2,209 matches
-
sigură de formare a unei echipe de învingători", ne asigură E. Popova (2006, p. 50). În funcție de existența normelor și a regulilor formale/ informale, scrise/nescrise, precum și a modului său de desfășurare, concurența/competiția poate fi: directă sau indirectă, personală sau impersonală, conștientă sau inconștientă. Cât trăiesc, cei mai mulți doresc să fie învingători. Faptul că li se dă o (mai) înaltă apreciere, că sunt lăudați sau avansați, că ies din anonimat sau că obțin mai mulți bani, faptul că resimt o (mai) înaltă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
atitudini, sunt adoptate ca tendințe comportamentale: • timiditatea, retragerea, discreția, inhibiția, umilința, singurătatea, servilismul, cumințenia, stânjeneala. Pe scurt, fuga pasivă, repliere, evitare a dificultăților prin acceptare. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • referire frecventă la normă, la regulament; acceptare imediată, sistematică, formulări impersonale, tăcere, muțenie, voce slabă, greu de auzit. Cel/cea care adoptă o asemenea atitudine arată (limbaj nonverbal): • privește în colț; pleacă ochii; capul lăsat, tonus muscular slab; mâini ascunse; atitudine de repliere, de protecție; • așteaptă, se retrage sistematic, lipsă de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
apoi în anii 1960 de Georges Duby și Robert Mandrou, s-a construit în opoziție cu istoria intelectuală. Ideilor, care rezultă din elaborarea conștientă a unui spirit singular, li se opune mentalitatea, întotdeauna colectivă, care reglează în mod automat conținutul impersonal al gândirii comune. De aici, posibilitatea pentru istoria mentalităților de a se lega de istoria cantitativa. Având ca obiect colectivul, automatul, repetitivul, istoria mentalităților poate și trebuie să devină seriala și statistică. De la întâietatea acordată seriilor, deci stabilirii și tratării
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
institution în the 1960s under Georges Duby und Robert Mandrou; în the first instance, it took shape în response to intellectual history. Unlike ideas, which are the conscious construction of a single mind, mentalities are always collective, automatically regulating the impersonal content of shared mindsets. Thus the history of mentalities can share the methods and findings of quantitative history. Since its object is the collective, the automatic, and the repetitive, the history of mentalities can - indeed must - make use of series
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
etc. Tabelul nr. 7. Manifestări verbale, nonverbale și paraverbale ale politeții negative Strategii subsumate politeții negative Manifestări verbale Manifestări nonverbale Manifestări paraverbale prevenirea feedback-ului negativ al interlocutorului prin: (a) formularea de scuze, explicații/motivații etc.; (b) formularea indirectă/non-imperativă/ impersonală/ modalizatoare a unei solicitări; (c) formularea integrativă a unei solicitări (a) Scuze de deranj, trebuie să iau ceva din bibliotecă. (b) Ai putea să-mi (mai) dai câteva informații despre documentele pe care trebuie să le aducem mâine? Să scrie
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de-aici! Interlocutorul își exprimă neîncrederea în spusele locutorului. Aaa.../ Aha.../Wow... Interlocutorul își manifestă surpriza la receptarea mesajului locutorului. Care este părerea ta, de fapt?/ Cum vezi tu lucrurile? Interlocutorul este interesat de opinia locutorului, nu de informații transmise impersonal, neutru. Cum?/Ce ai spus?/ Ce scrie acolo?/ Repetă, te rog, ce ai spus, nu te-am auzit bine din cauza zgomotului... Interlocutorul semnalează faptul că au apărut disfuncții în receptarea mesajului și dorește repetarea unora dintre componentele acestuia. Ce înseamnă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
creștină nu este un scop în sine, ci are un scop relațional veșnic în împlinirea tuturor aspirațiilor umane în paradis, în comuniunea sfinților cu Dumnezeu și unii cu alții. Din această perspectivă, etica creștină nu se termină într-o existență impersonală sau solitară, ci în comuniune desăvârșită. Bibliografie Ammerman, Robert T.; Ott, Peggy, J.; Tarter, Ralph E. (1999) (ed.), Prevention and Societal Impact of Drug and Alcohol Abuse, Lawrence Earlbaum Associates, New York. Baekeland, F.; Lundwall, L.; Kissin, B. (1975), „Methods for
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
vieții, dar în circumstanțe excepționale pot fi ridicate la rangul suprem. Solidaritatea, spre exemplu, puțin menționată în sondaje, mobilizează oamenii în cazul inundațiilor, al cutremurelor sau al oricăror alte catastrofe. Procesul de producere și achiziție Valorile nu sunt principii eterne, impersonale, care există independent, încă de la început. Ele sunt, în ultimă instanță, "create" și enunțate de personalități marcante sau de instituții istorice. Putem să le numim producătoare de valori sau producătoare de sens. Cine sunt ele? Se regăsesc printre marile figuri
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de știință) decât de iubitul său. Primul va construi o imagine sub forma unui diagnostic; al doilea o va vedea în profunzime, în caracterul său unic, cu toate particularitățile care o fac "demnă de a fi iubită". Cunoașterea psihologului este impersonală, dar poate fi argumentată. Cea a îndrăgostitului este mai intimă, mai puternică, dar se poate baza pe o iluzie. Credința îl are ca obiect pe Dumnezeu, cuvântul Său, sensul vieții și al morții, al lumii de dincolo. Ea nu oferă
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
să recunoaștem „criza existențială” a individului respectiv, veritabil „impas nevrotic” al persoanei bolnave. Dincolo de aspectele pur medicale, clinico-psihiatrice, ne aflăm în fața unei dezvoltări eșuate de factură patologică, a unei personalități care transformă ceea ce îi este personal și autentic, în aspecte impersonale și alienate cu implicații directe și imediate asupra libertății, acțiunii, conduitelor, vieții afective și relațiilor sale interpersonale. Pentru L. Binswanger, bolile mintale sunt modificări ale structurii fundamentale ale ființei umane în corelație cu structurile existențiale ale lumii, respectiv spațiul și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cursul isteriei; - economia și ecokinezia, ca forme de expresie care reproduc atitudinile și gesturile interlocutorilor bolnavilor psihici. 2) Tulburările de limbaj Limbajul este expresia conținutului gândirii prin intermediul simbolurilor verbale reprezentate prin cuvinte. Acestea reprezintă un sistem codificat de „semne verbale”, impersonale și universale, cu caracter exterior. Alături de limbajul verbal mai există și limbajul interior care este procesul mintal prin care se efectuează operațiile gândirii. Tulburările de limbaj au un caracter extrem de variat și ele se grupează în câteva categorii psihopatologice cum
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin aceasta omul determinat „în sine” și „pentru sine”, cu o identitate precisă, unică și irepetabilă. Aceasta este persoana umană. Gândirea umanistă re-așează în centrul problematicii sale omul considerat ca „ființă personală”, separându-l definitiv de „lucrurile materiale” cu caracter impersonal cuprinse în seria phyché-ului și reevaluând în felul acesta, seria phyché-ului. Acest punct de vedere schimbă complet atitudinea metodologică și construiește o nouă epistemologie a umanului având în centrul ei, așa cum spuneam mai sus, persoana umană. Separarea lui phyché de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în Adunare, fiind membru în Consiliu) și sistemul actual de alegeri? "Nimic mai îndepărtat de situația actuală, scrie Moses I. Finley, în care cetățeanul izolat, din ce în ce mai izolat, în același timp nu cu mii de vecini, ci cu milioane, îndeplinește actul impersonal de a alege un buletin de vot sau de a acționa o mașină de vot.81" Același istoric amintește că, în anii 1860, filosoful englez John Stuart Mill se declara convins de faptul că dezvoltarea căilor ferate și a ziarelor
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
artă generează opinia caracterului strict personal al filozofiei, dar gînditorul român crede că adevărata filozofie nu este pur și simplu o dezlănțuire a personalității, ca în artă, ci este mai degrabă un efort de înscriere într-o perspectivă a construcției impersonale. Filozoful tratează probleme grave, într-o manieră lucidă, optînd pentru anumite metode de investigare ce presupun o logică și norme impersonale, chiar și atunci cînd acestea sînt propria sa creație. În sfîrșit, consideră Blaga, făuritorul de artă așteaptă de la ceilalți
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dezlănțuire a personalității, ca în artă, ci este mai degrabă un efort de înscriere într-o perspectivă a construcției impersonale. Filozoful tratează probleme grave, într-o manieră lucidă, optînd pentru anumite metode de investigare ce presupun o logică și norme impersonale, chiar și atunci cînd acestea sînt propria sa creație. În sfîrșit, consideră Blaga, făuritorul de artă așteaptă de la ceilalți o reacție estetică ce decurge dintr-o atitudine pură de contemplare, în vreme ce filozoful dorește o aderare la opera sa, la ideile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a voinței acestora este pedepsită, iar înfruntarea dintre zei și oameni se încheie de obicei cu victoria zeilor. În cadrul gândirii filosofice propriu-zise, cât și în cel al gândirii mitice, Necesitatea își face simțită prezența în viața oamenilor într-o formă impersonală - ca Destin. Destinul întruchipa - pentru antici - caracterul prestabilit și implacabil a cursului vieții fiecărui individ. Gândirea antică face apel la ideea de soartă sau destin fără a elucida natura și originea acestei forțe implacabile căreia i se acordă un rol
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
a expresiei poetice genuine, dar riguros elaborată, cumva conformistă, tributară unui relativ evazionism în raport cu somațiile cotidianului, atitudine interpretată ulterior, nu numai în ce îl privește pe T., ca o stratagemă menită să permită conturarea unei realități alienante prin refugiul în impersonal, în vizionarism abstract, într-un orfism patetic ori într-un intimism cerebralizat, distilat în metafizic ori învestit ca receptacul al scrutării moralului și ontologicului. Poetul se înfățișează ca un iscusit versificator al trăirilor juvenile, solar și jubilativ, nu fără profunditate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
obiectiv va fi, desigur, prioritar. Urmărirea lui va veni în întâmpinarea interesului celor mai mulți dintre cei care vor lua în mână această carte. Se va înțelege însă că autorului i-a fost greu să-l urmărească într-un mod cu totul impersonal, să se abțină să spună lucruri care ar putea să intereseze pe acei, mult mai puțini, care au investit deja în studiul operei filozofului. Nu îmi fac iluzii că există obstacole considerabile în calea unei receptări a gândirii lui Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
față de acel „vălmășag de fanatisme învrăjbite între ele“, care domină istoria intelectuală a omenirii, una dintre puținele forțe care îi apropie pe oameni este ceea ce numește „veracitatea științifică“, „deprinderea de a ne sprijini credințele pe observații și inferențe atât de impersonale și atât de lipsite de înclinații locale și temperamentale cât este omenește cu putință“. Este forța care poate contribui la „o diminuare a fanatismului printr-o capacitate sporită de simpatie și înțelegere reciprocă“3. De progresul în recunoașterea primatului rațiunii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nexus of contracts) ce formalizează un set de relații economice Între cei implicați și s-ar deosebi de piață doar prin gradul mai ridicat de stabilitate În timp a contractelor. Pe de altă parte, Granovetter consideră piața concurențială, cu tranzacții impersonale, guvernate exclusiv de dinamica cererii și ofertei și În care sunt implicați actori atomizați, mai degrabă o ficțiune decât o instituție reală, concretă. Relațiile sociale infuzează deopotrivă piața și organizațiile și acestea guvernează tranzacțiile (interacțiunile dintre actori) Într-o logică
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
schimburilor mutuale) ce structurează relațiile de cooperare Între indivizi. Aceste relații manifestă un grad ridicat de stabilitate structurală, ceea ce l-a determinat pe sociologul Fligstein (2001) să vorbească de conturarea unei arhitecturi a piețelor. Piața concurențială „clasică” consideră schimburile economice impersonale, discrete, ghidate exclusiv de un calcul utilitarist și Într-o permanentă dinamică a cererii și ofertei. Atât instituționalismul lui Williamson, cât și studiile cele mai elaborate ale lui North sau instituționalismul sociologic, dar și sociologia economică a lui Granovetter Își
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
structurează și statornicesc anumite relații sociale Într-un cadru instituțional și care este motivul pentru care se Întâmplă acest lucru? Referindu-ne la răspunsul lui Williamson, organizațiile apar pentru a economisi costurile tranzacționale prin reducerea incertitudinii asociate schimburilor discrete și impersonale. Vom adăuga aici asumpția că, prin stabilizarea anumitor relații, scopul fundamental urmărit de actorii constitutivi este reducerea incertitudinii prin diminuarea sau chiar eliminarea competiției. Această asumpție este necesară pentru a fundamenta microsocial, la nivelul acțiunii, teoria macrofuncționalistă a lui Williamson
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
un regim ce depășește limitele raporturilor contractuale Între părți ca urmare a dispozițiilor imperative ale legii și care reflectă componenta socială, instituțională. 7. Incompletitudinea contractelor și complementaritatea instituțională Piața concurențială alocă resursele prin intermediul relațiilor de schimb contractuale, discrete și, ideal, impersonale, ce se stabilesc Între agenți economici. Problema pieței ca instituție de organizare economică este aceea că Întotdeauna contractele, În calitatea lor de angajamente scrise de acțiune, reglementează doar imperfect sau incomplet schimbul dintre actori; aceasta se datorează incertitudinii și consecințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
știe, de asemenea, că mulți dintre actorii constitutivi se angajează Într-o relație socială pe termen lung cu organizația, nu doar Într-o relație discretă de schimb (tranzacție). O astfel de relație presupune o logică diferită față de cea a relațiilor impersonale de piață. Angajații nu schimbă bunăoară forța de muncă pe recompense materiale, așa cum se tranzacționează mărfurile pe piață, ci, mai degrabă „investesc” atât resurse materiale, cât și loialitate, Încredere Într-o relație pe termen lung. Amitai Etzioni (2002 :268) spunea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
un cuvânt, autocontrol). Încrederea generează așteptări pe baza inferențelor privind istoria relațiilor anterioare și a trăsăturilor personale ale partenerului. Este așadar un produs structural contextualizat ce nu poate fi transformat În capital decât prin intermediul structurii rețelei și nu În cadrul schimburilor impersonale, de piață. Pe de altă parte, asigurarea are În vedere expectații ce se bazează pe cunoștința unei structuri generalizate care Încurajează acel comportament, derivă așadar din prescripțiile unei instituții. Asigurarea este un produs ce derivă din contracte și instituții, concomitent
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]