-Voinești, București, 1997; Perspective critice, Iași, 1998; Pelerinaj spre ființă. Eseu asupra imaginarului poetic eminescian, Iași, 1999; Opinii literare, București, 2001. Ediții: Scrisori către G. Ibrăileanu, I, pref. Al. Dima și N.I. Popa, București, 1966 (în colaborare); Documente literare junimiste, Iași, 1973; Iacob Negruzzi, Jurnal, tr. Horst Fassel, pref. edit., Cluj-Napoca, 1980; Constantin
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
unor mari dispăruți (Emil Botta, Marin Preda, Eugen Jebeleanu ș.a.) sau în conturarea atmosferei stranii, ca în câteva proze pseudomemorialistice, simbolice, în care memoria joacă un rol fantasmatic. Originalitatea poeziei Ilenei Mălăncioiu [...] pare a veni din modul în care plachează imaginarul (livrescul) pe o experiență existențială puternică. Imaginația scoate monștrii din cărți, existența interioară îi asumă și-i transformă în cele din urmă în expresiile unei drame personale. Drama pare a fi tot de ordin erotic [...], dar se complică și se
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
sâmbure inițial de axiome. Premisa demonstrației este că în evoluția creatoare a lui Mihail Sadoveanu există o falie între operele tinereții și cele de maturitate. De la Hanu Ancuței - operă de răscruce - până la Creanga de aur, Ostrovul lupilor sau Divanul persian, imaginarul sadovenian ar evolua pe un traseu conducând lent, dar neabătut, de la lume spre carte. În ficțiunile lui Sadoveanu, obsedate în perioada târzie de triumful utopic al literaturii asupra unei vieți văduvite de sens, livrescul se infiltrează progresiv, uzând de formule
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
constituția și structura juridică. În cel mai bun caz, ar fi vorba despre o dictatură a urbanistului, iar În cel mai rău caz, ne-am apropia de un cult al puterii și de o lipsă de scrupule ce amintesc de imaginarul fascist. În ciuda imaginilor folosite, Le Corbusier se vedea pe sine ca fiind un geniu tehnic și pretindea puterea În numele adevărurilor sale. Tehnocrația este, pentru el, credința că problema umană a urbanisticii are o soluție unică, pe care un expert o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
până la exasperare. Din această experiență iau naștere poemele lui definitorii. De obicei laconice, chiar eliptice, populate doar de puține simboluri (pasărea, umbra, „marea noapte”, copilul), ele ating o tensiune aparte datorită unui neîncetat, ambiguu și straniu balans între real și imaginar (Stingere, Două vieți, Gară pustie, Douăsprezece, Umbre ale lucrurilor și sufletelor, Lasă, tot..., Coroana nebunului, Cel). Este ca și cum, văzut prin ochii melancolici ai „străinului”, realul însuși s-ar derealiza, imaginile culese, oricât de concrete, căpătând o tentă onirică sau fantasmatică
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
1993; Avem examen la francă!, Cluj-Napoca, 2002; Știința și/sau arta traducerii, Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Martha Bibescu, La bal cu Marcel Proust, pref. trad., Cluj- Napoca, 1976; San Antonio, Cu muzika înainte marș!, Cluj-Napoca, 1995; Jean-Jacques Wunenburger, Utopia sau criza imaginarului, Cluj-Napoca, 2001; Guillaume Apollinaire, Cele unșpe mii de vergi nebune, Cluj-Napoca, 2002; Daniel Wildenstein, Negustori de artă, Cluj-Napoca, 2002; Vasile Igna, La Province de l’érudit, Cluj-Napoca, 2003 (în colaborare cu Emanoil Marcu). Repere bibliografice: Valentin Tașcu, „La bal cu
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
Național pentru proză), are structura unui bildungsroman, în care devenirea interioară a personajului central - o profesoară de matematică aflată în primii ani de experiență didactică -, se conturează pe fondul încercărilor unei inteligențe artistice lucide de a surprinde granițele evanescente dintre imaginar și real, dintre fabulosul apotropaic al poveștilor și dimensiunile neliniștitoare ale istoriei concrete. Îndrăgostită de mentorul ei din facultate, condamnat pe nedrept la închisoare în epoca tulbure a anilor ’50, Constantina reface în conversațiile cu fiul acestuia, Filip, ca și
IORDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
sugestiile criticii arhetipale, ale structuralismului și psihanalizei. Interpretările, coerente și convingătoare, își propun să acrediteze ideea că forțarea deschiderii unei opere îi confirmă viabilitatea artistică, implicând astfel o judecată de valoare. Exercițiul critic se angajează în relevarea unui nivel al imaginarului prin intermediul unor opere secundare (G. Călinescu), descoperirea unui traseu major al imaginarului prin referința la textele performante (Tudor Arghezi, Laurențiu Fulga), reconstituirea orizontului vast al imaginarului în propria lui dialectică (Zaharia Stancu). Cu un instrumentar critic mai complex, I. a
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
propun să acrediteze ideea că forțarea deschiderii unei opere îi confirmă viabilitatea artistică, implicând astfel o judecată de valoare. Exercițiul critic se angajează în relevarea unui nivel al imaginarului prin intermediul unor opere secundare (G. Călinescu), descoperirea unui traseu major al imaginarului prin referința la textele performante (Tudor Arghezi, Laurențiu Fulga), reconstituirea orizontului vast al imaginarului în propria lui dialectică (Zaharia Stancu). Cu un instrumentar critic mai complex, I. a elaborat, în Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul (1981), cea dintâi exegeză de
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
astfel o judecată de valoare. Exercițiul critic se angajează în relevarea unui nivel al imaginarului prin intermediul unor opere secundare (G. Călinescu), descoperirea unui traseu major al imaginarului prin referința la textele performante (Tudor Arghezi, Laurențiu Fulga), reconstituirea orizontului vast al imaginarului în propria lui dialectică (Zaharia Stancu). Cu un instrumentar critic mai complex, I. a elaborat, în Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul (1981), cea dintâi exegeză de dimensiuni mai ample a prozei argheziene. Aici sunt puse în evidență individualitatea fiecărei lucrări
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
fișe de dicționar. Le prezintă rezumativ neutru, fără incriminări sau aprecieri explicite, menționând și fragmentele apărute în reviste, edițiile, traducerile, premiile și referințele critice. Relația epică (1998), adunând unele dintre studiile mai vechi ale autorului, tratează aportul creativității și al imaginarului la configurarea fenomenului artistic în diferite momente ale istoriei literaturii române. I. se oprește mai cu seamă asupra receptării cărților populare, refăcute permanent de cititor în momentul lecturii cu voce tare, ca și asupra ilustrării, desprinsă de litera textului, a
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
trenului ca un geamăt lung / Sau ca o meditație” (Poem). Se conturează viitoarele „obsesii” tematice ale scrisului său, care reface fără încetare o lume tutelată de triada dragoste-feminitate-natură. În volumul următor, Coloană dorică (1972), poeta își nuanțează discursul prin amplificarea imaginarului. Se configurează și mai clar acel tip de feminitate fluidă, „marină”, de care J. se va servi și în romane. Antitezele solid (materialitatea coloanei)-lichid (infinitatea acesteia, pierdută în albastrul cerului), viață-moarte, dragoste-ură, fericire-tristețe fluctuează în permanență. Proza se înscrie
JELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287671_a_289000]
-
Apelul la mitologie aduce în spațiul poetic toată Grecia veche: Ulise, Agamemnon, Casandra, Circe, Ahile populează domestic „garsoniera 49”, dacă nu o mută „de la Trotuș la Troia”. Chiar și un banal spital devine „Casa lui Hipocrate”. Glisarea între real și imaginar, mitologie și biografie, erotismul sunt teme care circulă în toată creația poetului. Nesemănând deloc cu Beatrice, cum s-a afirmat, femeia din poezia lui I. e mai curând „logodnică de-a pururi, soție niciodată”, ca în poezia lui Tudor Arghezi
IZBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
fapt maniera în care Biserica ortodoxă a perceput statul, atât ca noțiune abstractă, dar și ca realitate istorică de-a lungul timpului. În ce măsură Biserica ortodoxă a colaborat cu regimurile autoritare sau dictatoriale înainte de 1945 și ce reprezintă autoritatea politică în imaginarul ei religios, acestea sunt elementele care ar putea oferi o viziune de ansamblu în stare să identifice constantele, reperele recurente, stabile și deci habituale din interiorul mentalității ierarhiei ortodoxe. Și pentru că acest text are în vedere în mod special relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sabie de flacără“ care era destinat să readucă pacea și liniștea într-un tărâm devastat de luptele politice interne 10. Biserica ortodoxă a aprobat și a susținut „războiul sfânt“ declarat de I. Antonescu, justificând războiul împotriva bolșevismului ateu prin reactivarea imaginarului medieval în care domnul și Biserica creștină luptau alături în cruciada binecuvântată de Dumnezeu 11. Dacă în 1943 predicarea „războiului sfânt“ pierdea din consistență, ierarhia ortodoxă română fiind nevoită să accepte punctul de cotitură marcat de bătălia de la Stalingrad, ierarhia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
București, Editura Univers, Budapesta, CEU Press, 1996, p. 21. • Ibidem. • Ibidem, p. 50. • Georges Gusdorf, Mit și metafizică. Introducere în filosofie, traducere de Lizuca PopescuCiobanu și Adina Tihu, Timișoara, Editura Amacord, 1996, p. 127. • Lucian Boia, Pentru o teorie a imaginarului, București, Editura Humanitas, 2000, p. 41. • Monique Segré (ed.), Mituri, rituri, simboluri în societatea contemporană, traducere de Beatrice Stanciu, Timișoara, Editura Amacord, 2000, p. 56. • Ibidem. • Ibidem, p. 13. • Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneutică, traducere de Vasile Tonoiu, București, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
foarte clară între cei avuți și cei săraci, „periculoși“141, lupta de clasă din teoria lui Marx n-a fost, deci, rodul hazardului. Într-adevăr, o dialectică a neîncrederii, a înfruntării și a represiunii a sfârșit prin a produce un imaginar grotesc, în care celălalt, adică marea armată a „mizerabililor“, căpăta, în ochii elitelor, imaginea unei omeniri diferite și amenințătoare, degradată, irecuperabilă, potențial criminală 142. Dintre cei doi actori implicați în susținerea acestei alterități, cel care comandă, contrar aparențelor, nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]