2,195 matches
-
161 și Ștefan Borbely. Cercetătorul clujean explică numele lui Andronic, prin trimitere la grecescul aner, genitiv andros "om", și la scenariul gnostic, ca fiind mesagerul de lumină chemat să înfăptuiască nunta 162. Andronic nu este o persoană, ci "o forță impersonală, un principiu, manifestarea unei forțe sacre"163, "ființă primordială, telurică, fascinantă pentru că reactualizează trăirile primordiale din oamenii care o contemplă"164. În mitologia românească, solomonarii/șolomonarii se caracterizează prin evlavie, înțelepciune (ei învață dintr-o carte "toată știința și învățătura
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a omului în istorie ca și pricina celui de-al doilea eșec al său. În Exerciții spirituale, Eliade propovăduia o adevărată religie în acest sens, tocmai ca refuz, ca apărare împotriva nostalgiei. El cerea omului să-și creeze o memorie impersonală, refuzându-și-o pe cea personală "sentimentală, nostalgică prin care actele nu se consumă, oamenii nu se uită, durerile și bucuriile însămânțează alte acte inutile. Învățați deci să ignorați timpul, să nu vă temeți de implicațiile lui. Suprimați cu desăvârșire
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
scenarii explicative aparține lui Sergiu Al-George, care leagă prezența structurilor antinomice în filosofia lui Blaga de filosofia indiană. Mai exact, indianistul român interpretează acest fapt din perspectiva ideii indiene de absolut și a celei despre metaforă și simbol. În absolutul impersonal și infinit (Brahman sau atman) Blaga descoperă relația dintre antinomic și incognoscibil (...) dar totodată descoperă rostul simbolului și al tăcerii"386. Pentru Sergiu Al-George, calea influenței este de la absolut și mister către simbol, iar de aici către antinomic. Dogmaticul este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
târziu nu ar mai fi fost el. Cel fericit nu va mai exista, pur și simplu. Totuși, cei mai mulți oameni nu ar reacționa intuitiv așa, ci i-ar recomanda mamei să amâne momentul concepției. De aici rezultă că moralitatea este concepută impersonal, în raport cu un bine și un rău care nu sunt atașate unor entități actuale. În mod asemănător procedăm și în cazul generațiilor viitoare 37. Dacă luăm în considerare două politici diferite, una de consum al resurselor și alta de conservare a
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de mijloacele de care și-a propus să se despartă, ceea ce ar face contradictoriu întregul demers. Alternativa ecologiei profunde la raționalizarea excesivă a procedurii de transcendere ar fi recursul la sensibilitatea bazată pe iubire, dar și în acest caz iubirea impersonală față de cosmos sau natură ca întreg este un concept riscant, în primul rând pentru că nu poate fi gândită altfel decât pornind de la modelul iubirii personale, adică o iubire care presupune individualizare și distincție între persoana iubită și alte persoane. Mai
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fără concept, ci și fără imagine? Imaginea - simplă repetiție sau reproducere a ceea ce este - dă de văzut lumea sub chipul aceluiași, nefăcând decât să spună ființa prin manifestările sale. În această accepțiune, imaginea ne oferă chipul "obiectiv" al unei prezențe impersonale, indiferente, fascinația unui discurs alienant. Or, înțelegerea este în lucruri - acolo unde ele încep să (se) semnifice - și nu în imaginea pe care o propune o reprezentare a lucrurilor. Ea se află în lucruri, fără să le confiște semnificabilul, într-
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rămâi undeva la o răscruce a frigului, întinderi/ risipindu-se în jurul tău pe nesimțite/ să-ți părăsești acolo imaginea însingurării/ derulându-se-n gol/ să oferi azil ultimelor rămășițe ale gerului". Nimic de văzut decât indiferența distanței și distanța indiferenței, impersonalul în care vederea rămâne, a nimănui, stă orbită la răscrucea care o crucifică, o răsfrânge revelator. Undeva ori acolo, ea nu e de fapt nicăieri, risipită în nevăzutul care o absoarbe. Nu atârnă de instanța unui subiect care o instituie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lui debordant; fără discuție, pentru a i-o lua înainte trebuia însă să te miști, nu glumă! După cum, deasemeni, era o chestie de bun simț să remarci că lucrurile se fură, că sunt mereu pe cale de ducă într-un sens impersonal, lipsit de orice conotații morale. Bun, le priponește omul cât poate de posesiv, dar zadarnic... Apa le ia inevitabil, chiar dacă nu pe toate o dată. Ajuns cu raționamentele la acest impas în formă de peninsulă, gândul lui Rică plonjă temerar către
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Psihanalistul pe care-l vizitase de trei ori pe săptămână vreme de câțiva ani buni îl îndrumase să se raporteze altfel la propriile-i traume, astfel încât să nu mai vadă în ele maleficii umane, ci simple accidente ale unei deveniri impersonale. De pieptănarea asta asistată a turbulenței lăuntrice depindea chiar posibilitatea liniștii, dar în același timp liniștea lui devenise extrem de vulnerabilă la incursiunile depresiei. Deși detesta recursul la adevăruri de larg consum, se refugie previzibil pe poziția comună de erou civilizator
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de gelozie pe primirea de care ele aveau parte în trupul ei, și se năpustise infantil într-acolo spre a fi părtaș la o electrizare nemilos de privată. Trupul aparține întrupatului? Ce enormitate! El nu aparține nimănui, ci e elementarul impersonal capabil să deplaseze hotarele dintre lumi, desfăcând cu frămîntu-i nodurile de piatră ale fundațiilor lor. Cui îi fusese hărăzit al ei? se întreba, înverșunat precum un han mongol uzurpat. Și de ce-am fost mușcați cu dorințe chinuitoare, a căror
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și în exemplul de sub 1, de opțiunea pentru persoană (Boagiu/ Ponta; Ponta/Băsescu). Diferența este marcată de contextul de comunicare, general - în primul enunț, particular - în al doilea, ca și de mărcile "subiective" de opoziție utilizate de cei doi jurnaliști: impersonal/ neparticipativ (contraatac, substantiv comun, nearticulat), personal/ participativ (contraatacul, substantiv comun, articulat cu alticol hotărât proclitic). În deplin acord cu contextul referențial, extralingvistic (politic, de natură socio-umană, culturală) echivalența "contraatac"= "ripostă politică" impune o atitudine, este corelată contextual, cu toponime/ antroponime
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
dispozitive psihosociale pentru a o Învăța și a o pune În act menține spiritul treaz, remaniază, ajustează, creează aspirații, scopuri etice. Iată, numai a da subiectului social cuvântul, a-l responsabiliza, poate avea efectul unei intervenții clinice asupra puterii obscure, impersonale, adesea imperative. Măcar intimidează și limitează discursul unor exponenți agresivi și inconștienți ai puterii și tot e ceva. În urmă cu mai bine de trei decenii am utilizat pentru prima oară lucrările lui Max Pagès. Domnul profesor Andrei Cosmovici Îmi
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
tendințe centrifuge care se drapau În proiecte personale, dar beneficiind de resursele obținute prin munca și efortul celorlalți. Efectul personalizării vieții sociale și comunitare: românii (aici ar trebui să precizăm: unii, mulți, o parte) nu aderă la ideea de normă impersonală (generală, implacabilă), lege, reglementare, angajament, contract, cuvânt. Civism, moralitate, rigoare, ordine depersonalizată? Când e vorba de cineva apropiat, deținătorii de poziții sacrifică sau interpretează totul În mod personal, subiectiv, afectiv. Nu poți să-l lași la greu pe cineva apropiat
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ț de c?tre un num?r mic de practicieni str�n?i �n jurul unui lider charismatic ?i a unor apostoli. Prima s-a r?sp�ndit pe larg gra?ie re?elelor de informa?ie variate, personale ?i impersonale, de care dispuneau sociologii; a doua a dezvoltat coduri de comunicare particulariste care au avut ca efect restr�ngerea ei doar la cercul celor ini?ia?i. Totu?i, ambele au �n comun o hipertrofiere a metodei �n dăuna unei
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
sociale. Ca gestionar al resurselor publice, statul apare deseori într-o postură de agent economic, față de care, într-o economie de piață, ceilalți participanți au așteptarea legitimă să se comporte după aceleași reguli asigurătoare de încredere. Din păcate, acest stat impersonal, echidistant, în afara moralei, "de drept", se materializează în guvernanți individuali, selectați politic și cu grade de toleranță majoră la interesele afacerilor. Iar economiile în tranziție sunt cazurile exemplare de capturare a statului de către mediul de afaceri; numeroase firme plătesc guvernanților
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
adormita, întreba fericită: -Răspund eu, sau vorbiți voi? Tatăl iritat se ridică, ridică receptorul în timp ce comentează: -Ar trebui să-i las să sune. La ora asta e doar vreun nebun. Lăură asculta cu răsuflarea parcă tăiată, vocea rece, impersonala de la capătul firului: -Da, se rezolvă, mâine. Discutăm la serviciu. Tatăl așeza receptorul în furca, mușcându-și buzele. Respira adânc și se întoarce la biroul lui, reluându-și calculele. Lăură prinsese din scurtă conversație, doar două vorbe: Reforma monetară. Nu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fel, există două verbe pentru "a avea": haver și ter, amîndouă cu posibilitatea de a fi întrebuințate pentru realizarea timpurilor compuse. Trăsătura morfologică cea mai caracteristică a limbii portugheze este existența a două tipuri de infinitiv, unul personal și unul impersonal, dintre care primul este flexionar și corespunde de obicei unei propoziții din alte limbi romanice cu un verb personal: èle diz sermos pobres "el spune că noi sîntem săraci". Primele atestări în scris ale limbii portugheze datează din secolul al
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tip decît latina, fără a cunoaște deosebiri marcante între ele. În latina clasică, existau două diateze, una activă și una medio-pasivă, cea activă caracterizîndu-se prin imposibilitatea de a exprima un raport între un predicat și un subiect nedeterminat, adică valoarea impersonală. Forma medio-pasivă putea avea în schimb mai multe valori: a) pasivă propriu-zisă (amor "sînt iubit"), b) activă, în cazul verbelor deponente și semidepo-nente (hortator "eu îndemn") și c) impersonală (dicitur "se zice"). În latina vorbită, s-a produs o reorganizare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un raport între un predicat și un subiect nedeterminat, adică valoarea impersonală. Forma medio-pasivă putea avea în schimb mai multe valori: a) pasivă propriu-zisă (amor "sînt iubit"), b) activă, în cazul verbelor deponente și semidepo-nente (hortator "eu îndemn") și c) impersonală (dicitur "se zice"). În latina vorbită, s-a produs o reorganizare a categoriei diatezei, verbele deponente și semideponente, datorită înțelesului activ, au adoptat diateza activă sau au dispărut, fiind concurate și înlocuite de verbe cu conjugare activă. La verbele tranzitive
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o situație similară cu cea din limbile romanice, unde genul se reflectă atît la articolul nehotărît cît și la numeralul unitate (care distinge însă aici masculinul și femininul). În engleză, forma one se folosește și cu valoare de pronume nehotărît impersonal (one says that..."se spune că..."), situație în care alte limbi germanice uzează de gramaticalizarea substantivului cu semnificația "om, bărbat": germ. man sagt das..."se spune că...", sued. man söker en ny expedit "se caută un nou vînzător", norv. man
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Du har arbetat mycket idag. "Ai muncit mult astăzi". Alte limbi folosesc la perfect compus și la mai mult ca perfect două auxiliare, astfel încît, în germană, de exemplu, haben "a avea" este utilizat pentru a conjuga verbele tranzitive, reflexive, impersonale, modale și unele intranzitive, iar sein "a fi" pentru a conjuga verbele intranzitive care exprimă o mișcare sau o direcție ori o trecere de la o stare la alta. Un regim similar au verbele hebben și zijn [zein] din limba neerlandeză
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Er ist geboren. /Er war geboren. "El s-a născut" (literal: El a fost născut). Limbile germanice nordice au particularitatea de a realiza diateza pasivă cu ajutorul desinenței -s, adăugate la infinitivul verbului conjugat, mai ales atunci cînd se exprimă pasivul impersonal: sued. Medicinen säljas mot recept. "Doctoria se vinde cu rețetă"; norv. Dørene lukkes. Ușile se închid"; dan. Han glemmes. "El este uitat". Dacă însă este importantă menționarea autorului acțiunii, atunci diateza pasi-vă se realizează cu ajutorul auxiliarului "a rămîne; a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Euripide : inovația este de detaliu, dar ea îi permite lui Eliade să introducă în scenă, ca manifestare concretă a destinului, vântul caracterizat în indicațiile de regie ca personaj de sine stătător, capricios, neînduplecat, care nu pare deloc un fenomen natural impersonal. Regele sfidează zeii dorindu-și să poată manevra vânturile ostile în așa fel încât ele să-i devină favorabile, căci speră să împiedice cu ajutorul lor sosirea Ifigeniei : Dacă ar sta în puterea mea... de o mie de ori ar sufla
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spirit sintetizată emblematic în titlul romanului postum Visătoare? Dincolo de diagnostice, de verdicte, de aproximări la termen! Dincolo de obscuritatea amenințătoare, pe durata comei prelungite, din capitolul sumbru cu care se deschide romanul. Dacă nu iminentă, irevocabilă! Și ea naratoarea, astfel desemnată impersonal înțelesese că scadența se apropiase amenințătoare. Pândea de după colț sau la următoarea intersecție. S-o fenteze era de neînchipuit. Dar nici măcar să câștige, cumva, timp? Îi trebuia atâta răgaz cât să pună în ordine stocul de amintiri adunate de-a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
parcă mereu sub ecoul vechilor academii (și Akademos și Hekademos aveau un sanctuar rustic). Dacă va avea zile Pavilionul s-ar putea să însemne nu numai o idee ci și o realitate perenă. Cartea este un text elaborat personal și impersonal, în același timp. Excursul este erudit, el asociază adesea întâlnirile de la Academie cu reamintirea unor texte considerate potrivite în a-și dezvălui propriile păreri, cugetările, meditațiile și natura filozofică, domenii cu care ne-a obișnuit..." (Ion Hurjui). "E un mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]