3,483 matches
-
de referință în lucrările de specialitate este Poetica lui Aristotel. Ca și pentru Platon, și pentru Aristotel arta este mimesis, dar nu o imitație falsă, mecanică, ci imitația unei realități fundamentale, posibile, condiționată însă de limitele verosimilului și necesarului, o imitație înțeleasă ca o reelaborare superioară a datelor realului. Finalitatea artei o reprezintă catharsis-ul, curățirea patimilor, purificarea pasiunilor, transformarea lor în înclinații virtuoase: „tragedia [...] imitație închipuită de oameni în acțiune, și nu povestită și care stârnind mila și frica săvârșesc
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
mecanică, ci imitația unei realități fundamentale, posibile, condiționată însă de limitele verosimilului și necesarului, o imitație înțeleasă ca o reelaborare superioară a datelor realului. Finalitatea artei o reprezintă catharsis-ul, curățirea patimilor, purificarea pasiunilor, transformarea lor în înclinații virtuoase: „tragedia [...] imitație închipuită de oameni în acțiune, și nu povestită și care stârnind mila și frica săvârșesc curățirea acestor patimi”. Dar purificarea nu reprezintă decât o treaptă, scopul final al artei este plăcerea, „o plăcere de factură estetică cu o semnificație intelectuală
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
fețele modernității, Matei Călinescu concluzionează: „Fie că acceptăm teoria căutării unei poziții sociale, fie că preferăm să vedem în kitsch o plăcută evadare din monotonia vieții cotidiene moderne, întregul concept de kitsch se circumscrie în mod limpede unor noțiuni precum imitația, contrafacerea, falsitatea și ceea ce putem numi estetica amăgirii și a autoamăgirii.” ÎN LOC DE CONCLUZII SFÂRȘITUL JOCULUI? Percepția asupra prezentului, în orice perioadă, este una mai puțin bună, cu tendința de comparare și ierarhizare, dar e posibil ca viitorul să descopere o
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
promoveze produse, personalități, idei, programe. Strategia lui esențială rezidă în faptul că vizează comportamente imediate și se adresează sensibilității, intereselor, nevoilor de moment ale oamenilor, și nu sistemului de gândire și concepțiilor lor generale. Discursul publicitar mizează pe sugestie și imitație. Prin urmare, principalele caracteristici ale acestuia sunt: dezirabilitatea, atractivitatea și concizia. Dezirabilitatea trimite la trăsătura discursului publicitar de a se adresa direct nevoilor publicului țintă, în vederea satisfacerii nevoilor acestuia. Pentru Charaudeau, "textul publicitar pune în scenă o organizare narativă în
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Imitarea suportului tip ziar influențează publicul, prin faptul că se preia din credibilitatea discursului jurnalistic, aceasta fiind valorificată în alte scopuri decât cele jurnalistice. Această practică este utilizată îndeosebi în timpul campaniilor electorale, când apar în spațiul public tot felul de imitații ale ziarelor, menite să inducă alegătorilor folosirea informativă a limbajului. În fapt, însă, avem de a face cu discurs care nu servește scopurilor jurnalistice. Un exemplu în acest sens este Umanistul, publicație a Partidului Umanist din România, care a apărut
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
a ști, de a înțelege și de a rezolva probleme; • teoriile behavioriste - se centrează pe impactul recompenselor și sancțiunilor grupului asupra celui ce învață: o Skinner pune accent pe condițiile și evenimentele petrecute în cadrul grupului; o Bandura pune accent pe imitație; o Homans, Thibault și Kelly - pe echilibrul dintre recompensele și costurile presupuse de schimburile sociale dintre indivizi; • teoria interdependenței sociale - lansată la începutul secolului (Koffka), această teorie susține că grupurile sunt entități în cadrul cărora interdependența dintre membri variază. Kurt Lewin
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
De fapt, întreaga cultură mondială se poate regăsi prefigurată avant la lettre în cultura română! Dezvoltat ca reacție radicală la teza sincronismului elaborată de E. Lovinescu în Istoria civilizației române moderne (1924-1925), care argumenta cum întreaga cultură română este produsul imitației culturii occidentale, protocronismul inversa raportul de forță dintre cultura română și cea occidentală. Din receptacul al influențelor occidentale, cultura română devenea sursă de iradiere. Din cultură de imitație, cultura română devenea cultură referențială, statut conferit de precursoratul cultural și anticipațiile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
civilizației române moderne (1924-1925), care argumenta cum întreaga cultură română este produsul imitației culturii occidentale, protocronismul inversa raportul de forță dintre cultura română și cea occidentală. Din receptacul al influențelor occidentale, cultura română devenea sursă de iradiere. Din cultură de imitație, cultura română devenea cultură referențială, statut conferit de precursoratul cultural și anticipațiile ideatice preluate apoi de culturile occidentale. Dezagregând analitic constelația de motive mitice configurată în paradigma protocronismului românesc, A. Tomiță (2007) degajă zece "mitologeme" fundamentale ale discursului autohtonist: a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
există între două forme posibile corespunzătoare a doua arii diferite de activitate de a asumă modelul (pe care Coleman o rezumă că diferența între "vital și mecanic")118: în chip de influență a unui produs artistic exemplar, ori de simplă imitație. Rezultatele științei por fi preluate și aplicate "mecanic" (omul de stiință poate fi imitat), dar creațiile artei nu pot fi decât produsul unor privilegiați, excepțional dotați de natură, a căror opera servește drept referință pentru artiștii în proces de împlinire
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
si nu ceață de mediocrii care își însușesc comod, de la cei doi maeștri, expresii și versuri întregi. "Muster nicht der Nachmachung, sondern der Nachahmung", precizează la rândul sau Kant120 (într-un sens similar celui afirmat de Lessing 121, care deosebește imitația după model bazată pe reflecția personală de simplă copie), iar diferența va fi reluată de scriitorii Wolfgang von Goethe și Karl Philipp Moritz și consacrată sub termenii de imitație și emulație. Cuvântul din urmă implicând totodată ceea ce autorul Cantonierului numea
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
într-un sens similar celui afirmat de Lessing 121, care deosebește imitația după model bazată pe reflecția personală de simplă copie), iar diferența va fi reluată de scriitorii Wolfgang von Goethe și Karl Philipp Moritz și consacrată sub termenii de imitație și emulație. Cuvântul din urmă implicând totodată ceea ce autorul Cantonierului numea, cu mult timp înainte, referindu-se la influență unui creator exemplar asupra celor tineri, asimilare vitală. Artistul, spunea acesta, nu are nevoie de o călăuza care să-l înlănțuie
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
rămâne credincios sieși, aceasta va sta întotdeauna la îndemână lui"129, el se va identifica și se va manifesta ca parte a ei. În uzul pe care îl dă energiilor sale ascunse, "subterane" în timpul creației, poetul imită (un sens al imitației complet diferit de cel formal al produsului artistic din timpul Clasicismului) mișcarea oculta a universului mănat de același principiu viu de acțiune. Sarbiewski și Gracián exprimaseră, cu un veac înainte, această idee, în lumina teologica. Poetul crează așa cum face Dumnezeu
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
numai cu tehnici învățate poate ajunge să poetizeze bine (să versifice), dar nu e un poet cu adevarat bun, un poet "mare", spunea, în veacul I i. e. n., Philodemos din Gadara. Sau rămâne, mai mult ca sigur, la nivelul mărginit al imitației. Cum a fost cazul așa-numiților "petrarchiști" retorici italieni Serafino, Sasso, Cornazzano, Tebaldeo -, toți experți în regulile sonetului și în a prelua de la "sursă" o serie de teme sentimentale și de procedee stilistice, dar nici unul dintre ei autor de reală
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
nicht verdunkelt, sondern sie nur geschmückt vor Augen stellt." B. A. Schmidt, Eine bisher unbekannte lateinische Rede..., p. 8. 208 Kant, vida y doctrina, p. 359. 209 Ibid., p. 362. 210 [imaginația geniului nu este, deci, reproductiva (artă și nu imitație), dar nici teoretic-productivă..., ci "liberă"] R. Kroner, Von Kant bis Hegel, p. 267. 211 ["productivă" înseamnă aici în primul rând "liberă"] Hermann Mörchen, Die Einbildungskraft bei Kant [Imaginația în concepția lui Kant], Tübingen, Max Niemayer Verlag, 1970, p. 169. 212
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
și fratele lui, ocupă tot etajul întâi al acestei case plicticoase. Servitorul care îi deschise nu se duse să-l anunțe, ci îl conduse imediat pe un traseu lung; traversară și o sală principală, ai cărei pereți erau zugrăviți în „imitație de marmură“, cu dușumeaua din scânduri de stejar și cu mobilierul din anii douăzeci, grosolan și masiv, făcând rotocoale și zigzaguri, urcând câte două, câte trei trepte și coborând tot atâtea, până când, în sfârșit, bătură într-o ușă. Le deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
largi și de mare publicitate, în piețe. Mulți dintre patrioți ar figura ca statue in persona și nici de un piedestal aparte n-ar avea nevoie, căci sistemul de-a acorda cetățenilor emeritați nemurirea e nou, e sistemul statuelor pendente, imitație după grădinile pendente ale Semiramidei. Și oare nu sunt patrioții adevărate grădini de virtuți cari merită păstrate cât se poate de sus? Dar noi nu suntem rasă anglo-saxonă. La noi, după, ce cineva s-a învoit cu Warszawsky să puie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
important poet american în oarecum funesta școală confesională de poezie americană (vezi CONFESSIONAL SCHOOL). Smith, Sr. s-a sinucis atunci când fiul avea 11 ani în împrejurări traumatice care aveau să îl afecteze pe viitorul poet întreaga viață (terminată ca o imitație a sfârșitului tatălui). Soarta celui ce avea să devină John Berryman (preluând numele tatălui său vitreg) poate fi văzută ca o dramatizare poetică și ca o mitologizare a sentimentului său amestecat, de dragoste și ură față de cel ce l-a
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
se poate produce pe două paliere: • direct, la nivelul filialei, a firmei în sine, prin transfer tehnologic și creșterea eficienței alocative și productive; • indirect, la nivelul celorlalte firme din ramură (legături pe orizontală) sau din economie (legături pe verticală), prin imitație, competiție, cooperare sau învățare (Kokko, 1992). Prin impactul asupra dezvoltării filialei, ISD contribuie la creșterea economică, însă această creștere este mai degrabă de natură exogenă, având în vedere că o eventuală dezinvestire ulterioară nu ar lăsa în urmă competitori mai
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
Glosase pe marginea lor încă în manifestul din 75 H.P., al cărui prim imperativ era: „Cetitor deparazitează-ți creierul”; iar „deparazitarea” însemna radicala punere în chestiune a tuturor achizițiilor trecutului, în intimă relație cu promovarea noului; creație și invenție opuse imitației sterile a convențiilor (cu implicații mai generale, ținând de o estetică antimimetică), distanțare de „gramatică” și „logică” (în înțelesul de limbaj convenționalizat, dar și în cel propriu, în prelungirea sloganurilor futuriste și dadaiste): „Artistul nu imită artistul creează. / Linia cuvântului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de avangarde (prima s-a produs cu modernismul) s-a extins și la postmodernismul literar, ca extremă a modernismului, deci mai "perimată" decât modernismul însuși. Or, dacă Liviu Petrescu are dreptate că postmodernismul generației 80 nu este un fenomen de imitație, deci de simplă sincronizare cu cel anglo-saxon, ci o dezvoltare organică, pe teren național, atunci trebuie să căutăm în ce constă nota particulară a optzecismului. Iată ce zice temeinicul cunoscător al chestiunii: Ceea ce s-ar mai cuveni subliniat..., este faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Eminescu. Postmodernul, însă, care nu mai crede ca Shakespeare în fantasmele sale, având doar conștiința jocului, trebuie să găsească un sprijin în echivocul diferenței. Întrucât Tatăl dispare și cu el modelul, artistul nu mai are ce imita, încât "Nu există imitație. Mimul nu imită nimic. Și, mai întâi de toate, el nu imită. Nu există nimic înaintea scrierii. Nimic nu este prescris"115. Așadar, arta este un speculum care nu reflectă nici o realitate, ci doar produce "efecte de realitate"116, "oglindă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
115. Așadar, arta este un speculum care nu reflectă nici o realitate, ci doar produce "efecte de realitate"116, "oglindă de oglindă", o diferență fără referință, "o referință fără referent". Transcendența e goală. Astfel, mimul nu este un imitator, "el mimează imitația. Himenul se interpune între mimică și mimesis sau, mai curând, între mimesis și mimesis. Copie a copiei, simulacru care simulează simulacrul platonician, copia copiei platoniciene ca și draperia hegeliană care a pierdut aici iluzia referentului prezent, devenind astfel pierdute pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
neointernaționaliste și împotriva conștiinței naționale, având ca adversar intern tocmai licărul "naționalist" ivit din teoria protocronismului elaborată de Edgar Papu. Protocronismul voia să scoată în relief anumite "priorități" culturale izvorâte din inițiative autohtone, fără a aștepta modernizarea pe calea simplei imitații pe care ar fi promovat-o sincronismul lovinescian (aici, problemele sunt ceva mai complicate!). Așadar, se crede eronat că protocronismul refuza modernitatea. Edgar Papu remarca doar că și tradiția are inițiative inovatoare. El gândea sub modelul complex al fețelor lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
tradus piese ca Onoarea casei de Léon Battu și Maurice Devignes, Supliciul unei femei de Al. Dumas-fiul și E. de Girardin, Lumea în care ți-e urât de Edouard Pailleron, Un amor fatal de Marc Fournier; Deputatul invalidat e o imitație după Eugène Morand. În „Societatea pentru învățătura poporului român” (1871) publică prima scenă din Mizantropul de Moliére. O „dramă națională” este Radu Basarab sau Banul Olteniei, jucată în 1874. Prea târziu, semnată împreună cu Duiliu Zamfirescu, dezvoltă tema clasică a conflictului
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
mai ales școlilor de psihologie socială de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care Își Îndreptau atenția asupra grupurilor umane mari („mulțimi”, mase, popoare) și căutau să explice cauzele determinante ale comportamentului acestora, existente fie În individ, fie În colectivitate. Teoria imitației, a lui Gabriel Tarde, sau cea a psihicului colectiv, a lui Gustave Le Bon XE "Le Bon" , bazate pe observarea empirică a unor fenomene reale de masă, au formulat o serie de legi cu aplicabilitate universală, privitoare la comportamentul mulțimilor
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]